Campionatele Europene de Fotbal - Editia a IV-a
- Scris de forfecel (ştie_mucala)
- Categorie: Fotbal Extern
-
-
Pagina 5 din 7
Editia a IV – a
Cea de a patra editie a acestei competitii a aliniat la start 32 de echipe (lipsea doar Islanda). Competitia continua formula de disputare care se instaurase la cea de a treia editie.Deci, opt grupe de cîte patru echipe.Tragerile la sorti pentru costituirea componentei celor opt grupe a avut loc la 19 aprilie 1970 la Roma. Dar,atentie! Toate echipele europene calificate la editia 1970 a Campionatului Mondial, precum si finalistele editiei precedente ,Italia si Iugoslavia, au primit calitatea de “capi de serie”,dar ,chiar si într-o atare situatie, nu s-a putut evita ca doua dintre acestea sa nu pice în aceeasi grupa, cum a fost cazul cu România si Cehoslovacia ,în grupa I-a, precum si Italia si Suedia ,din grupa a VI-a.
Daca la editiile precedente nu am intervenit, în a aduce precizari deosebite la siste mul de calificare si de departajare a echipelor în grupe, o vom face de aceasta data, pentru ca s-ar putea sa se iveasca unele situatii care ar putea duce la neclaritati în acest sens, si mi se pare normal ca atît competitoarele dar si cititorii nostri sa aiba cunostinta de ele. Precizarile U.E.F.A. sînt urmatoarele si, pîna la proba contrarie, cît se poate de clare.
În primul rînd criteriul principal este cel al numarului de puncte acumulate de echipe în partidele disputate pe teren. Eventualele modificari în afara acestui criteriu pot a parea în urma unor obiective contestatii, a analizelor efectuate de U.E.F.A.si a concluzii - lor de modificare, cu totul si cu totul exceptionale .
În caz de egalitate de puncte, primul criteriu al departajarii este acela al diferentei de goluri între cele marcate si cele primite .Cu alte cuvinte un plus de trei goluri (de exemplu) este mai bun decît cel de doua.
Daca nici acest criteriu nu departajeaza atunci intervine criteriul prin care are întîietate echipa care a inscris mai multe goluri. De exemplu, la golaverajele 14 – 5 si 12 – 3 diferenta de goluri marcate este 9 dar va avea întîietate echipa care a marcat 14 goluri.
Daca nici acest criteriu nu va duce la departajare atunci intervine un al treilea criteriu, acela al diferentei de goluri mai mare, obtinuta în meciurile disputate între cele doua echipe. De exemplu la o dubla mansa cifrata la rezultetele 3 – 1 si 1 – 2 sau 0 – 1, e clar ca diferenta de goluri + 2 este mai buna decît +1.
În sfîrsit, daca si acest al treilea criteriu nu departajeaza, atunci intervine criteriul tragerii la sorti, cu participarea, în sedinta festiva , a reprezentantilor tuturor tarilor participante la prima faza a competitiei.
Si mai mult decît orice si doar cu titlu absolut informativ, vom face cunoscut fap tul ca, începînd cu aceasta a patra editie, U.E.F.A. a demarat disputarea unei competitii pa ralele, aceea a echipelor nationale de tineret.
Jocurile din cele opt grupe preliminare s-au desfasurat în perioada 7 octombrie 1970 ,(Cehoslovacia – Finlanda) pîna la 12 decembrie decembrie 1971,(Bulgaria – Franta)..
Antrenorii cu care echipele au început aceste preliminarii au fost :
Angelo NICULESCU (România), Anthonin RYGR( Cehoslovacia), Dawe BOWEN (Tara Galilior), George BOULOGNE (Franta), Rajko MITICI (Jugoslavia), Ryszard KON-
CZEWICZ (Polonia), Sir Alf RAMSEY (Anglia), Ferruccio VALCAREGGI (Italia), Ladislau KUBALA (Spania),Vassil SPASOV(Bulgaria), Helmuth SCHÖN (R.F.Germania), dr.F.FADRHONC (Olanda), Olavi LAAKSONEN (Finlanda), Jozsef HOFFER(Ungaria), Lakis PETROPOULOS (Grecia),V.NIKOLAEV(U.R.S.S.), Raymond GOETHALS (Belgia), GUSTAVSSON (Suedia), L.STASSNY(Austria), G.BOWENS (Irlanda), A.GUDMUNDSSON (Islanda), E.MELCHIOR (Luxemburg), T.FORMOSA (Malta), G.CURTIS (Norvegia),Georg BUSCHNER (R.D.Germana), L. BORICI (Albania), Bobby BROWN (Scotia), Billy BINGHAM (Irlanda de Nord), Louis MAURER (Elvetia), Rudolf STRITTICH (Danemarca), Gomes DA SILVA (Portugalia) si Cihat ARMAN (Turcia).
Lista de mai sus va suferi modificari pe parcurs, pe care le vom comenta la vremea respectiva.
Rezultatele partidelor disputate în cele opt grupe au fost urmatoarele :
Grupa I-a : România – Cehoslovacia 0 – 1 (d) si 2 – 1 (a); România – Tara Galilor 0 – 0(d) si 2 – 0 (a); România – Finlanda 3 – 0 (a) si 4 – 0 (d).;,Cehoslovacia – Tara Galilor 3 – 1 (d) si 1 – 0 (a) , Cehoslovacia – Finlanda 1 – 1 (a) !!! si 4 – 0 (d) ; Tara Galilor – Finlanda 1 – 0 (d) si 3 – 0 (a). Clasament : 1) ROMÂNIA 6 = 4 – 1 – 1 = 11 – 2 = 9p. 2)Cehoslovacia 6 = 4 – 1 – 1 = 11 – 4 = 9p. 3) Tara Galilor 6 = 2 – 1 – 3 = 5 – 6 = 5p. 4) Finlanda 6 = 0 – 1 – 5 = 1 – 16 = 1p.
Grupa a II – a : Ungaria –Bulgaria 2 – 0 (a) si 0 – 3 (d); Ungaria – Franta 1 – 1 (a) si 2 – 0 (d) !!!,Ungaria – Norvegia 3 – 1(d) si 4 – 0 (a); Bulgaria – Norvegia 1 – 1 (a) !!! si 4 – 1 (d), Bulgaria – Franta 1 – 2 (d) si 2 – 1 (a); Franta – Norvegia 3 – 1 (a) si 3 -1 (d).
Clasament : 1) UNGARIA 6 = 4 – 1 – 1 = 12 – 5 = 9p. 2) Bulgaria 6 = 3 – 1 – 2 = 11 – 7 =7p.3) Franta 6 = 3 – 1 – 2 = 10 – 8 = 7p. 4)Norvegia 6 = 0 – 1 – 5 = 5 – 18 = 1p
Grupa a III – a : Anglia – Elvetia 3 – 2 (d) si 1 – 1 (a)!!!, Anglia – Grecia 3 – 0 (a) si 3 – 2 (d); Anglia – Malta 1 – 0 (d) si 5 – 0 (a); Elvetia – Grecia 1 – 0 (a) si 1 – 0 (d), Elvetia – Malta 2 – 1 (d) si 5 – 0 (a); Grecia – Malta 1 – 1 (d) si 2 – 0 (a). Clasament : 1) ANGLIA 6 = 5 – 1 – 0 = 15 – 3 = 11p.2)Elvetia 6 = 4 – 1 – 1 = 12 – 5 = 9p. 3) Grecia 6 =1 – 1 – 4 = 3 – 8 = 3p.4) Malta 6 = 0 – 1 – 5 = 2 – 16 = 1p.
Grupa a IV – a : U.R.S.S.- Spania 2 – 1 (a) si 0 – 0 (d), U.R.S.S. – Irlanda de Nord 1 – 0 (a) si 1 – 1 (d), U.R.S.S. – Cipru 6 – 1 (a) si 3 – 1 (d); Spania – Irlanda de Nord 3 – 0 (a) si 1 – 1 (d); Spania – Cipru 2 – 0 (d) si 7 – 0 (a) ; Irlanda de Nord – Cipru 3 – 0 (d) si 5 – 0 (a). Clasament : 1) U.R.S.S. 6 = 4 – 2 – 0 = 13 – 4 = 10p. 2)Spania 6 = 3 – 2 – 1 = 14 – 3 = 8p.3) Irlanda de Nord 6 = 2 – 2 – 2 = 10 – 6 = 6p. 4) Cipru 6 = 0 – 0 – 6 = 2= 26 = 0p.
Grupa a V – a : Belgia – Portugalia 3 – 0 (a) si 1 – 1 (d); Belgia – Scotia 3 – 0 (a) si 0 – 1 (d); Belgia – Danemarca 2 – 0 (a) si 2 – 1 (d); Portugalia – Scotia 2 – 0 (a) si 1 – 2 (d); Portugalia – Danemarca 1 – 0 (d) si 5 – 0 (a) ; Scotia – Danemarca 1 – 0 (a) si 0 – 1(d).
Clasament :1) BELGIA 6 = 4 – 1 – 1 = 11 - 3 = 9p. 2) Portugalia 6 = 3 – 1 – 2 = 10 – 6 = 7p. 3)Scotia 6 = 3 – 0 – 3 = 4 – 7 = 6p. 4) Danemarca 6 = 1 – 0 – 5 = 2 – 11 = 2p.
