Campionatele Europene de Fotbal - Editia a III-a
- Scris de forfecel (ştie_mucala)
- Categorie: Fotbal Extern
-
-
Pagina 4 din 7
Editia a III – a
Ca urmare a faptului ca la ceasta editie s-au înscris 31 de echipe (mai putin Malta) se poate aprecia caracterul cvasigeneral al participarii tarilor europene si deci îndreptatita decizia U.E.F.A de a modifica titulatura competitiei din “Cupa Europei – Henry Delauney” în aceea de “ CAMPIONATUL EUROPEI”.Tot ca o consecinta a acestui numar de echipe înscrise precum si a criticilor semnalate dupa cea de a doua editie, s-a modificat si sistemul competitional în ceea ce priveste calificarile catre fazele superioare. Echipele înscrise, si considerate deci ca participante, au fost împartite în 8 grupe preliminare (7 grupe de cîte patru echipe si o a 8-a cu trei echipe) în care se disputa o competitie sistem turneu, cu meciuri tur – retur, prima clasata din fiecare grupa urmînd sa acceada mai departe catre faza “sferturilor de finala” unde intra în aplicare sistemul eliminatoriu, echipele calificate dupa aceasta faza urmînd a-si disputa asa - zisul “ turneu final”. Tara organizatoare a acestui turneu final urmînd a se desemna dupa ajungerea la grupul celor ultime patru echipe ramase în competitie.
Cele opt cîstigatoare de grupe au fost, la ceasta editie, în ordine: Spania ( gr.I-a), Bulgaria (gr.a II-a), U.R.S.S.(gr.a III –a), Iugoslavia ( gr. a IV-a), Ungaria (gr.a V-a), Italia (gr.a VI –a ), Franta (gr.a VII-a) si Anglia (gr.a VIII-a).
Interesant este faptul ca preliminariile nu au fost scutite de surprize,mai exact situatia ca la data de 23 februarie 1968, înaintea jocului Scotia – Anglia, decisiv în grupa a VIII-a, medaliatele editiei 1966 a Campioatului Mondial, respectiv Anglia , R.F.Germania si Portugalia, erau eliminate.
În grupa I-a, înaintea ultimului joc din grupa, Cehoslovacia avea 7 puncte si golaveraj 7-2 , Spania 8 puncte si golaveraj 6 -2, iar golaverajul direct între ele era egal, 2 – 2. Si mai era de disputat doar meciul Cehoslovacia – Irlanda. Cehoslovacilor le era de ajuns si un meci egal dar…nu a fost sa fie asa. Au cîstigat irlandezii cu 2 – 1 si astfel s-a calificat…Spania.
În grupa a II- a, Bulgaria a învins cu 2 – 0, la Stockholm, Suedia, echipa antrenorului Bergmark, rezultat care, coroborat cu un excelent 0 – 0 la Lisabona în compania Portugaliei, a propulsat pe primul loc, neînvinsa, echipa antrenata de fostul international Stefan Boskov. Si unde mai pui, la o diferenta de 4 puncte de a doua clasata si într-o grupa în care, în mod normal, Suedia si Portugalia pornisera cu primele sanse.
În grupa a III-a parcursul sovieticilor a fost aproape fara cusur, victoria austriecilor pe propriul teren întîmplîndu-se la un moment cînd nationala U.R.S.S era deja matematic calificata. Singura observatie fiind a se face asupra ultimului joc din grupa, Austria – Grecia . Meciul s-a întrerupt în minutul 74, la scorul de 1 -1, nu s-a mai continuat în aceeasi zi, reprogramarea acestuia s-a tergiversat si, cum oricare ar fi fost un alt eventual rezultat acesta nu mai putea cu nimic influenta asupra clasamentului final al grupei, s-a luat hota rîrea la nivelul U.E.F.A, ca meciul sa fie omologat cu acel rezultat si clasamentul grupei sa se întocmeasca în consecinta..
