Menu

Campionatele Europene de Fotbal

  • Scris de forfecel (ştie_mucala)
  • Categorie: Fotbal Extern
CAMPIONATELE EUROPENE DE FOTBAL

Delauney HenriIdeea organizarii unui campionat de fotbal între tarile Europei a fost formulata pentru prima data în 1927 de catre francezul Henry Delauney,unul dintre sustinatorii proiectului nu cu mult înainte propus de Jules Rimet, acela al organizarii unui campionat mondial de fotbal.

Se voia practic realizarea unei competitii europene paralela cu cea mondiala si împruna sa duca la edificarea si propasirea evenimentului fotbalistic, la universalizarea lui .

Ideea nu a prea surîs unor federatii europene,demararea competitiei mondiale prinse-se aripi si de aceea cea europeana aparea ca un plus care deocamdata nu-si gasea oportunitatea. Proiectul lîncezea, anii treceau si a izbucnit si un al doilea razboi mondial. Nici o sansa asadar…

La jumatatea deceniului al saselea demarase pe plan european o competitie la nivelul echipelor de club, initiata de Gabriel Hanot, redactorul sef al cunoscutei publicatii franceze “L`EQUIPE” ,cel care ulterior avea sa sustina pe Pierre Delauney în a relua ideea tatalui sau de a se institui o competitie fotbalistica intertari la nivel european.

Drept urmare, în 1957, la Congresul F.I.F.A., care s-a desfasurat la Köln, s-a pus în discutie propunerea lui Pierre Delauney.

Cu 14 voturi pentru, 4 abtineri (tarile din Marea Britanie) si 5 împotriva, propunerea a fost validata si în anul urmator a si debutat sub denumirea de “CUPA NATIUNILOR - HENRY DELAUNEY”.



Editia I-a

Euro 1960La prima editie s-au înscris si au participat 17 echipe nationale, printre care si România..

Organizarea turneului final a fost încredintata Frantei, în semn de pretuire pentru initiativa si pentru sustinerea ferventa a marilor competitii sportive. Daca vom reaminti si faptul ca si ideea organizarii Jocurilor Olimpice moderne apartinea unui francez, Pierre de Coubertin, iar aceea a Campionatelor Mondiale altui francez, Jules Rimet, consideram ca natiunea franceza merita stima si atentia fedratiei europene si alegerea facuta a fost una de mult bun simt si cît se poate de îndreptatita.

Sistemul de disputare al competitiei era cel eliminatoriu, în dubla mansa. Datorita numarului de echipe înscrise s-a impus necesitatea instituirii unui joc preliminar, în care si-au disputat calificarea Cehoslovacia si Irlanda. A învins Cehoslovacia dupa 4 – 0 acasa si 0 – 2 în deplasare.

Jocurile primului tur propriu-zis au debutat la 28 septembrie 1958 cu întîlnirea Ungaria – U.R.S.S. Lista completa a acestor partide a fost urmatoarea:

U.R.S.S. -- Ungaria 3 – 1 si 1 - 0

FRANTA -- Grecia 7 – 1 si 1 - 1

ROMÂNIA -- Turcia 3 – 0 si 0 - 2

Norvegia -- AUSTRIA 0 – 1 si 2 - 5

IUGOSLAVIA -- Bulgaria 2 – 0 si 1 - 1

R.D.Germana -- PORTUGALIA 0 – 2 si 0 - 3

Danemarca -- CEHOSLOVACIA 2 – 2 si 1 – 5

Polonia -- SPANIA 2 – 4 si 0 - 3

În sferturile de finala s-au consemnat rezultatele:

Portugalia -- IUGOSLAVIA 2 – 1 si 1 – 5

Franta -- Austria 5 – 2 si 4 – 2

România -- CEHOSLOVACIA 0 – 2 si 0 – 3

U.R.S.S -- Spania 3 – 0 si 3 – 0

Revenind asupra rezultatelor din aceste doua tururi se poate concluziona, fara a gresi, ca nu s-au consemnat surprize. Singurul comentariu care s-ar putea face ar fi cred acela asupra dublei victorii înregistrate de sovietici asupra maghiarilor, aceasta explicîndu-se, probabil, prin neputinta acestora din urma de a mai reusi crearea unei nationale care sa egaleze valoarea acelei mari echipe din 1954 si poate în primul rînd datorita neferici telor evenimente din noiembrie 1956 din Ungaria, dupa care majoritatea jucatorilor maghiari de superclasa au fugit din tara, în frunte cu celebrul Ferenc Puskas ,împrastiindu-se pe la mari echipe din vestul Europei.