Grupa aVI-a : Italia – Austria 2 – 1 (d) si 2 – 2 (a) !!!; Italia – Suedia 0 – 0 (d) si 3 – 0 (a); Italia – Irlanda 3 – 0 (a) si 2 – 1 (d); Austria – Suedia 0 – 1 (d) si 1 – 0 (a), Austria - Irlanda 4 – 1 (d)!!! si 6 – 0 (a) !!!; Suedia – Irlanda 1 – 1 (d) si 1 – 0 (a).Clasament : 1) ITALIA 6 = 4 – 2 – 0 = 12 – 4 = 10p. 2) Austria 6= 3 – 1 – 2 = 18 – 6 = 7p. 3) Suedia 6 = 2 – 2 – 2 = 3 – 5 = 6p. 4) Irlanda 6 = 0 – 1 – 5 = 3 – 17 = 1p.
Grupa a VII – a: Iugoslavia – Olanda 1 – 1 (d) si 2 – 0 (a); Iugoslavia – R.D.Germana 2 – 1 (d) si 0 – 0 (a) !!!; Iugoslavia – Luxemburg 2 – 0 (d) si 0 – 0 (a) !!!; Olanda – R. D.Germana 0 – 1 (d) si 3 – 2 (a); Olanda – Luxemburg 6 – 0 (a) si 8 – 0 (d); R.D.Germana – Luxemburg 5 – 0 (d) si 2 – 1 (a). Clasament: 1) IUGOSLAVIA 6= 3 – 3 – 0 = 7 – 2 = 9p. 2) Olanda 6= 3 – 1 – 2 = 18 – 6 = 7p. 3) R.D.Germana 6 = 3 – 1 – 2 = 11 – 6 = 7p. 4) Luxemburg 6 = 0 – 1 – 5 = 1 – 23 = 1p.
Grupa aVIII – a: R.F.Germania – Polonia 3 – 1 (d) si 0 – 0 (a); R.F.Germania – Turcia 1 – 1 (a) !!! si 3 – 0 (d); R.F.Germania – Albania 1 – 0 (d) si 2 – 0 (a); Polonia – Turcia 5 – 1 (a) si 0 – 1 (d); Polonia – Albania 3 – 0 (a) si 1 – 1 (d); Turcia – Albania 2 – 1 (a) si 0 – 3 (d). Clasament : 1) R.F.GERMANIA 6 = 4 – 2 – 0 = 10 – 2 = 10p. 2) Polonia 6 = 2 – 2 – 2 = 10 – 6 = 6p. 3) Turcia 6 = 2 – 1 – 3 = 5 – 13 = 5p. 4) Albania 6 = 1 – 1 – 4 = 5 – 9 = 3p.
Calificate asadar, din cele opt grupe, România, Ungaria, Anglia, U.R.S.S., Belgia, Italia, Iugoslavia si R.F.Germania .Vom trece sumar în revista cîteve momente din grupele II-VIII si ne vom permite un ceva mai mult spatiu pentru nationala României care, de aceasta data, ne-a facut o imensa bucurie prin aceasta calificare. Era, în istoria postbelica a nationalei României, o a doua calificare dintr-o grupa preliminara catre o etapa superioara a unei competitii de mare nivel si este cred normal sa vorbim despre aceasta echipa ca despre aceea a unei generatii, acea echipa, cum mult le-a placut cronicarilor vremii sa o numeasca, nascuta pe “ Wembley” într-o seara de iarna a anului 1968.
S-a întîmplat, mai exact, la 11 noiembrie 1968 cînd , pe stadionul “Wembley”, acel sanctuar al fotbalului mondial , o cvasianonima echipa a României reusea un splendid 0 -0 (daca un 0 – 0 poate fi considerat “splendid”) în compania unei mari echipe a Angli ei, la acel moment si campioana mondiala “en titre”. Sub conducerea antrenorului Angelo Niculescu, acei “magnifici” ai acelei seri s-au numit: Gheorghe Gornea – Lajos Satma reanu, Ion Barbu, Cornel Dinu, Mihai Mocanu – Vasile Gergely, Mircea Petescu (min.35 Radu Nunweiller) – Ion Pîrcalab, Nicolae Dobrin (min.77 Flavius Domide), Florea Dumi trache,Mircea Lucescu. E adevarat ca acel meci a fost doar unul amical, dar el a însemnat enorm în evolutia ulterioara a acelei generatii si timp de patru ani de zile a fost farul ce a luminat spre unele foarte frumoase ulterioare partide si competitii . A fost lumina primei mari generatii din istoria fotbalului românesc.
Dar , sa revenim la povestea pe care ne-am apucat a o depana…
Grupa a – II-a a fost cîstigata de Ungaria, dar nu fara emotii,în fata Bulgariei si Frantei.Dupa un 1 – 1 acasa cu Franta si un 0 – 3 la Sofia, antrenorul Hoffer a demisionat si în locul sau a fost adus Rudolf Illovszki, cel care mai condusese nationala prin anii `60. Acum el a reusit sa redreseze situatia si sa –si conduca echipa spre calificare, mai ales dupa ce maghiarii au reusit un splendid 2-0 la Paris. Si totusi, inaintea ultimelor doua partide din grupa Ungaria nu era calificata, mai erau de jucat meciurile dintre Bulgaria si Franta. Dubla victorie a uneia dintre acestea elimina Ungaria. Dar nu s-a întîmplat asa. Bulgarii si francezii au cîstigat fiecare pe teren propriu …si Ungaria a mers mai de parte.
Ca divertisment sa consemnam faptul ca la momentul jocului cu Bulgaria (2 – 0, la 25 septembrie 1971, la Budapesta), jucatorul maghiar Ferenc Bene, capitanul echipei nationale a ajuns la cifra de 50 de selectii pentru aceasta, pentru care a si marcat 28 de goluri. Si, nota bene,(sic!) abia la 17 decembrie ar fi împlinit 27 de ani, debutînd la nationala la vîrsta de 18 ani.
În grupa a III-a lupta s-a dat între Anglia, în mod logic, si Elvetia. Trebuie spus de la început ca Anglia a avut noroc si din start era favorita.Antrenorul Alf Ramsey a realizat o reusita formula de echipa bazata pe experienta vechilor Bobby Moore, Peters, Banks cu avîntul si dorinta de afirmare a tinerilor Chivers, Lee, Radford si ceilalti. Dar elvetienii au facut o figura frumoasa, au luptat exemplar si au încheiat onorabil aceasta campanie de calificare. Înaintea ultimelor trei partide din grupa mai erau de disputat dubla mansa Anglia – Elvetia si la urma Grecia –Anglia. Anglia avea 6 puncte iar Elvetia 8. Sperantele elvetienilor nu erau chiar desarte.Sperau destul de obiectiv într-o victorie asupra englezilor acasa si un eventual egal la Londra, asta însemnînd 11 puncte, Anglia doar 7 si cu asta to - tul încheiat. Din nefericire pentru elvetieni, Anglia a reusit o victorie oarecum norocoasa în meciul de la Basel, concretizata,în final, printr-un autogol, cel al lui Weibel. Si chiar si în aceasta situatie elvetenii mai aveau sansa victoriei la Londra . A fost doar 1 – 1, la10 noiembrie (meci condus de românul C.Barbulescu), si prin aceasta se ajungea la egalitatede puncte ,9 ,golaveraj 13 -3 pentru englezi, si 12 – 5 al elvetienilor. Si totusi, chiar si în a cest caz, elvetienii mai aveau o sansa ,aceasta insemnînd a fi o victorie a grecilor la Atena, la o diferenta de patru goluri.Lucru greu de conceput si practic nerealizat, pentru ca englezii au cîstigat chiar si la Atena,dovedindu-si ,în acest fel valoarea si binemeritata calificare.
Referitor la aceasta grupa mai este de semnalat faptul ca, în luna octombrie, nationala Greciei l-a demis pe antrenorul Petropoulos si l-a angajat pe nord-irlandezul Billy Bingham, si acesta proaspat demisionat de la conducerea nationalei tarii sale.
Referitor tot la nationala elena ar fi de consemnat faptul ca pentru meciul de la data de 21 aprilie 1971, cînd Grecia urma sa întîlneasca pe “Wembley” team-ul Albionului, aceasta a luat hotarîrea de a nu-i utiliza pe jucatorii de la Panathinaikos, angajati în lupta pentru o cît mai buna comportare în Cupa Campionilor Europeni, si care au reusit performanta de a a junge pîna în finala competitiei, cea mai mare performanta de pîna atunci a fotbalului din Grecia
În grupa a IV –a lupta s-a dat între mai vechile rivale, pe cîmpurile C.E., Spania si U.R.S.S., cîstig de cauza avînd sovieticii care, în partida decisiva, cea de la 27 octombrie, la Sevilla, au reusit … SA NU PIARDA. Au realizat acel infinitesimal punct de care aveau nevoie pentru a se califica. Pîna la acel moment U.R.S.S.-ul avea 8 puncte si Spania doar 5 dar sovieticii aveau absoluta nevoie de un punct, si l-au obtinut .Victoria spanioli- lor din ultimul meci, 7 – 0 cu Cipru, în partida de la 27 noiembrie, la Granada, a fost doar o crunta razbunarea a ibericilor pe propria lor neputinta.