În grupa a IV-a, Iugoslavia, dupa 1 – 1 si 1 – 3 cu R.F.Germania, a beneficiat de cea mai mare surpriza a preliminariilor-(Albania – R.F.Germania 0 – 0) –si, acumulînd 6 puncte fata de numai cele 5 ale germanilor, a reusit sa cîstige grupa
În grupa a V-a lupta s-a dat între Ungaria si R.D.G, diferenta de cele doua puncte în favoarea maghiarilor provenind de la jocurile din deplasare contra Danemarcei, maghiarii obtinînd doua puncte iar est-germanii numai unul, precum si cel din deplasare contra Olandei, maghiarii obtinînd un punct iar est-germanii niciunul. Asta a fost…
În grupa a VII-a, Polonia avea înca sanse reale pîna la meciul de acasa cu Franta pe care, din pacate, l-a pierdut cu 1 – 4, pentru ca apoi sa mearga si sa învinga Belgia la Bruxelles si prin aceasta sa dea Frantei cale libera mai departe.
În sfîrsit, în grupa a VIII-a, o grupa exclusiv britanica, la 15 aprile 1957, în primul joc Anglia –Scotia, scotienii cîstigau pe“Wembley”, consemnîndu-se în acest fel o rarissima înfrîngere a Angliei pe propriul teren. Era o fericita optiune luata de scotieni. Dar în continuare englezii nu vor mai pierde alte puncte, lucru care, coroborat cu înfrîngerea scotienilor (1 – 2 ) cu Irlanda si meciul egal obtinut în ultima partida la 24 februarie1968 la Glasgow, (Scotia – Anglia 1 – 1 ) a facut ca într-un final nesperat echipa Angliei sa se ca- lifice pentru “sferturi”.
Consemnam doar, în continuare, toate rezultatele din cele opt grupe preliminare.
Gr.I-a : Spania-Irlanda 0-0 (d)si 2-0 (a);Spania – Turcia 0-0 (d) si 2-0 (a); Spania – Cehoslovacia 0-1 (d) si 2-1 (a); Cehoslovacia – Irlanda 2 -0 (d) si 1 – 2 (a) !!!; Cehoslovacia – Turcia 3 – 0 (a) si 0 – 0 (d); Irlanda – Turcia 2 – 1 (a ) si 1 – 2 (d).
Clasament: 1) SPANIA -8p.2) Cehoslovacia – 7p.3) Irlanda- 5p.4) Turcia- 4.
Gr.a II-a: Bulgaria – Portugalia 1 – 0 (a) si 0 – 0 (d); Bulgaria – Suedia 2 – 0 (d) si 3 – 0 (a); Bulgaria – Norvegia 4 – 2 (a) si 0 – 0 (d); Portugalia – Suedia 1 – 2 (a) si 1 –1 (d); Portugalia – Norvegia 2 -1(d) si 2 – 1(a); Suedia – Norvegia 1 – 3 (d) si 5 – 2 (a).
Clasament: 1) BULGARIA -10p.2) Portugalia-6p.3) Suedia-5p.)Norvegia- 3p.
Gr.a III-a: U.R.S.S.-Grecia 4 – 0 (a) si 1-0 (d); U.R.S.S. – Austria 4 – 3 (a) si 0 – 1 (d); U.R.S.S. - Finlanda 2 – 0( a) si 5 – 2 (d) ; Grecia – Austria 4 – 1 (a) si …anulat (d); Grecia – Finlanda 2 – 1 (a) si 1 – 1 (d) ; Austria –Finlanda 0 – 0 (d) si 2 -1 (a).
Clasament: 1)U.R.S.S.- 10p.2) Grecia – 5p.(7 – 8).3) Austria – 5p(7 – 9).4) Finlanda – 2p
Gr.a – IV-a : Iugoslavia - R.F.Germania 1 – 3 (d) si 1 – 0 (a); Iugoslavia – Albania 2 – 0 (d) si 4 – 0 (a) ; R.F.Germania – Albania 6 – 0 (a) si 0 – 0 (d) !!!
Clasament:1)IUGOSLAVIA – 6p.2) R.F.Germania – 5p.3) Albania – 1p.
Gr. a V-a : Ungaria – R.D.Germana 3 – 1 (a) si 0 – 1 (d); Ungaria – Olanda 2 – 2 (d) si 2 - 1 (a); Ungaria – Danemarca 6 – 0 (a) si 2 – 0 (d) ; R.D.Germana – Olanda 4 – 3 (a) si 0 – 1 (d); R.D.Germana – Danemarca 1 – 1 (d) si 3 – 2 (a) ; Olanda – Danemarca 2 – 0 (a) si 2 – 3 (d).
Clasament: 1) UNGARIA – 9p.2) R.D.Germana – 7p. 3) Olanda – 5p. 4)Danemarca-3p.