În “sferturi”, echipa Spaniei nu s-a prezentat la jocurile cu nationala sovietica pe considerente politice.

Echipa României nu a reusit sa-si depaseasca conditia. A eliminat Turcia, în primul tur, dar Cehoslovacia a fost o nuca prea tare pentru ea.

Meciurile cu echipa Turciei s-au disputat la 2 noiembrie 1958, la Bucuresti, si la 26 aprilie 1959, la Istanbul.

În meciul de la Bucuresti, România a învins mai greu decît o arata scorul, reusind sa puncteze abia în ultima jumatate de ora prin Oaida (min.62),Gh.Constantin(min. 77) si Constantin Dinulescu (min.81). A fost utilizata urmatoarea formula de echipa: C.Toma – Cornel Popa, Al.Caricas, D.Macri – Vasile Alexandru, Nelu Nunweiller III -Nicolae Oaida, Gh.Constantin, C.Dinulescu, Haralambie Eftimie, Nicolae Tataru.

În returul de la Istanbul, pe stadionul “Mithat Pasa”, vom trage cu dintii de un rezultat cît mai strîns si vom scapa cu numai doua goluri la pasiv, opera aceluiasi Lefter, dintre care unul din penalty.

Asadar, ne-am calificat …dar cum? O victorie a la Pyrus, pentru ca în urmatoarele doua meciuri, cele cu Cehoslovacia, vom primi cinci goluri fara a reusi sa marcam vreunul. Si cu asta am încheiat cursa.

În primul joc, cel de la Bucuresti au marcat Masopust si Bubnik, iar în returul de la Bratislava au marcat Bubernik, de doua ori, si din nou acelasi Bubnik. Nu e mai putin adevarat ca în echipa cehoslovaca jucau, printre altii, portarul Schroiff, fundasii Novak si Po pluhar, atacantii Masopust, Kvasnak, Bubernik, nume care se remarcasera in editia suedeza a Campionatului Mondial din 1958 sau care, si mai mult, vor juca în finala Mondialului din 1962, la Santiago de Chile.

Nu e mai putin adevarat ca si la ai nostri au jucat cîteva dintre celebritatile vremii, portarul Ion Voinescu,Gh.Constantin, Dinulescu, Nae Tataru, Mircea Dridea. Si totusi ,un stigmat al neputintei ne-a stapînit în cele doua meciuri, cum de altfel acesta ar putea fi atributul care l-ar fi meritat evolutia echipei noastre în tot deceniul care se încheia. Fusese “ un deceniu al talentelor pierdute” cum bine îl caracterizase un celebru cronicar de specialitate, un deceniu care avea sa fie unul dintre cele mai cenusii din istoria fotbalului românesc, un deceniu în care o serie de exceptionale valori îi numesc aici pe C.Toma, Ion Voinescu, Apolzan, fratii Zavoda, Calinoiu, Bone, Paraschiva, Petschowski, Ozon, Gh. Constantin, Suru, Nicolae Tataru - nu au reusit pe plan international decît sporadic sa eta leze întreaga gama a talentului lor, s-au risipit fara nici o reusita de marca.

Reamintind doar ca antrenorii echipei care a participat în aceasta campanie europeana au fost Augustin Botescu si Ilie Oana, punem capat acestui capitol al evolutiei noastre si ne vom îndrepta atentia catre turneul final al competitiei europene.

În vara anului 1960, mai exact în perioada iunie – iulie, în semi finalele de la Paris si Marsilia, Iugoslavia va învinge cu 5 – 4 echipa Frantei iar U.R.S.S. va cnockauta Cehoslovacia cu un prea sever 3 – 0.

La Paris, francezii au condus cu 4 – 2 dar “plavii” vor înscrie trei goluri în numai trei minute si vor îndolia un stadion si o natiune. Ba, chiar mai mult, francezii vor pierde si meciul pentru locul 3 , 0 – 2 cu Cehoslovacia .

Finala a avut loc la 10 iulie 1960 la Paris, pe celebra arena “Parc desPrinces”. Din pa- cate, cele doua nescontate înfrîngeri ale francezilor - a nu se uita, cu doar doi ani în urma echipa cocosului galic cucerea bronzul mondialelor- au adus foarte putini spectatori în tribune, facînd din aceasta finala de cupa europeana un eveniment cu totul oarecare.