Cea de a treia competitoare, pentru ca practic Cipru a fost doar ca sa fie la numar, Irlanda de Nord,care nu a reusit nici un punct în deplasare în partidele cu Spania si U.R.S S s-a consolat repede cu ideea ca nu prea mai are sanse în lupta pentu primul loc, l-a demis pe antrenorul Billy Bingham si l-a pus în locul acestuia pe Terry Neill (în dubla ipostaza de jucator si antrenor), în speranta unei eventuale mai bune comportari în finalul programului. Lucru pe care nord-irlandezii l-au realizat, de doua ori 1 – 1 în ultimele partied pe teren propriu, contra Spaniei si U.R.S.S.
În grupa a V-a, Belgia a cîstigat oarecum surprinzator lupta pentru primul loc, apriori Portugalia si Scotia parînd a fi creditate cu mai multe sanse. Dar trupa “diavolilor rosii” (echipa antrenorului Goethals) a pornit puternic din start, 6 puncte din trei partide si un golaveraj, 8 – 0, dupa doua victorii la scoruri de forfait asupra Scotiei si Portugaliei.
E adevarat, toate trei pe propriul teren, dar de fiecare data în alta parte, mai exact la Bruges, la Liège si apoi la Bruxelles. .
În rest au mai contat victoria în deplasare cu Danemarca si acel 1 -1 la Lisabona, în finalul luptei directe cu Portugalia.
În afara victoriei de acasa contra Danemarcei, dupa trei înfrîngeri consecutive , e drept, în deplasare, Bobby Brown, antrenorul nationalei scotiene a fost demis. Pentru ultimele doua confruntari a fost adus Tommy Docherty care, la cei doar 44 de ani ai sai,antre nase deja pe Queens Park Rangers, Chelsea si F.C Porto.
Pentru faptul de a fi fost chemat la cîrma nationalei scotiene , Tommy Docherty a declarat imediat dupa instalarea sa :“De ani de zile am fost un critic feroce al echipei noa stre reprezentative. Acum am ocazia sa-mi pot pune în aplicare ideile”. Si ,intr-adevar, sub comanda sa Scotia a obtinut doua victorii “acasa”, 2 – 1 si 1 – 0 cu Portugalia si Belgia dar era deja prea tîrziu pentru a mai putea spera la ceva.
În grupa a VI-a se anunta de la început o lupta strînsa în trei, dar Italia a punctat decisiv în primele patru partide, si mai ales doua victorii si un egal în deplasare. Suedia a facut o figura modesta, fata de pretentiile ce poate le-ar fi avut înainte de startul competitiei. Singura care s-a luptat cu Italia a fost Austria, chiar si dupa înfrîngerea de pe teren propriu, dar Italia a mers aproape fara greseala si nu a mai fost ce-i face. Atîta doar ca a reusit acel prestigios 2-2 pe terenul de la Roma. Oricum, Italia era campioana europeana “en titre” si un asemenea rezultat era demn de expus pe panoplia de trofee a oricarei reprezentative nationale. Si în plus faptul ca Austria s-a clasat pe primul loc la capitolul goluri marcate .
Un lucru interesant ce ar fi de consemnat la aceasta grupa ar putea fi urmatorul …
Meciul Irlanda – Italia 1 – 2 , disputat la la data de 10 mai, a fost gazduit de arena “Lansdown Road”, cu o capacitate de peste 50.000 de locuri. Faptul în sine a fost considerat ca o mare onoare facuta echipei oaspete.Si aceasta deoarece respectivul stadion gazduieste, în exclusivitate, numai partide de rugby. Si acum, dupa 44 de ani a fost gazda unei partide de fotbal. Oaspetii s-au simtit cu adevarat onorati de eveniment si … au cîstigat cu 2 – 1.
Si în aceasta grupa a avut loc un “divort”, acela dintre antrenorul Gustavsson si fe deratia de la Stockholm, asta în ciuda faptului ca pîna la acest moment nationala suedeza nu pierduse nici un joc, dar marcase doar trei goluri în patru partide. S-a adus un antrenor nou, pe George Eriksson, si cu acesta la timona a mai realizat doua “rezultate deosebite”: 0 – 1 cu Austria , la Viena, si 0 – 3 cu Italia, la Milano.
Referitor la Italia, vom mai consemna faptul ca în cursul lunii octombrie, Facchetti, capitanul echipei nationale ajungea la numarul de 300 de jocuri în campionatul primei divizii italiene, iar la meciul cu Suedia, la 10 octombrie, la Milano, acelasi Giacinto Facchetti ajungea la cifra de 60 de meciuri pentru nationala, recordul absolut pentru Italia.
În grupa a VII-a ,”plavii “ antrenorului Rajko Mitici au pornit puternic, reusind trei puncte din patru în fata Olandei, ce parea o reala contracandidata la primul loc, chiar daca si R.D.G.-ul nu trebuia omisa de la aceasta confruntare. Si atunci, cu atît mai de neînteles ne apare demisia antrenorului Mitici la acest moment.
În locul sau a fost adus Vujadin Boskov, cel care în ultima vreme antrenase pe Feijenoord Rotterdam, Real Zaragoza si chiar pe Real Madrid.
Meciul de la 9 mai, la Leipzig, contra R.D.G-ului, era de o importanta covîrsitoare si, spre marea lor bucurie, iugoslavii l-au cîstigat cu 2 – 1, eroul partidei fiind tînarul Filipovici . Filipovici a marcat dintr-o pasa primita de la Geaici, iar apoi acelasi Geaici puncta din nou pentru sîrbi. Mai apoi au marcat si est-germanii dar nu au mai putut egala.
Amaraciunea est-germanilor este cît se pate de clar exprimata de declaratia antrenorului Georg Buschner: “ Jucatorii mei s-au napustit orbeste asupra buturilor iugoslave neglijînd apararea si asa, spre surprinderea tuturor, oaspetii coduceau deja cu 2 – 0 în minutul 20”
E de remarcat ,cu ocazia acestui meci, prezenta în echipa iugoslava a tînarului Zoran Filipovici. Un pusti de doar 18 ani care, la 30 septembrie 1970, debuta în prima echipa a Stelei Rosii din Belgrad, într-un meci de Cupa Campionilor contra lui Ujpest Dozsa si în care si marca doua goluri, care au contribuit decisiv la calificarea echipei sale.
Ce putea fi mai mult pentru un pusti care cu numai o luna în urma se gasea abia pe banca de rezerve a marii echipe iugoslave. A fost ca, de la acel meci cu Ujpest, Zoran nu a mai parasit linia de atac a echipei sale, a marcat 11 goluri în campionat si 6 goluri în C.C.E ., iar în acest meci de la Leipzig a debutat în nationala si a si marcat un gol pentru aceasta.
Iugoslavia facea 7 puncte si mai urma sa dispute ultimele doua jocuri pe teren propriu.Era Iugoslavia calificata?
Olanda a mai facut patru puncte, 3 – 2 cu R.D.G si 8 – 0 cu Luxemburgul .
Iugoslavia a mai facut doua puncte, a totalizat 9 si a cîstigat grupa. E de consemnat totusi ca aceste doua puncte s-au realizat pe propriul teren , în meciuri contra echipelor R.D.G (0 – 0) si … Luxemburg., tot 0 – 0 !!!.
Grupa a VIII-a a fost una parca fara istoric, nationala vest-germana cîstigînd detasat locul întîi, chiar daca în primul joc, la Köln, la 17 octombrie 1970 , a realizat doar un 1 – 1 contra celei a Turciei. Se gripasera putin motoarele “panzerelor”. Faptul ca ulterior a cîstigat de o maniera impresionanta, de fiecare data cu 3 – 0, pe terenurile Turciei si ale Poloniei, cred ca spune totul.Grenadierii lui Helmuth Schön pornisera deja marsul asupra Europei.
Sa revenim la Grupa I-a, cea în care a evoluat si nationala României.
Cela patru selectionate aveau,la începuturile preliminariilor, urmatoarele conduceri tehnice :
ROMÂNIA - profesor Angelo Niculescu , cel cu care încheiase fericit preliminarii le precedente si participase, prin urmare, la turneul final al Campionatului Mondial din Mexic, 1970.
CEHOSLOVACIA – a început cu Antonin Rygr, secondat de Karel Kolski si Jaroslav Vejvoda, pentru ca pe parcurs Rygr sa fie înlocuit de Ladislau Novak.
TARA GALILIR – antrenata de Dawe Bowen, în acelasi timp si antrenor la Northampton.
FINLANDA – condusa de Olavi Laaksonen.
Jocurile din grupa au debutat cu o surpriza. La 7 octombrie, la Praga, Cehoslovacia – Finlanda 1 – 1, pentru ca, peste numai patru zile, la 11 octombrie, la Bucuresti, nationala României sa cîstige lejer cu 3 – 0, prin punctele marcate de Dumitrache (de doua ori) si Radu Nunweiller. România a utilizat, în acel meci, urmatoarea formula de echipa: Raducanu – L.Satmareanu, N.Lupescu,Cornel Dinu, Iosif Vigu – Ion Dumitru, Radu Nunweiller VI- Al.Neagu (min.46.Gh.Tataru II), N.Dobrin , Fl. Dumitrache, Fl.Dumitrescu.