Gr. a VI-a : Italia – România 3 – 1 (a) si 1 – 0 (d ); Italia – Elvetia 4 – 0 (a) si 2 – 2
(d); Italia – Cipru 2 – 0 (d) si 5 – 0 (a) ; România – Elvetia 4 – 2 (a) si 1 – 7 (d) !!!!, România - Cipru 5 – 1 (d) si 7 – 0 (a) ; Elvetia – Cipru 5 – 0 (a) si 1 – 2(d).
Clasament:1)ITALIA – 11p. 2) România – 6p.3)Elvetia – 5p.4) Cipru – 2p.
Gr.a VII-a : Franta – Belgia 1 – 2 (d) si 1 – 1 (a); Franta – Polonia 2 – 1 (a) si 4 – 1 (d), Franta – Luxemburg 3 – 0 (a) si 3 – 1 (d); Belgia – Polonia 1 – 3 (d) si 2 – 4 (a); Belgia – Luxemburg 5 – 0 (d) si 3 – 0 (a); Polonia – Luxemburg 4 – 0 (a) si 0 – 0 (d).
Clasament : 1)FRANTA– 9p. 2) Belgia 7p(14 – 9 ) .3) Polonia – 7p(13 – 9). 4) Luxemburg- 1p.
Gr. a VIII –a : Anglia – Scotia 2 – 3 (a) si 1 – 1 (d); Anglia – Irlanda de Nord 2 – 0 (d) si 2 – 0 (a); Anglia – Tara Galilor 5 – 1 (a) si 3 – 0 (d) ; Scotia – Tara Galilor 1 – 1 (d) si 3 – 2 (a); Scotia – Irlanda de Nord 2 – 1 (a) si 0 – 1 (d) ; Tara Galilor – Irlanda de Nord 0 – 0 (d) si 2 – 0 (a).
Clasament : 1) ANGLIA – 9p. 2) Scotia – 8p. 3) Tara Galilor- 4 p.4) Irlanda de Nord – 3p.
Echipa României a facut parte din grupa a VI –a preliminara , alaturi de Italia ,Elvetia si Cipru. În mod normal sansele erau de partea Italiei dar nici sansele noastre nu erau chiar de neluat în seama.
În primul joc, la 2 noiembrie 1966, la Bucuresti, am jucat cu Elvetia. Dupa un 4 – 0 la pauza, a urmat o repriza de relaxare si, drept urmare, în loc de un scor fluviu, ce se profila, a fost în final doar 4 -2. A fost un meci în care debutau tinerii Constantin Fratila (trei goluri în acea partida) si Mircea Lucescu si care au fost, în afara oricaror dubii ,cei mai buni de pe teren. Echipa româna, condusa de antrenorii Ilie Oana si Stefan Covaci, a debutat în aceste preliminarii în urmatoarea alcatuire: Mihai Ionescu – C.Popa, B.Halmageanu, Dan Coe, M.Mocanu – Surdan, Dumitru Popescu – Pîrcalab, Mircea Dridea I, C.Fratila, M.Lucescu.
În aceeasi luna, la 27 noiembrie ,pe stadionul “San Paolo” din Napoli ,ITALIA – ROMÂNIA 3 – 1 ( 2 – 0)
Remaniata în proportie de 50%, echipa româna a facut o partida curajoasa …dar numai atît. Dobrin a marcat în minutul 7 si am condus pîna în minutul 30 cînd, la un sut al lui Mazzola, portarul Datcu aflat pe linia portii (atentie!!,în pozitia în picioare) a prins balonul dar apoi l-a scapat în fata, si totusi arbitrul vest- german a considerat ca acesta ar fi intrat în poarta, a acordat gol si deci … un fals si nemeritat 1-1.
Echipa româna acuza socul si în finalul primei reprize(min.43) mai primeste un gol (De Paoli), pentru a ceda apoi definitiv în cea dea doua, cînd a mai înscris înca o data Mazzola (min. 67).
În aceasta partida am folosit formatia: I.Datcu – C.Popa, Ion Barbu, Dan Coe , Augustin Deleanu – Vasile Gergely, Nicolae Dobrin – Pîrcalab, Fratila, Mircea Dridea I, M. Lucescu.
În sfîrsit, peste numai o saptamîna, la Nicosia, echipa noastra va învinge cu 5 -1 nationala cipriota. Fratila (doua goluri) si Lucescu (un gol) au fost din nou cei mai buni oameni ai echipei. Alte doua goluri au fost realizate de Mircea Dridea.