Si totusi partida a fost la înaltime …

U.R.S.S -- IUGOSLAVIA 2 – 1 ( 0 – 1 ,1 – 1,2 - 1)

Sub conducerea arbitrului englezArthur ELLIS, s-au aliniat formatiile :

U.R.S.S.: Iasin – Cioheli, Maslenkin, Krutikov – Voinov, Netto -Metreveli, Ivanov, Ponedelnik, Bubukin, Meshi. Antrenor : Gavril KACIALIN

IUGOSLAVIA: Vidinici – Djurkovici, Miladinovici, Jusufi – Janetici,Perusici –Sekularac, Jerkovici,Galici, Matus, Kostici Antrenori : Nikolici, Tirnanici, Lovrici.

Echipele si-au împartit perioadele de dominare, prima sovieticii si a doua iugoslavii, concretizate fiecare în parte de cîte un gol,Galici, în minutl 41 si, imediat dupa reluare, Metrveli în minutul 49.

Partida afost o revarsare de situatii de gol de ambele parti dar si de parade de exceptie ale celor doi portari, sovieticul Lev Iasin fiind într-o zi cu totul si cu totul formidabila. În prelungiri va înscrie Ponedelnik , în minutul 113, gol ce va consemna victoria sovieticilor.

S-au detasat, peste media celorlalti, iugoslavul Sekularac, una din stelele mondiale ale anilor 1958 – 1964, iar de partea cealalt, în afara de Iasin, mijlocasii Netto si Voinov, precum si cele doua foarte rapide si inventive extreme, Metreveli si Meshi.

La încheierea jocurilor se poate conchide ca apetitul fusese deschis si U.E.F.A se putea felicita pentru o noua reusita în plan competitional, al momentului si de perspectiva.



Editia a II-a

Euro 1964Pentru cea de a doua editie a “Cupei HENRY DELAUNEY” s-au înscris 29 de tari printre care si cele anglo-saxone, ce se aratasera cumva reticente fata de intiativa care adunase pe participantele la prima editie.

Avînd în vedere numarul de tari înscrise s-a impus necesitatea unui tur preliminar ca-re sa conduca la o formula de 16. Adica o dubla de 13 meciuri plus trei echipe intrate direct în “optimi”. Aceste trei echipe, calificate în urma unor trageri la sorti, au fost: Austri a, Luxemburg si U.R.S.S. În plus, e de remarcat faptul ca si la aceasta a doua editie înca nu au participat Germania Occidentala si Scotia. În meciurile acestui tur preliminar s-au consemnat rezultatele:

DANEMARCA -- Malta 6 – 1 ; 1 – 3

IRLANDA -- Islanda 4 – 2 ; 1 - 1

R.D.GERMANA -- Cehoslovacia 2 – 1 ; 1 - 1

ITALIA -- Turcia 6 – 0 ; 1 -.0

SPANIA -- România 6 – 0 ; 1 - 3

Anglia -- FRANTA 1 – 1 ; 2 - 5

Norvegia -- SUEDIA 0 – 2 ; 1 - 1

IUGOSLAVIA -- Belgia 3 – 2 ; 2 - 0

UNGARIA -- Tara Galilor 3 – 1 ; 1 - 1

Polonia -- IRLANDA DE NORD 0 – 2 ; 0 – 2

OLANDA -- Elvetia 3 – 1 ; 1 - 1

BULGARIA -- Portugalia 3 – 1 ; 1 – 3 ; 1 – 0

ALBANIA -- Grecia 3 – 0 ; 3 – 0 (neprez).


Înainte de a trece mai departe e de consemnat faptul ca acest sistem arbitrar al tragerilor la sorti a dus la diminuarea evidenta a calitatii competitei, daca ne gîndim doar ca nationala Luxemburgului accede fara joc în “optimi” iar echipe ca Anglia, Cehoslovacia, Belgia sau Portugalia nu pot accede spre o faza superioara. Sa zicem totusi ca necalificarea Cehoslovaciei o vom trece la capitolul “surprize”, ca si acel 1 – 1 de la Londra urmat de un 2 – 5 pe terenul francezilor, aceste doua ultime rezultate venind din nou sa dea peste nas trufiei insularilor care, chiar si la aceste momente, se mai considerau natiunea cu cel mai bun fotbal din Europa si poate chiar si din lume.

Participarea României a fost una total condradictorie. Meciul de la Madrid, si mai ales rezultatul sau, a fost receptat (în tara) ca o veritabila catastrofa, urmare a unei mult prea fanteziste selectii, la care contributia principala a fost aceea a “Napoleone”-lui fotbalului românesc, antrenorul Constantin Teasca.