Este de remarcat faptul ca, totusi, nu au fost un meci usor, echipa oaspete dovedin du–se a fi o adversara incomoda, componentii sai fiind foarte bine dotati fizic, dar tehnica superioara a românilor a fost determinanta în stabilirea acelui bun rezultat. Pentru nationala noastra au debutat în aceasta partida Iosif Vigu si Florian Dumitrescu.
Peste numai o luna jucam la Cardiff cu nationala galeza. Pe o vreme ploioasa si rece, pe un teren greu, îmbibat cu apa, alunecos, echipa noastra obtine un merituos rezultat de egalitate: Tara Galilor – România 0 – 0 .
Nationala galeza, în care au evoluat, printre altii, celebritati ale fotbalului din campionatul englez – portarul Sprake(de la Leeds), fundasul central Mike England (de la Tottenham), Ron Davies (Southampton) si atacantul Jan Toshak (Cardiff City), nu a reusit sa strapunga o aparare de exceptie în acea partida- Raducanu, Satmareanu, N.Lupescu,C. Dinu, M.Mocanu – trebuind sa se multumeasca doar cu acel 0 – 0 , AUR pentru români. A fost o partida în care Dumitrache a fost stralucitor, demonstrîndu–si din nou marea clasa în fata a peste 45.000 de spectatori aflati pe “Ninian Park”.
În sprijinul acestei a noastre notatii vom aduce doar o singura declaratie , cea a fundasului central al galezilor, cunoscutul Mike England : “ România este o echipa rafinata, iar cît despre Dumitrache, îl prefer oricînd pe Riva drept adversar direct “ .
Pîna în mai, la jocul cu cehii, nationala româna mai disputa doua partide amicale, ambele în deplasare, rezultate care vor veni sa atentioneze si apoi sa confirme masurile
luate în urma acestora.
Mai exact, la 2 decembrie 1970, Olanda – România 2 – 0, cu o Olanda care nu se putea situa la nivelul celei al României, în cel mai bun an al sau, locul 6 într-un clasament european neoficial, dar o Olanda într-o vadita ascensiune pe plan european, de care trebuia a se tine seama în viitorul nu prea îndepartat, lucru dovedit nu mai departe decît în anul urmator 1971 cînd, reprezentanta sa, Ajax Amsterdam, va cuceri Cupa Campionilor Euro peni iar jucatorul acesteia, Johan Cruijff, va fi desemnat cel mai bun fotbalist al continentului.
Si pentru ca, spune o vorba, tot raul e spre bine, se pare ca masurile luate dupa aceasta partida au fost de bun augur si bine luate în seama, ca drept dovada, parca, la 21 aprilie, la Novisad,…Iugoslavia – România 0 – 1.O frumoasa victorie a nationalei noastre,estompata cumva de rezultatul de la Swansea, din aceeasi zi, Tara Galilor – Cehoslovacia 1 – 3 .
Echipa galeza era, practic, scoasa din cursa, ramînînd ca locul I în grupa sa fie disputat doar de Cehoslovacia si România, ambele cu cîte 3 puncte dupa primele doua partide. Singurul joc oficial din sezonul de primavara, pentru nationala României, urma sa fie cel de la Bratislava, la 16 mai. Dar , din pacate …
CEHOSLOVACIA – ROMÂNIA 1 – 0 ( 0 – 0 ) prin punctul marcat de Vesely în minutul …88. Din nou apararea a fost punctul forte al echipei dar care, spre deosebire de Cardiff, aici, pe stadionul “Slovan” din Bratislava a cedat într-un final incredibil, spre marea satisfactie a celor aproximativ 60.000 despectatori.
Pierdem o batalie dar nu si razboiul !
Ajunsi la acest moment, la mijlocul lunii mai, este cred de bun simt sa facem o mica digresiune de la grupa noastra, dar nu si de la români.
Dupa ce demisionase de la cîrma nationalei iugoslave, Rajko Mitici s- a apucat putin de gazetarie, dar nu în afara fenomenului “fotbal” si asa, într-o oarecare zi, a primit o invitatie onoranta pentru el. Din partea U.E.F.A. dar la cererea federatiei sovietice, a primit oferta de a selectiona o echipa mondiala care sa onoreze un mare moment al fotbalului mondial. Organizarea la 27 mai, la Moscova, a unei partide între o selectionata mondiala si echipa sovietica Dinamo Moscova, ocazionata de retragerea din activitatea compe titionala a marelui portar, o celebritate a fotbalului mondial, Lev Iasin, considerat a fi cel mai mare portar al lumii pîna la acel moment. Urma sa fie o mare sarbatoare a fotbalului mondial, la care fotbalul românesc urma sa fie onorat prin prezenta la acest eveniment a exceptionalului sau fotbalist care era la acel moment, centrul atacant Florea Dumitrache.
Si într-adevar, la acea data la Moscova , “mopsul “a fost pe teren într-o companie selecta, din care nu au lipsit Rivera, Gerd Müller, Geaici, Bobby Charlton si Giacinto Fac chetti. A fost o mare cinstire pentru fotbalistul nostru si, în acelasi timp, pretuire pentru fotbalul românesc.
Dar sa revenim…!
Dupa venirea lui Novak la cîrma nationalei Cehoslovaciei, aceasta realizase o victorie la Cardiff, una la Bratislava, contra României si, dupa numai o luna, un 4 – 0 la Helsin ki ,cu Finlanda.
Mai avem sanse ?
Mai întîi realizam o victorie de puncte si de golaveraj, un excelent 4 – 0 la Helsinki, la 22 septembrie 1971, prin golurile realizate de N.Lupescu ,Lucescu, Dembrovschi si Iordanescu si apoi asteptam cu încredere meciul de la Bucuresti contra Cehoslovaciei.
Dar si Cehoslovacia învingea Tara Galilor cu 1 – 0 la Praga.
Atunci, la 14 noiembrie 1971, pe stadionul “23 “AUGUST” din Bucuresti s-a scris una din frumoasele pagini din istoria fotbalului românesc, spre marea sa cinstire în area -lul natiunilor Europei. A fost meciul vietii unei întregi generatii de fotbalisti, a unei tari întregi.
ROMÂNIA – CEHOSLOVACIA 2 – 1 ( 1 – 0 )
Eroii nostri au fost în ordine: Lucescu, Dembrovschi, Raducanu, Anca , din nou Lucescu si la urma…dar tocmai el cel dintîi, inegalabilul DOBRIN.
În minutul 23, lovitura de la 11 metri pentru noi. Executa Lucescu si …portarul cehoslovac Viktor apara. DEZASTRU !
Peste numai trei minute magnificul Dembrovschi înscrie .1 – 0 pentru România .
DELIR în tribune . Jucam admirabil, luptam toti ca unul si intram cu avantaj la pauza.Dar mai ales cu moralul ridicat, dupa un joc pe care l-am dominat în cea mai mare parte a sa. La reluare, portarul nostru, inimitabilul Raducanu, marele portar si clovn, pe lînga care un viitor portar celebru în arena mondiala, pe numele sau Higuita, ar fi un biet învata cel, comite una din gafele sale monumentale. În minutul 51, dupa ce retine o minge usoa-ra, vrînd sa degajeze, o va face la modul cum numai el ar fi fost în stare de asa ceva, trimitînd-o cu mîna, dar mai exact parca pasînd-o, extremului stînga Jan Capkovics, aflat în careul de 16 metri. La o asemenea invitatie cehul nu a ramas uluit ci a reactionat imediat cît se poate de normal, a tintit poarta si a lobat elegant balonul peste un “Tamango” în - marmurit . !!! 1 – 1 !
Cum se poate !?
Ma si mir cum de demonul din Giulesti nu a facut infarct.
Întregul stadion era pe malurile Styxului, la intrarea în Infern.
Dar … DE LA RIDICOL LA SUBLIM NU E DECÎT UN PAS!
Abia repusa de la centru mingea ajunge pe dreapta la Lupescu, apoi pe traseul Satmareanu - Anca pîna la Lucescu. O cursa senzationala de vreo 40 de metri pe extrema dreapta. Pe centru Dobrin face si el o cursa paralela si aproape similara cu a lui Mircea. O centrare impecabila, o rarissima lovitura cu capul a lui Dobrin si …2 – 1 !!!!!
Parca un Vezuviu a izbucnit din piepturile a aproape 100.000 de oameni.
De nedescris ! Nu sînt cuvinte .
Fac o paranteza … Memorii de spectator ! Cînd totul s-a derulat în fata ochilor tai la mai putin de 25 de metri e imposibil ca sa poti uita. Primul care a a ajuns si l-a sarutat pe Dobrin a fost … Raducanu! Era salvarea lui, a vietii lui de fotbalist si poate chiar de om.
Ultima jumatate de ora a fost de lupta formidabila dar cehii parca nu puteau sa creada ca ceea ce se întîmplase putea fi adevarat iar ai nostri au luptat extraordinar pentru aceasta victorie. În minutul 90, cînd arbitrul iugoslav M.Gugulovici a fluierat sfîrsitul partidei, întregul stadion a luat foc. Zeci de mii de torte ardeau în crepusculul acelei dupa amieze de toamna tîrzie, luminînd ca o flacara vie.