În acest moment, cu doua victorii si o înfrîngere în deplasare, si cu un golaveraj de 10 – 6, existau sanse reale de calificare, asta presupunînd victorie la Zürich si înca una la Bucuresti cu Italia. Lucru greu dar poate ca nu chiar imposibil.
În primele trei luni ale anului 1967 nationala obtinea trei rezultate excelente în deplasare în meciuri amicale,1 – 1 cu Uruguay, 2 – 1 cu Grecia si 2-1 cu Franta si apoi, la 23 aprilie la Bucuresti, în returul cu Cipru un concludent 7 – 0. Existau deci sperante îndreptatite…
Numai ca, a venit ca un vis urît acea incredibila seara din 24 mai, la Zürich, unde s-a întîmplat marea catastrofa. Nationala româna pierdea cu 1-7 în fata Elvetiei.
Nu stiu daca se va putea elucida vreodata comportarea fotbalistilor nostri în acel meci . Un 1 – 7 în fata unei totusi modeste formatii elvetiene. Aceasta înfrîngere a dus la înlocuirea conducerii tehnice a echipei nationale, cuplului Oana – St. Covaci fiindu-i preferat Angelo Niculescu, care va aborda ultimul joc cu o formula mult remaniata si întinerita.
Asadar ,în ultimul meci, la 25 iunie 1967, la Bucuresti
ROMÂNIA -- ITALIA 0 -1 (0 -0)
Foarte probabil noua echipa nu era înca apta sa învinga o forta care era Italia, dar jocul realizat trebuia sa fie macar o geana de speranta pentru confruntarile anilor viitori.
În aceasta ultima partida au jucat formatiile:
ROMÂNIA : Raducanu – N.Lupescu, Ion Nunweiller III, I.Barbu , Mocanu – Gergely, Naftanaila – Lucescu, Emil Dumitriu II, Ion C.Ionescu, Radu Nunweiller VI.
Antrenor: Angelo NICULESCU
ITALIA : Albertosi – Picchi, Gori, Guarnieri, Bertini- Faccheti,Rivera- Bulgarelli, Juliano, Zigoni, Pascutti. Antrenor : Feruccio VALCAREGGI.
Cei 70.000 de spectatori, prezenti în acea zi în tribunele marelui stadion “23 August”, au plecat poate dezamagiti de rezultat si de necalificarea echipei pentru o faza supe rioara a unei mari competitii, dar jocul echipei a fost totusi unul care putea sa arate ca ceva de perspectiva, lucru care se va arata în viitorul nu prea îndepartat.
Astazi am putea spune ca aceasta campanie a fost primul capitol al unei FOTBAL SAGA românesti în care am fost …la un pas de fericire dar parca de cele mai multe ori milostenia Dumnezeului fotbalului nu s-a prea abatut si pe strada noastra.
Anii ce vor urma vor fi cea mai elocventa dovada.
Iata în continuare cîteva scurte stiri de divertisment asupra preliminariilor acestei editii:
- cele 90 de meciuri ale preliminariilor au fost vizionate de 2.790.000 de spectatori (în medie 31.000 de spectatori de fiecare partida).- cel mai mare numar s-a înregistrat la meciul Scotia – Anglia, 134.000
- cel mai mic numar ,3737, la meciul Elvetia – Cipru.
- prima transmisie televizata în culori a unui meci de fotbal a avut loc la 8 octombrie 1967, cu ocazia meciului R.F.Germania – Iugoslavia. Transmisia s-a realizat numai pe durata primei reprize, partea a doua fiind afectata de starea atmosferica-ploaie si întuneric.
- tragerile la sorti pentru sferturile de finala au avut loc la 16 ianuarie 1968 ,la Paris, la sediul Federatiei Franceze de Fotbal. Mîna care a dirijat sortii celor patru partide a fost aceea a lui Dalida, celebra cîntareata de muzica usoara, invitata special pentru aceasta ceremonie.
Ce a fost în “sferturi”?
S-au disputat urmatoarele patru partide, în dubla mansa: Franta – Iugoslavia , Bulgaria – Italia, Anglia – Spania si Ungaria - U.R.S.S.