Asadar, la 1 noiembrie 1962, în jocul tur de la Madrid, pe “Santiago Bernabeu”,marele stadion din capitala Spaniei, în asistenta a circa 80.000 de spectatori

Spania –România 6 – 0 ( 4 – 0)

Formatia României a fost urmatoarea: Sfetcu – Mircea Georgescu,Ion NunweillerIII,

D.Macri – Emil Petru ,C.Koszka – Ivansuc,Ozon,Marin Voinea, Dumitru Popescu ,Vasile Gergely. Golurile spaniolilor au fost realizate de :Guillot (min.7,20 si 70),Veloso(min.9), Collar (min.17), si Nunweiller III (min. 81-autogol). Dupa cum se vede, în doar 13 minute am primit patru goluri si cu acestea istoria acestei editii era scrisa pe mai mult de juma tate din ea.

În returul de la 25 noiembrie 1962, la Bucuresti, vom reusi o frumoasa victorie de palmares (3 – 1 ) asupra uneia din marile forte ale fotbalului european …si atît.

Sa reamintim ca golurile echipei noastre au fost realizate de N.Tataru (min.2), Manolache(min.8), si Gh: Constantin(min.61) iar pentru spanioli marcase Veloso, în minutul 65. Sub conducerea tehnica a lui Gica Popescu nationala României a jucat cu urmatorul “unsprezece”: Ion Voinescu – C.Popa, Ion Nunweiller III, Dumitru Ivan – Emil Petru , C.Koszka – Ion Pîrcalab, Gh.Constantin, C.Manolache, V.Gergely, N.Tataru. Era practic o combinata Steaua (4)- Dinamo (6) si doar timisoreanul Cici Manolache. Rusinea de la Madrid a fost cumva spalata, e adevarat, dar handicapul de sase goluri nu a putut fi remon tat si spaniolii antrenorului Villalonga (Vicente – Rivilla, Rodri, Calleja – Paquito, Glaria - Collar, Amancio, Veloso,Guillot,Gento) vor fi cei care vor juca în “optimi”.

“Optimile” vor avea loc în primavara lui 1963 si se vor consemna rezultatele.

SPANIA -- Irlanda de Nord 1 – 1 ; 1 - 0

DANEMARCA -- Albania 4 – 0 ; 0 - 1

Austria -- IRLANDA 0 – 0 ; 2 - 3

UNGARIA -- R.D.Germana 2 – 1 ; 1 - 1

U. R.S.S. -- Italia 2 – 0 ; 1 - 1

Olanda -- LUXEMBURG 1 – 1 ; 1 - 2

SUEDIA -- Iugoslavia 3 – 2 , 0 - 0

Bulgaria -- FRANTA 1 – 0 ; 1 – 3

Din nou nedirijata tragere la sorti, dupa criterii valorice, va duce la împerecheri hazardate, ceea ce va face ca sa ajunga în “sferturi “ formatii precum cele ale Danemarcei, Irlandei sau mai ales cea a Luxemburgului în dauna unora precum cele ale Italiei sau Iugoslaviei, echipe care, teoretic, erau cel putin de nivelul semifinalelor sau chiar al finalei competitiei. Sistemul acesta va primi evident serioase critici, si exista înca de pe acum sperante ca el va fi îmbunatit la viitoarea proxima editie, în ideea ridicarii calitativ valorice a competitiei.

Ajunse la nivelul “sferturilor “ de finala se vor înregistra rezultatele:

SPANIA -- Irlanda 5 – 1 ; 0 – 2

Suedia -- U.R.S.S. 1 – 1 ; 1 – 3

Franta -- UNGARIA 1 – 3 ;1 – 2

Luxemburg -- DANEMARCA 3 – 3 ; 2 – 2 si apoi 0 – 1 în al treilea meci disputat la Amsterdam.

Acum, referitor la aceasta a patra confruntare, oricît am vrea sa desconsideram modesta formatie a Luxemburgului si oricît am vrea sa facem caz de norocul ce a însotit-o la tragerile la sorti, este de apreciat totusi prestatia acesteia si, mai mult de atît, exemplara putere de lupta pe care a dovedit-o în toate cele cinci partide disputate, drept pentru care mai degraba este normal de a fi apreciata comportarea sa si de a fi considerata marea revelatie a acestei editii.