Mai aveam un hop, cel cu nationala galeza, la 24 noiembrie. Ne trebuia doar un gol mai mult .
Pentru acest joc, în calitate de observator al U.E.F.A urma sa fie prezent chiar onorabilul Gustav Wiederkehr, însusi presedintele înaltului for european.
Si peste numai 10 zile, pe acelasi stadion, 50.000 de spectatori aplaudau cea de a doua mare realizare a generatiei `70.
ROMÂNIA – TARA GALILOR 2 – 0 ( 1 – 0 )
Au marcat N.Lupescu (min.9) si M.Lucescu (min.74).
Am cîstigat grupa ! NE-AM CALIFICAT !
La numar egal de puncte, a decis golaverajul mai bun al românilor, 11 – 2 fata de 11 – 4. al cehoslovacilor.
Dupa acest meci si apoi ocazionat de alte momente am cules cîteva declaratii ale unor nume de mare prestigiu în arena fotbalului european.
Dawe BOWEN, antrenorul nationalei galeze: “ Acum, cînd jocurile din grupa I-a s-au epuizat, dati-mi voie sa afirm, cu toata sinceritatea, ca echipa României a meritat ,indiscutabil, sa se califice în sferturile de finala. Practica un fotbal realist si dispune de multi jucatori cu un grad ridicat de tehnicitate. Dobrin si Iordanescu AU STRALUCIT”.
Trevor MORRIS, secretarul federatiei galeze:”Dobrin,Dinu, Lucescu ,Iordanescu, iata doar numai cîteva nume ale celor care m-au încîntat, care m-au facut sa aplaud splendidele lor executii, sa uit chiar ca sînt galez!”.
MILLINGTON , portarul echipei galeze: “ Dupa cîteva minute mi-am dat seama ca atunci cînd numarul 9 (Dobrin) va pune piciorul pe minge va fi pericol la poarta mea. El este un virtuoz al balonului si executiile sale m-au încîntat”.
Gustav WIEDERKEHR, presedintele U.E.F.A. : “ Echipa României detine o tehnicitate cum nu au multe selectionate din Europa în momentul de fata. Reusita sa de pîna acum este perfect reala si meritata”.
Franz BECKENBAUER, capitanul nationalei R.F.Germania : “ România aliniaza în momentul de fata una dintre cele mai complete formatii din fotbalul european”.
Helmuth SCHÖN, antrenorul echipei nationale a R.F.Germania: “ L-am revazut pe Dobrin , marea mea preferinta, în cîteva secvente televizate si mi-a placut si acum . Da, acesta este un fotbalist care stie toate tainele fotbalului “.
George BOULOGNE, antrenorul echipei nationale a Frantei :” România cred ca este formatia care din 1969 si pîna acum a suferit cele mai putine fluctuatii. Si în aceasta gasesc ca principal autor pe antrenorul Angelo Niculescu, care se bucura de o excelenta presa pe continentul nostru “.
Si pentru ca am încheiat cu meciul cu Tara Galilor , încerc sa aduc la cunostinta unora mai putin avizati faptul ca în Tara Galilor nu se organizeaza un campionat al Tarii Galilor, singura competitie la nivel national fiind Cupa. În schimb multi jucatori galezi activeaza, cu prestatii deosebite, la echipe din Anglia, în special, si multe din echipele ga leze activeaza în ligile a II-a, a III-a si chiar a IV-a si poate chiar si mai inferioare.
Si de asemenea …si în Cupa Angliei. Doua dintre cele mai cunoscute formatii galeze, Cardiff City si Swansea, avînd evolutii demne de consemnat în aceasta competitie, ba chiar si mai mult, în anul 1927, Cardiff City avînd chiar îndrazneala sa cîstige competitia din Anglia.
Pe de alta parte, tot acestea doua au reusit sa acceada, în cîteva editii si în primul e salon englez, iar într-una din editiile ulterioare actualului moment (mai exact în editia 1981 – 1982 ) ea se va clasa pe pozitia a 6-a, lucru ce-i dadea dreptul de a participa la Cupa U.E.F.A., dar va renunta în favoarea Cupei Cupelor, prin faptul ca în aceeasi editie cîstigase si Cupa Tarii Galilor.
În cele 12 jocuri ale acestor preliminarii au jucat pentru România un numar de 21 de fotbalisti.
6 jocuri : RADUCANU (de la ridicol la sublim, inimitabil în felul sau), Lajos SAT
MAREANU (un monument de sobrietate si tenacitate), Cornel DINU (excelent pe toata durata preliminariilor, omul de legatura permanenta între atac si aparare), Radu NUN WE ILLER (foarte probabil cel mai mare talent al unei familii cu sapte frati, toti fotbalisti, unul dintre cei mai buni fotbalisti ai generatiei sale, numarul 1 în orice formatie alcatuita de Angelo Niculescu, ajuns ulterior antrenor în Elvetia).
5 jocuri : Nicolae(Culai) LUPESCU (aflat atunci la apogeul unei cariere de exceptie, un exemplu de munca si de modestie), Ion DUMITRU (un alt monstru sacru al acelei generatii).
4 jocuri : Alexandru NEAGU (eroul de la Guadalajara), Nicolae DOBRIN (desemnat cel mai bun fotbalist romîn al anului 1971, adulat în patria celor “doi ochi albastri” un adevarat zeu al stadioanelor din România, stimat deopotriva de coechipieri dar mai ales de adversari, considerat, DE UNII doar, CEL MAI MARE FOTBALIST ROMÂN AL TUTUROR TIMPURILOR, plecat, din pacate, prea devreme dintre noi), Mircea LUCESCU (fotbalistul diplomat , mare antrenor al anilor 1980 – 2010), Emerich DEM –BROVSCHI (un fotbalist delicat si elegant ca o domnisoara, cel programat a i se ridica o statuie în rotonda stadionului “AZTECA” din Mexico City, cel caruia probabil ca fotba lul românesc i-a daruit mai putin decît a dat acesta fotbalului).
3 jocuri : Florea DUMITRACHE (“Mopsul “, sau “Corsarul roib”, jucator de clasa mondiala, jucînd în teren si driblînd cu o nonsalanta specifica doar marilor fotbalisti, dorit în echipele lor de toti marii antrenori ai lumii, din Europa si chiar si din America de Sud, unul din “frumosii nebuni ai marilor orase”, asa cum foarte plastic a fost botezat de Fanus Neagu,una din cele mai metaforice pene ale scrisului românesc din toate timpurile) , Mihai MOCANU (un fundas dur ca o stînca, aproape imbatabil pe partea sa), Puiu IORDANESCU (cel care debutase la nationala doar în jocul retur cu Finlanda si care la jocul cu Cehoslovacia, la doar al doilea sau joc ca international, l-a ridiculizat cu driblingurile sale pe celebrul Dobias, considerat cel mai bun fundas dreapta din Europa).
2 jocuri : Florian DUMITRESCU (debutant în meciul cu Finlanda), Gigi TATARU (cel care în ultimul sfert de ora al jocului cu Brazilia, de la Guadalajara , a ratat de putin o rasturnare de scor în acel memorabil joc al nationalei noastre), Anca (“Baciul” de la “U”
Cluj), Coco DELEANU (ex–ieseanul, mereu într-o pasnica disputa cu Mihai Mocanu), Flavius DOMIDE (roscovanul de la U.T.A.,unul din autorii eliminarii lui Feijenoord).
1 joc : Dan COE, Iosif VIGU si Bujor HALMAGEANU (fiecare la rîndul sau mare valoare a fotbalului românesc)
În sfîrsit , dar nu cel din urma, artizanul care a creat aceasta frumoasa echipa, profesorul Angelo NICULESCU, un adevarat meserias, om deosebit, cel care, în patru ani de cînd era la cîrma nationalei, se prezenta acum cu un bilant destul de bun, 31 = 10 – 12 – 9 = 30 – 26, dintre care doar 11 partide acasa, restul de 20 în deplasare sau pe terenuri neu-tre..
O, TEMPORA ! Dati-mi voie sa fiu putin sentimental, retraind cu ochii mintii acei frumosi ani ai tineretii noastre.
Cîteva cuvinte despre unele momente ale competitiei…
E de remarcat faptul ca un important numar de meciuri s-au disputat la o aceeasi data, ceea ce vine sa acrediteze ideea, ca un lucru deosebit de pozitiv, ca, la aceasta editie, comisia de organizare a intervenit, în masura în care a fost posibil, sa dirijeze, oarecum disputarea jocurilor la aceleasi date, în scopul voit evident, de a se încadra într-un calendar competitional (echipe nationale si echipe de club în competitiitle europene) cît mai bi ne gîndit pentru a nu fluctua si eventual derapa competitiile spre unele amînari, modificari de date si alte asemenea situatii.
S-a remarcat de asemenea ca, în perioade în care nu aveau programate meciuri intertari în cadrul preliminariilor C.E. ,multe echipe si-au programat din vreme alte jocuri amicale, pe care le-au considerat utile în vederea pregatirii altor jocuri oficiale sau eventual pentru a testa o serie de alti noi jucatori intrati în vederile selectionerilor.