Antrenorii celor opt echipe nationale, angajate în aceste ultime faze erau: Dugauguez (Franta), Rajko Mitici (Jugoslavia), Stefan Boskov(Bulgaria), Ferruccio Valcareggi (Italia), Sir Alf Ramsey (Anglia), Domingo Balmanya (Spania), Karoly Soos(Ungaria) si Mihail Iakusin (U.R.S.S).
Sa luam pe rînd cele patru duble întîlniri…
Franta –JUGOSLAVIA În primul joc, la 6 aprilie, la Paris, scorul a fost egal 1 – 1
Noua si tînara echipa a lui Rajko Mitici, al carei lider de necontestat era excelentul Dragan Geaici (Dzjaic), a reusit un pretios egal (Di Nallo,min.78, respectiv Musemici,in min. 66),pentru ca în returul de la Belgrad, la 24 aprilie, 80.000 de spectatori sa exulte la acel aproape incredibil 5 – 1. “Brazilienii Europei”, cum sînt supranumiti fotbalistii iugoslavi, nu si-au dezmintit faima. Debutantul Petkovici (autor al doua goluri, min.3 si 33) a fost cel mai bun om al partidei. Au mai înscris Musemici (min.12 si 80) si Geaici (min.24 pen tru gazed) si acelasi Di Nallo(min.34), care punctase si la Paris pentru “cocosii jumuliti”.
ANGLIA – Spania. Primul joc la Londra, pe “Wembley”. Au învins englezii cu 1- 0, prin punctul realizat de Bobby Charlton, în minutul 84. Au dominat englezii dar spaniolii s-au aparat strasnic, cedînd spre final în urma unei reusite deosebite a”plesuvului”.Cu ocazia acestei partide, Bobby Moore, capitanul echipei engleze, a oferit un buchet de flori antrenorului Alf Ramsey, ocazionat de cel de al 101-lea meci al sau la timona echipei nationale. La asemenea performanta gestul decurgea de la sine si se impunea.
Desi minim acel 0 – 1 de la Londra, spaniolii nu au reusit sa remonteze în retur,ba,mai mult, englezii Peters (min.55) si Hunter(min.81) au reusit, dupa o lupta si o revenire de exceptie, sa anuleze acel 1 – 0 din minutul 48 al lui Amancio. Un 2 – 1 pentru englezi care a îndoliat pe cei 125.000 de spectatori prezenti în acea zi de 8 mai 1968 pe marele stadion “Santiago Bernabeu”. A fost o dubla confruntare intre campioana europeana si cea mondiala, ambele ”en titre”, mondialii dovedind ca sînt mai buni decît cei doar europeni.
Bulgaria – ITALIA . În primul joc, la 6 aprilie 1968, la Sofia, pe stadionul “Vassil Levski”, Bulgaria a cîstigat cu 3 – 2 .A fost un meci presarat cu multe duritati, în care rezultatul a fost accidentarea portarului italian Albertosi si a libero-ului Picchi. Golurile partidei au fost realizate de Kotkov (min.12 – penalty), Dermendgiev (min.66 ) si Jekov (min.73) respectiv Kolev (min.6-autogol) si Prati ( min.83).
Peste doua saptamîni, la Neapole, pe stadionul “San Paolo”, 100.000 de tifosi italieni au aplaudat o meritata victorie, 2 – 0, prin punctele realizate de Prati (min.14) si Domenghini(min.68) si cu aceasta o meritata calificare a “squadrei azzurra” pentru turneul final.
În sfîrsit… Ungaria – U.R.S.S. La 4 mai, pe “Nepstadion”-ul din Budapesta, în asis tenta a 95.000 de spectatori, Ungaria a învins cu 2 – 0. Au marcat Fazekas (min.22) si Görocs (min.83).A fost un meci al carui rezultat a fost în mare masura influentat de gravele erori ale fundasilor sovietici la fazele care au premers cele doua goluri. Aceasta în ciuda faptului ca, pe ansamblu, partida a fost destul de echilibrata.
Se vor califica maghiarii ? Le va fi suficient acest avantaj de doua goluri?
Nu!. Nu,pentru ca, peste numai o saptamîna, pe stadionul “Lujniki” din Moscova, sovieticii vor fi in mod categoric mai buni, vor cîstiga cu 3 – 0 si se vor califica. Au marcat Banisevski (min. 22), Hurtilava(min.59) si Bîsovet(min.72) .
100.000 de spectatori au urmarit o disputa acerba, dar corect disputata si a carei solutionare totala s-a decis înspre final. Împotriva tuturor asteptarilor, maghiarii au aplicat o tactica mult prea defensiva, neputînd sa se lase de aceasta nici macar dupa acel 0 – 3 din minutul 75. A fost o singulara încercare a lui Fazekas în minutul 84, care însa nu s-a si concretizat.
Turneul final a fost încreditat spre organizare Italiei.
La 5 iunie 1968, la Neapole si Florenta, s-au disputat meciurile semifinale.
La Neapole, Italia – U.R.S.S 0 – 0, si dupa prelungiri.
A fost un meci de mare uzura , cu multe situatii, cu multe ratari,dar fara goluri. Echipa sovietica a fost superioara la toate capitolele dar ratarile imense si prestatia excelenta a portarului Zoff au anulat toata munca si eforturile.
În aceasta situatie calificarea s-a decis prin tragere la sorti si zeita Fortuna a zîmbit Italiei. Asadar Italia prima finalista. Norocos dar …asta e!
La Florenta, IUGOSLAVIA – Anglia 1 – 0 ( 0 – 0 )
A marcat Geaici, în minutul 86. A fost o partida cu multe duritati, în care cei care au dat tonul ostilitatilor au fost englezii, mult prea usor trecuti cu vederea de arbitrul spaniol José Maria Ortiz de Mendibil .
Repriza a doua a relevat o excelenta echipa iugoslava pe merit învingatoare într-un final incandescent in care, totusi, arbitrul spaniol si-a calcat pe suflet si l-a eliminat pe englezul Mullery.
Partida a avut în iugoslavul Geaici pe omul nr.1, care, în prima repriza,în postura de extrema stînga, l-a ridiculizat pe tînarul fundas englez Newton, iar în cea de a doua a jucat pe dreapta, avîndu-l ca “prada” pe campionul mondial Wilson, facînd si cu acesta in structie pret de alte 45 de minute, pentru ca la final sa puna bomboana pe coliva insularilor. Si formidabilul Geaici nu are inca nici 22 de ani si va juca o finala de campionat european.
În partida pentru locurile 3 – 4, la 8 iunie 1968, la Roma
ANGLIA -- U.R.S.S. 2 – 0 ( 1 – 0)
Stadion “Olimpico”, spectatori 50..000
Arbitru : Istvan ZSOLT ( Ungaria )
Au marcat : B.Charlton (min.39) si Hurst (min.63)
ANGLIA : G.Banks – B.Wright, Wilson, N.Stilles, Labone – B.Moore, Hunter – Peters, B.Charlton, Hurst, Hunt. Antrenor : Alf RAMSEY
U.R.S.S. : Psenicinikov – Afonin, Istomin, Kaplicinîi, Sesternev – Leonov, Malofeev – Banisevski, Bîsovet, Logofet, Evrijiuhin. Antrenor: Mihail IAKUSIN
O victorie fara dubii a englezilor în fata unei nationale sovietice care, la acest turneu final, a fost singura care nu a reusit sa înscrie nici un gol si asta poate ca spune totul.
În continuare , pe acelasi “Oimpico “ din Roma s-a disputat marea finala.
ITALIA – IUGOSLAVIA 1 – 1 ( 0 – 0 , 1 – 1 )
A fost o partida de exceptie în care mai buni au fost, in mod evident , iugoslavii, care au condus pîna in minutul 80 printr-un gol al aceluiasi Geaici. Iugoslavul a facut iar o partida superba, spectatorii romani fiind cei care i-au înlocuit pe cei florentini în a-l aplauda în aceasta noua demonstratie de maiestrie, trecînd peste fireasca tristete ca, de data aceasta, victima se numea … Burgnich.
Acel minut 80 a readus sperantele celor 70.000 de spectatori italieni prezenti pe “Olimpico”, golul lui Domenghini dintr-o lovitura libera, o adevarata torpila, fiind poate picatura care a revarsat din plinul de pîna atunci al paharului amaraciunii, redînd “squadrei azzurra” imboldul de care avea nevoie pentru a mai lupta pentru un ideal ce parea iremediabil pierdut.
Si în prelungiri lupta a fost acerba, în ultimele clipe ale minutului 120 Musemici trecînd milimetric pe lînga o minge pe care scria gol.