De asemenea, pentru perioada vacantei de vara, între 19 iunie si 8 septembrie, toate echipele au respectat aceasta perioada de “non- combat”, mai ales gîndindu-se la latura financiara a problemei, legata de concediile majoritatii spectatorilor si de eventuala absenta a acestora de pe stadioanele de fotbal. Este foarte probabil ca si aceasta a fost o actiune dirijata a U.E.F.A , si este demna de a fi apreciata.
Dar nimeni nu putea opri vreuna din echipele nationale sa-si aranjeze si alte eventuale partide amicale. Si se va observa, conspectînd un calendar al întîlnirilor internationa le disputate în anul 1971, ca multe tari ale Europei centrale au organizat un adevarat exod în America de Sud, (foarte probabil o actiune concertata la nivel de comisia Europei Cen trale) unde s-au confruntat cu Brazilia, rezultatele acestor partide fiind urmatoarele: Bra– zilia - Iugoslavia 2 – 2, Brazilia – Austria 1 – 1, Brazilia – Cehoslovacia 1 – 0 si Brazilia – Ungaria 0 – 0.
Alte doua reprezentante ale fotbalului european au evoluat în Mexic , consemnîndu-se rezultatele: Mexic – Grecia 1 – 1 si Mexic – R.D.Germana 0 – 1.
Dupa cum se vede rezultate destul de bune ale tarilor europene.
Pe toata durata desfasurarii competitiei, cele 96 de partide au fost conduse de un numar de 86 de arbitri .De ce asa? Pentru ca 11 dintre acestia au oficiat la cîte doua partide .
Acestia au fost, în ordine strict alfabetica:
Constantin BARBULESCU(România), Einar Johan BÖSTROM (Suedia), Gyula EMSBERGER (Ungaria), Milivoje GUGULOVIC (Jugoslavia), Robert HELIÈS(Franta), Concetto LO BELLO (Italia),Vital LORAUX (Belgia), Ferdinand MARSCHALL (Austria), William J.MULLAN (Scotia), John Keith TAYLOR (Anglia ) si Kurt TSCHENSCHER ( R.F.Germania).
Arbitrul în plus, la toata aceasta lista reiese din urmatoarea situatie:
La meciul Elvetia – Grecia 1 – 0 , disputat la 12 mai 1971 la Zürich, în minutul 34 , arbitrului de centru, galezul J.P.Jones, i s-a facut rau si nu a mai putut continua. În atare situatie locul sau a fost luat de unul din colegi, tusierul J.Reynolds, tot galez, care a reusit sa duca meciul la bun sfîrsit.
În clasamentul golgeterilor ,dupa încheierea preliminariilor, situatia se prezinta astfel: 1) Gerd Müller ( R.F.Germania ) = 6 goluri.2-5) Martin Chivers (Anglia), Pit Keiser si Johann Cruijjf (Olanda), Kreische (R.D.Germana) = 5 goluri. 6 – 8) Jan Capkovic (Cehoslovacia), Ferenc Bene(Ungaria) si Pirri (Spania) = 4 goluri .
Dupa cum se vede , doar G.Müller, Chivers si Bene continua cursa.
S-au marcat si 5 autogoluri , dupa cum urmeaza: Novi(Franta) pentru Ungaria, McKinnon(Scotia) pentru Belgia, Stanton(Scotia) pentru Portugalia, Weibel (Elvetia) pentru Anglia si Santarini (Italia) pentru Austria .
Numarul de spectatori la cele 96 de partide se estimeaza la cifra de 3.691.000.
Cifra de 100.000 de spectatori se pare ca s-a înregistrat doar la patru partide
- R.D.G –Iugoslavia 1 – 2 , la 9 mai 1971 , la Leipzig;
- U.R.S.S. – Spania 2 -1 , la 7 iunie 1971 , la Moscova ;
- Polonia – R.F.Germania, la 10 octombrie , la Varsovia;
- Anglia – Elvetia 1 – 1 , la 10 noiembrie 1971 , la Londra.
Dupa cum spuneam si mai sus, acest meci a fost arbitrat de românul Constantin Barbulescu.
Un clasament al echipelor europene pentru anul 1971,dat publicitatii de cunoscuta revista franceza “France Football”,în prima saptamîna a noului an, avea urmatoarea configuratie: 1-2) Anglia si U.R.S.S .3) R.F.Germania .4) Ungaria. 5 -6) Belgia si România. 7 – 8)Italia si Iugoslavia. 9-10) R.D.Germana si Cehoslovacia.
Dupa cum se vede , pe primele opt locuri chiar cele opt echipe calificate.
Comentînd acest clasament, Gustav Wiederkehr, presedintele U.E.F.A a spus:” Ordinea aceasta mi se pare ca reala si normala….Echipa României continua ascensiunea ei sigura.Tot asa si nationala belgiana. Socotesc aceste doua echipe ca pe cele mai autorizate reprezentante ale” noului val “ din fotbalul european.”
Referitor la acest clasament si la echipa României , Jacques Ferran, directorul mai sus citatei publicatii a spus: ” Aparitia României printre “marile echipe ale Europei” este cumva mai recenta, datînd de prin anii 1965 – 1966. În 1969 deja a meritat cu priso-sint alocul cinci în clasamentul nostru, gratie remarcabilei campanii “premondiale”. La acest moment este o formatie tînara, impresionanta prin omogenitatea si tehnicitetea sa, care are toate motivele sa spere în continuarea ascensiunii”
La 12 ianuarie , la Zürich, au avut loc tragerile la sorti pentru faza “sferturilor de finala” a C.E., care au decis urmatoarele partide: Ungaria – România, Anglia – R.F.Germania, Iugoslavia – U.R.S.S. si Italia – Belgia, cu fiecare prima echipa din fiecare pereche gazda în prima mansa. Cele doua manse se vor disputa la datele de 29-30 aprilie si 13 – 14 mai 1972.
As zice ca toate cele patru perechi de partide ar parea îndeajuns de echilibrate, poate doar între Italia si Belgia sa acordam 60% Italiei , daca vom gîndi ca a trecut neînvinsa prin aceste preliminarii si ca este totusi campioana “en titre”.
Nu se stie din ce motiv , nationala sovietica a fost preluata de antrenorul Aleksandr Ponomariov.
Un alt lucru care ar fi de consemnat este faptul ca deja de la acest moment federatiile din Belgia, R.F.Germania si Anglia si-au si depus optiunile pentru organizarea turneului final al C.E.
Cele mai importante probleme ale lunii aprile pentru nationala României au fost ,în ordine:
- indisponibilitatea (reala) a lui Dumitrache, dupa o mai veche leziune insuficient tratata la vremea ei si care, din pacate, nu a putut fi înlaturata pîna la ora meciurilor cu Ungaria, lucru care probabil a afectat rezultatul final al întîlnirilor cu maghiarii.
- meciul amical contra echipei nationale a Frantei, la 8 aprilie la Bucuresti. Meci pe care ai nostri l-au luat în serios , ca o ultima verificare, si l-au cîstigat cu 2 – 0 .A fost un meci viu disputat dar francezii nu au prea putut sa ne faca fata, oricît s-au straduit.Din nefericire, în echipa noastra, pe lînga Dumitrache, nu au putut juca nici Dobrin si fundasul Mihai Mocanu si care vor lipsi ”in corpore” si la meciul de la Budapesta.
Si iata-ne ajunsi la momentul disputarii “sferturilor”, adica la data de 29 si 30 aprilie si apoi la 13 si 14 mai, cînd în cele patru perechi de partide s-au înregistrat rezultatele:
Italia - Belgia 0 – 0 ; 1 - 2
Iugoslavia - U.R.S.S 0 – 0 ; 0 - 3
Anglia - R.F.Germania 1 – 3 ; 0 - 0
Ungaria - România 1 – 1 ; 2 – 2 ; 2 – 1
Mai întîi jocurile tur:
La Milano, pe “SanSiro”, un rezultat neasteptat datorat în mare masura portarului belgian Piot, care a facut o partida exceptionala, dar si apararii “diavolilor rosii “ care au rezistat presiunii italienilor, însa o presiune mereu mai haotica pe masura ce timpul trecea si nu se concretiza cu vreun gol. Si totusi, chiar si de la acest rezultat, în nici un caz nu pu tem considera Italia eliminata.
Cea mai reusita caracterizare a acestei partide a fost aceea facuta de gazetarul francez Jacques Ferran în “ L EQUIPE”: „Belgia s-a aratat o formatie mai italiana decît Italia”.
Pentru meciul de la Belgrad se punea problema neputintei nationalei iugoslave de a alinia pe patru dintre titularii de baza pentru motivul ca sînt încorporati si nu ar avea dreptul sa li se dea drumul la joc. În cele din urma forul fotbalistic de la Belgrad a fost mai puternic decît cel al armatei dar au jucat doar trei dintre cei patru, Holcer, Pavlovici si Geaici. Din pacate, ”plavii” au facut o partida modesta sau, mai exact spus, sovieticii au adoptat o strategie de asteptare pîna în 20 – 25 de metri si atacantii iugoslavi aproape ca au fost sufocati de rezistenta adversarilor lor. Singura mare ocazie reala a sîrbilor a fost aceea din minutul 58 cînd Geaici a sutat în portar de la 5 – 6 metri. Peste toate acestea si portarul sovietic Rudakov si-a avut ” partea sa de vina” si la final rezultatul alb înregistrat pe tabela era cea mai pura realitate
În schimb la Londra, pe “Wembley”,oaspetii au fost cei care au facut legea, spre marea dezamagire a celor 100.000 de spectatori. Dupa ce vest-germanii au condus la pauza prin golul marcat de Höness (min.25), englezii au atacat pret de peste 50 de minute si în minutul 77 Lee a egalat. Numai ca, peste numai opt minute, arbitrul francez Robert He liès muta un fault asupra lui Held in careu, desi acesta se comisese în afara careului, englezii nu au protestat si Netzer a transformat.1 -2. ! Pentru ca peste doar alte trei minute G.