Distributia acestei zile a fost urmatoarea :
Stadion “Olimpico” spectatori : 70.000
Arbitru: Gottfried DIENST ( Elvetia )- putin cam partinitor .
ITALIA : Zoff – Burgnich, Facchetti, Ferrini, Guarneri – Castano , Domenghini – Juliano, Anastasi, Lodetti, Pratti.
JUGOSLAVIA : Pantelici – Fazlagici, Damjanovici, Pavlovici, Paunovici – Holcer, Petkovici – Trivici, Musemici, Acimovici, Geaici.
Ca nota speciala tinem sa precizam ca, desi ar putea sa para curios ,cele doua parti de finale s-au disputat în cuplaj, unicat în lumea fotbalului la asemenea nivel de competitii , si s-a realizat o reteta de 167 milioane lire.
Conform regulamentului, în aceasta situatie finala se rejoaca.
Rejucarea s-a derulat peste doua zile, deci la 10 iunie ,tot la Roma si tot pe “Olimpico”
ITALIA -- JUGOSLAVIA 2 – 0 ( 2 – 0 )
Spectatori : 50.000 Arbitru : José DE MENDIBIL ( Spania )
Au marcat : Riva(min.11) si Anastasi ( min. 32).
ITALIA : Zoff – Burgnich, Guarneri, Rosato, Facchetti – De Sisti , Mazzola, Salvadore- Domenghini, Anastasi , Riva.
JUGOSLAVIA: Pantelici - Fazlagici, Damjanovici, Pavlovici, Paunovici – Holcer, Acimovici , Trivici – Petkovici, Acimovici, Geaici.
De data aceasta italienii au fost cu adevarat mai buni si au cîstigat pe merit .Sandro Mazzola a fost stralucitor iar cei doi cunoscuti golgeteri si-au facut în mare masura datoria pentru Italia.
Cu o zi înaintea acestei rejucari, la Fiugi ,lînga Neapole, acolo unde a fost cantonamentul echipei italiene pe perioada acestui turneu final, antrenorul echipei italiene, Ferruccio Valcareggi, într-o discutie “între patru ochi “ cu Vittorio Pozzo, antrenorul nationalei italiene la mondialele din 1938, i-a comunicat acestuia ca va face cinci modificari în formatie. Pozzo a avut o opinie contrarie dar Valcareggi a facut cum a crezut el de cuviinta …si a avut dreptate sa o faca. Rosato, De Sisti , Mazzola, Salvadore si Riva i-au înlocuit pe Castano, Ferrini, Juliano, Lodetti si Prati . Si cei noi au confirmat sperantele puse în ei . Zece noi plamîni au dat echipei Italiei oxigenul în plus necesar victoriei.
Geaici si Domenghini nu au mai fost cei din meciurile anterioare, ocupînd în teren pozitii mai putin ofensive dar publicul le-a respectat momentul de “planul al doilea” fara a face din aceasta o tragedie sau de neapreciere a valorii adevarate a celor doi artisti.
“Glorie învingatorilor si onoare învinsilor “ spune un dicton clasic .
De aceea, în mare masura multi au vazut în formatia iugoslava pe învingatoarea morala a cestei finale.Poate ca cel care ar fi cel mai îndreptatit sa faca aceasta afirmatie ar fi putut fi antrenorul “plavilor” Rajko Mitici. El a spus: “ Puteam sa cîstigam. Erorile de arbitraj sau inexactitatile noastre, în prima finala, ne-au îndepartat de la o victorie meritata. La rejucare, însa, nimic de spus . Italienii au învins meritat.”
Victoria din aceasta ultima partida a dezlantuit entuziasmul presei italiene care va titra într-unul din oficioasele sale : “ FOTBALUL EUROPEAN NE APARTINE !”
Dar, a nu se uita ca afirmatia ar putea fi hazardata! Pîna acum , nici una din cele do ua prime campioane europene nu si-a putut pastra titlul la urmatoarea editie.
Doua ultime precizari, ambele de ordin statistic …
Golgeterul editiei a fost italianul Gigi Riva , cu 7 goluri marcate.
Aceasta victorie asupra Jugoslaviei este prima obtinuta de Italia dupa 29 de ani si
PRIMA SA PERFORMANTA DE RASUNET INTERNATIONAL DUPA VICTORIA DIN URMA CU 30 DE ANI, LA CAMPIONATUL MONDIAL.
Facebook
Twitter
RSS