Müller sa mai puncteze o data, dintr-o pasa primita de la Höness, si calificarea teutonilor sa para a se fi asigurat înca dupa aceasta partida.
În sfîrsit, la Budapesta, România obtine primul punct pe terenul maghiarilor, dupa opt înfrîngeri consecutive în fata acestora, cu care aveam urmatorul palmares (exceptînd nationalele de amatori sau olimpice) : 10 = 0 – 1 - 9 = 8 – 38 . Din care, patru înfrîngeri de neaducere aminte: 2 – 7 , în 1945, 0 – 9, în 1948, 1 – 5 , în 1948 (la Bucuresti) si din nou un 1 – 5, în 1954.
De aceea, acest 1 – 1 de la Budapesta parea sa deschida o noua era în palmaresul întîlnirilor Ungaria – România.
Pe marele “Nepstadion”, în fata a circa 75.000 de spectatori, românii au facut un meci foarte bun si, chiar daca au fost condusi înca din minutul 11, printr-un gol marcat de Branikovits, au luptat exemplar si au reusit egalarea, în minutul 56, printr-o splendida lovitura cu capul la o infiltrare subtila în atac a lui Satmareanu. Îmbucurator a fost faptul ca dupa acest gol nu am aplicat o tactica strict defensiva ci am construit faze de atac prin care dadeam de înteles ca vrem chiar mai mult. Maghiarii au jucat prudent, atacînd mai “cu frîna trasa”. În minutul 74 se aprind reflectoarele nocturnei stadionului budapestan. În minutul 81, Dembrovschi ataca , intra în careu si e faultat evident de Balint dar arbitrul Smith închide ochii. Spre final Satmareanu mai are doua incursiuni, anihilate însa.
S-a terminat, am obtinut un rezultat bun în vederea returului de la Bucuresti.
În aceasta partida am utilizat pe urmatorii jucatori: Raducanu – L.Satmareanu, N. Lupescu, C.Dinu, Aug.Deleanu – I.Dumitru, Radu Nunweiller VI – Lucescu, Dembrovschi, Domide, Iordanescu.
Comportarea jucatorilor nostri a fost multumitoare dar nu într-atît cît au fost de tamîiati de presa din tara, de pareau cel putin picati din Olimp.
Facînd referire la meciurile de la Belgrad si Budapesta , gazetarul francez Robert Vergne scria în “L`EQUIPE”: “România si U.R.S.S. au ca trasatura comuna conditia fizica exemplara si abnegatia. Amîndoua sînt, incontestabil,doua echipe ale timpului nostru”
Trecînd la jucatori , acelasi gazetar apreciaza ca:”…cei doi portari sînt ca valoare deasupra loturilor lor. Sovieticul este mai sobru si mai sigur pe el dar românul este capabil sa apere uneori ca Iasin”.
Dinu este remarcabil prin sîngele rece de care da dovada, si clarviziune, alaturi de Holcer si Hurtilava. La mijloc, românul Dumitru ne-a lasat cea mai puternica impresie iar dintre atacanti remarcam pe Banisevski(U.R.S.S.),Bukal (Iugoslavia),Dunai(Ungaria) si Iordanescu (România), acesta din urma tînar, talentat si o mare speranta pentru viitor”
Meciurile retur s-au disputat la 13 mai, primele trei în ordinea tabelului de mai sus, si la 14 mai cel de la Bucuresti.
Dupa cum se vede, primele trei dintre actualele echipe gazde si-au valorificat avantajul terenului propriu, ai nostri mai putin , urmînd a mai avea de trecut un hop. Partida din Berlinul Occidental s-a jucat pe o ploaie torentiala , care însa nu i-a alungat pe cei peste 75.000 de spectatori. Din pacate, spectacolul a fost tern, germanii nu s-au întrebuintat prea mult, multumindu-se sa pastreze avantajul obtinut la Londra, iar englezii nereusind în primele 20 – 25 de minute sa înscrie macar un gol, nu au avut forta sa mai creada în calificare.
În jocul de la Moscova, sovieticii au fost net superiori, au desferecat, dupa pauza ,zavoarele apararii iugoslave, prin Kolotov (min.53), Banisevski (min.74), si Kozinkievici (min.89) si si-au oferit în acest fel o binemeritata calificare pentru turneul final.
Optica presei de la Belgrad, aparute a doua zi, a fost aceea ca “daca meciul de la Moskova ar mai fi continuat s-ar fi putut înregistra un scor dezastruos”
La Bruxelles, nationala “diavolilor rosii”, într-un meci dur, cu peste 80 de faulturi, aînvins o”squadra azzurra” parca nedemna de titulatura de campioana Europei”en titre”. Efectiv, italienii au facut un joc distructiv, obstructionist, cautînd cu orice pret tragerile de timp si eventualitatea unui contraatac care sa le aduca un gol pe care sa-l apere apoi cu binecunoscuta lor pricepere în a îngheta un asemenea rezultat. Belgienii în schimb au jucat atît pe atac cît si pe aparare, au înscris destul de repede un gol (min.23-vanMoer) care sa-i descatuseze de povara neputintei din jocul tur, au continuat aceeasi tactica de atac-contraatac, au mai înscris un gol (min.72-van Himst) si practic au relizat calificarea.Golul înscris de Riva, din penalti, în minutul 86, nu a reusit sa aduca nici o raza de speranta pentru italieni.
În sfîrsit, din pacate, la Bucuresti, echipa României a pornit meciul cu Ungaria convinsa cumva ca victoria va veni de la sine …si a gresit.
Maghiarii au jucat foarte bine, s-au batut pentru fiecare minge si au condus de doua ori prin punctele inscrise de Szöke (min.4) si Kocsis(min. 36). De fiecare data în urma unor greseli ale aparatorilor nostri. Si în replica, cu amarul spectru al necalificarii în constiinta, jucatorii nostri s-au autodepasit parca, au luptat exemplar, si au reusit de fiecare data sa egaleze prin Dobrin (min.14) si Alexandru Neagu (min.81). Dar nu au reusit sa depaseasca baremul minim care sa le aduca victoria si implicit calificarea. Ba mai mult , în minutul 45 au fost nevoiti sa suporte supliciul executarii unui penalti de catre maghiarul Kocsis care, din fericire pentru noi, a tras cumva telefonat si Raducanu a respins de lînga bara stînga a portii sale.
A fost un moment de mare dificultate pentru maghiari si, din aceasta cauza, toata repriza a doua nu au facut decît sa apere infimul avantaj avut la pauza, dîndu-le alor nostri posibilitatea sa navigheze cu vînt din pupa spre un singur gol macar. Ar mai fi de adaugat faptul ca în aceasta goana a fotbalistilor nostri spre un gol al miracolului, (era doar 0 – 1 ), arbitrul vest-german Kurt Tschenscher nu a acordat penalti, în minutul 30, pentru un fault clar asupra lui Dumitru.
A fost ,deci, doar 2 – 2 si cu aceasta urmeaza un al treilea joc.
E cazul, ajunsi în fata acestei situatii, sa precizam ca la acel moment nu actiona si în aceasta competitie regula golurilor marcate în deplasare (la golaveraj general egal) precum în competitiile europene intercluburi, si de aceea regulamentul prevedea un al treilea joc. Prevazînd si o asemenea posibilitate, chiar înaintea primelor doua jocuri, federatiile de la Bucurest si Budapesta, inclusiv cu cea de la Belgrad, au ajuns la întelegerea ca un eventual al treilea joc sa se dispute la 17 mai în capitala Iugoslaviei.
Dar, din nou o bila neagra pentru nationala noastra …
ROMÂNIA - UNGARIA 1 – 2 ( 1 – 1)
Au marcat : Al.Neagu (min.33), respectiv Kocsis(min.26) si Szöke(min.88).
O prima repriza a apartinut românilor, o a doua maghiarilor, dar finalul a fost clar al echipei noastre:
- în min.76, portarul Rothermel respinge cu dificultate în corner un sut puternic al lui Domide.
- în min.82, Neagu are o splendida lovitura cu capul dar mingea trece la cîtiva cenimetri de poarta.
- în min.85, Pancsis comite clar hent în careu, dar arbitrul partidei, grecul Mihas nu acorda lovitura de pedeapsa ce s-ar fi cuvenit.
- si, în minutul 88, dupa o combinatie Kocsis – Bene – Szöke, ultimul înscrie cu toata opozitia lui Raducanu. ECHILIBRUL S-A RUPT DUPA EXACT 268 DE MINUTE! Si nu noi am fost cei fericiti.
În cele trei partide, România a folosit pe urmatorii jucatori: Raducanu (3 jocuri)- L. Satmareanu (3), N.Lupescu(3), Cornel Dinu(3), A.Deleanu(3) – I.Dumitru(3), R.Nunweiller VI (3) – M.Lucescu (3), Em.Dembrovschi(3), A.Iordanescu(2).
Au mai jucat : N.Dobrin(2), Al.Neagu(2) si B.Halmageanu(38 de minute, în al treilea joc).
UNDE S-A GRESIT ?
Cine ar putea spune? Oricîte comentarii s-ar face niciunul nu va întoarce rezultatul
Si nu va schimba nimic.Faptul ca aproximativ în aceeasi perioada România a ratat calificarea la J.O. de la Munchen(1972), precum si necalificarea juniorilor în preliminariile pentru turneul final U.E.F.A. din Spania au condus la reactii acide sau otravitoare din condeiele gazetarilor, însumîndu-se toate sub genericul “LUMINI SI UMBRE ÎN FOTBALUL ROMÂNESC”.
Dar, sa fiu scuzat, titlul este valabil peste tot în lumea învinsilor, din oricare tara ar fi ei. Si, ca drept dovada,Valcareggi, Alf Ramsey si Boskov au fost si ei pusi la zid.La ace stea vin o serie de raspunsuri care ,oricîta bunavointa ar exista, nu ajuta cu nimic.
Valcareggi: “ Este foarte usor ca la primul esec sa aruncam o mie de critici si ob - servatii.De ce nu au aparut aceste atentionari înainte de joc? Atunci toata lumea a tacut chitic”
Lui Ramsey i s-a imputat ca s-a bazat mai mult pe jucatorii din “vechea garda” si nu s-a dat credit mai cu curaj tinerilor, ca în meciul retur cu R.F.G-ul nu a fortat nota ata cului cu orice pret, ca a mers pe tactica formulei 4 – 4 – 2 si nu pe aceea aunui 4 – 2 - 4 cu doua extreme clasice si rapide. Altcumva, se recunoaste ca jucatorii suporta consecintele unui calendar foarte încarcat al cluburilor, la finalul caruia mare parte dintre acestia vin foarte uzati, fizic si psihic, la o asemenea confruntare, dar greselile conducerii tehnice ramîn si fedreatia trebuie sa actioneze ferm în directia înlaturarii acestora.
Vujadin Boskov critica faptul ca, aproape în mod curent, jucatorii se reunesc în vederea pregatirii centralizate doar cu putine zile înaintea confruntarilor decisive ceea ce im pieteaza asupra omogenizarii lotului si a insusirii sufuciente a tacticilor de joc care, notabene, sînt diferite de la adversar la adversar, de la fiecare nou venit în cadrul echipei pîna la cel mai experimentat.
Ar trebui sa întelegem ,o data pentru totdeauna, ca oricare ar fi el acel sport, e doar o întrecere, are un singur învingator iar restul sînt învinsi. DAR , NU! TOTI VOR SA FIE ÎNVINGATORI !
Ah, sfînta si teribila mare vanitate a omului !
Hai sa trecem, sa spalam rufele murdare în familie, sa ne limgem ranile pe alte paturi de suferinte, si sa revenim la firul naratiunii ce am început !
Comisia de organizare a acordat Belgiei calitatea de organizatoare a turneului final ,meciurile urmînd a se disputa la Bruxelles, pe stadioanele “Heyssel” si “Astridpark”, Lièges si Anvers, la datele de 14 iunie (semifinlele) si 17 si 18 iunie, cele doua finale.
Conform unei prealabile trageri la sorti, la 14 iunie s-au disputat meciurile:
- la Anvers : Belgia -- R.F.Germania 1 – 2 ( 0 – 1 )
- la Lièges: U.R.S.S. -- Ungaria 1 – 0 ( 0 – 0 )
În jocul de la Anvers, pe stadionul “Bosuil”, în prezenta a 60.000 de spectatori
Au marcat: Polleunis(min.84), respectiv Gerd Müller (min.24 si 75).
Sub conducerea arbitrului William J.Mullan (Scotia) au evoluat formatiile :
R.F.G.: Sepp Maier – Hötges, Schwarzenbeck, F.Beckenbauer, P.Breitner – Wimmer, Netzer, Höness (min.58 Grabowski) –Heynckes, Gerd Müller, Kremmmers.
Antrenor : Helmuth SCHÖN
BELGIA : Piot – Heylens, Van den Daele, Thissen, Dolmans – Docks, Werheyen - Semmeling, van Himst, Martens (min.70 Polleunis), Lambert.
Antrenor : Raymond GOETHALS
Chiar daca belgienii au beneficiat de avantajul terenului propriu , de o asistenta net superioara în favoarea lor, ei nu au putut face fata foartei puternicei si pragmaticei nationale a Germaniei, în mod cert cea mai buna a momentului pe continentul european.
La Bruxelles, pe stadionul “Astridpark” au asistat doar …3.000 de spectatori .
Arbitru : Rudi GLOCKNER (R.D.Germana). A marcat : Konkov(min.54)
U.R.S.S.: Rudakov – Dzodzuasvili, Hurtilava, Kaplicinîi, Istomin – Troskin, Konkov, Kolotov –Baidacinîi, Banisevski (min.70- Ghivi Nodia), Oniscenko.
Antrenor: Aleksandr PONOMARIOV
UNGARIA : Geczi – Fabian Pancsics, Balint, P.Juhasz – Kocsis (min.60- Albert),Kü , J.Juhasz – Szöke, F.Bene (min.60 – Dunai II),Zambo.
Antrenor: Rudolf ILLOVSZKI
Maghiarii au fost mai tehnici,sovieticii mai puternici, mai atletici, mai iuti.
În minutul 72, Zambo a ratat un penalti, mingea respinsa de porarul Rudakov a ajuns la Szöke, apoi din sutul acestuia a lovit bara si de aici s-a reusit a fi respinsa de un aparator sovietic.
Si astfel sovieticii au reusit sa ajunga pentrua treia oara în finala în patru editii. Era o oarece performanta.
La 17 iunie, la Liège, în finala “mica”
BELGIA - UNGARIA 2 – 1 ( 2 – 0 )
Stadion “Sclessin”, spectatori 10.000
Arbitru: Einar Johan BÖSTROM (Suedia)
Golurile au fost marcate de: Lambert(min.24),van den Daele (min.28) respectiv Kü (min.53, din penalti). Au evoluat formatiile:
BELGIA: Piot – Heylens, van den Daele, Thissen, Dolmans – Docks, Verheyen – Polleunis, Semmeling, van Himst, Lambert
Antrenor: Raymond GOETHALS
UNGARIA : Geczi – Fabian, Pancsics, Balint, P.Juhasz – J.Juhasz, Kü, Albert - Kozma, A.Dunai II, Zambo ( min.46 - Szücs).
Antrenor: Rudolf ILLOVSZKI
Belgienii au dominat clar prima repriza, au marcat doua goluri si apoi au jucat la asteptare sa-si apere acest avantaj. Maghiarii au revenit dupa pauza, au marcat un gol dar nu au mai putut sa si reuseasca mai mult de atît.
Antrenorul belgian Raymond Goethals a declarat dupa meci: “ Sînt fericit sa obtin cu echipa Belgiei o performanta mai ca lumea dupa multi ani de asteptare”.
Finala mare s-a disputat la 18 iunie, la Bruxelles.
R.F.GERMANIA - U.R.S.S. 3 – 0 ( 1 – 0 )
Stadion: “HEYSSEL” Spectatori 60.000
Arbitru: Ferdinand MARSHALL (Austria)
Au marcat : Gerd Müller (min.27,58), Wimmer (min.53).
R.F.GERMANIA : Sepp Maier – Höttges, Schwarzenbeck, F.Beckenbauer, P.Breitner – Netzer, Wimmer, Höness – Heynckes, G.Müller, Kremmers.
Antrenor : Helmuth SCHÖN
U.R.S.S.: Rudakov – Dzodzuasvili, Hurtilava, Kaplicinîi, Istomin- Troskin, Konkov (min.46 – Dolmatov), Kolotov – Baidacinîi, Banisevski (min.66- Kozakievici), Oniscenko. Antrenor : Alexandr PONOMARIOV
Echipa vest-germana a fost net superioara, dovedind fara îndoiala ca a fost cea mai buna echipa a acestui turneu final si ca titlul european i-a revenit absolut meritat.
La final , antrenorul vest-german Helmuth Schön a declarat: “ Sînt bucuros pentru victorie dar în acelasi timp apreciez ca prin contributia ambelor echipe finala a demonstrat ca fotbalul modern este în primul rînd ofensiv. Vreau sa subliniez spirtul de sportivitate al adversarilor nostri”.
Golgeterul competitiei a fost vest-germanul Gerd Müller cu 11 goluri marcate.
Un numar de sase arbitri au ajuns la cifra de trei meciuri pe care le-au condus: Ei-nar Johan Böstrom (Suedia), Robert Heliès (Franta), Ferdinand Marshall (Austria), William J.Mullan ( Scotia), Milivoje Gugulovici (Iugoslavia) si Kurt Tschenscher ( R.F.Germania).
Numarul total de spectatori , la toate cele 109 meciuri ale competitiei a fost de 4.383.000.
Atît… si sa ne vedem la viitoarea editie.!
Facebook
Twitter
RSS