Asadar, pe lînga cele trei mari forte ale momentului în Europa –U.R.S.S., Spania si Ungaria – pentru turneul final s-a calificat, mult prea norocos, modesta formatie a Danemarcei, echipa mult sub valoarea chiar si a României la acea perioada.

În situatia astfel creata s-a decis ca turneul final, programat pentru luna iunie 1964, sa fie oferit spre organizare Spaniei.

Lotul spaniol era structurat pe scheletul echipei Atletico Madrid, considerata cea mai în forma a acelui moment si recent cîstigatoare a Cupei Spaniei, acestora urmînd a li se adauga Amancio si Zocco (de la Real Madrid), Paquito (Valencia), Marcellino si Villa (Zaragoza), Del Sol (Juventus Torino) si Suarez (Internazionale Milano).

În lotul maghiar figurau cîteva celebritati ale timpului: Albert, Tichy, Sandor , Fenyvessy, Meszolly, Bene.

La danezi, nume mai putin cunoscute: Berthelssen,Ole Madsen si Danielsen detasîndu-se cumva dintre acestia.

În sfîrsit, la sovietici, mai vechii Iasin, Valentin Ivanov si Ponedelnik pe lînga mai noii Cislenko si Hussainov.

Semifinalele s-au disputat simultan, la Madrid si la Barcelona, la data de 17 iunie 1964.

La Madrid : Spania - Ungaria 2 – 1 ( 1 – 0 , 1 – 1 , 1 – 1 )

Spaniolii au condus pîna în minutul 87 cînd, cu un ultim efort de vointa, maghiarii au egalat. Marcasera Pereda respectiv Nagy. În prelungiri abia, Spania a înscris golul victoriei, în minutul 115, prin Amancio.

La Barcelona : U.R.S.S. – Danemarca 3 – 0 ( 2 – 0 )

O victorie practic asteptata si lejera în acelasi timp, obtinuta prin punctele marcate de Cislenko, Ponedelnik si Valentin Ivanov.

Finalele pentru locurile 3 – 4 si 1 – 2 s-au disputat la 20 iunie, la Barcelona, si respectiv la 21 iunie, la Madrid.

La Barcelona : UNGARIA -- Danemarca 3 – 1 ( 1 – 0 , 1 – 1 , 1 – 1 )

Echipa maghiara a cîstigat cu mult mai greu decît se prevedea . Bene a deschis scorul, în minutul 11, pentru Ungaria si apoi, cu toata presiunea si ocaziile avute, nu a reusit sa se desprinda decisiv, ba, mai mult, spre final danezii au egalat în minutul 84 prin Bertelssen.

În prelungiri maghiarii reusesc totusi înca doua goluri, prin acelasi Novak (min.96 si109), dintre care unul din lovitura de la 11 metri, intrînd astfel în posesia medaliilor de bronz.

Finala mare s-a disputat pe stadionul “CHAMARTIN”( Santiago Bernabeu), în asistenta a 100.000 de spectatori. Spania îsi dorea revansa pentru forfait-ul din prima editie iar U.R.S.S îsi dorea mentinerea titlului obtinut cu patru ani în urma la Paris.

Ce a fost pîna la urma ?

SPANIA -- U.R.S.S. 2 – 1 ( 1 – 1 )

Dupa un scurt studiu introductiv, în minutul 6 spaniolii deschid scorul prin Pereda.

Bucuria publicului spaniol a fost însa de scurta durata deoarece, peste numai doua minute Hussainov restabileste egalitatea pe tabela de marcaj.

A urmat o furibunda cursa spre victorie a formatiei iberice care si-a vazut încununate eforturile abia în minutul 83 prin golul realizat de Marcellino la o centrare a lui Pereda.

Arbitrului englez Arthur HOLLAND i s-au alaturat formatiile:

SPANIA : Iribar – Rivilla, Olivella, Calleja – Fuste, Zocco – Amancio, Pereda, Marcellino, Luis Suarez, Lapetra Antrenor: Jose VILLALONGA

U.R.S.S.: Iasin – Sustikov, Sesternev, Anicikin, Mudrik – Voronin , Korneev - Cislenko,V.Ivanov, Ponedelnik, Hussainov. Antrenor : Konstantin BESKOV

A fost o victorie merituoasa a spaniolilor iar de la acest moment nationala Spaniei era, pentru patru ani, noua campioana a Europei .


Editia a III – a

Euroa 1968Ca urmare a faptului ca la ceasta editie s-au înscris 31 de echipe (mai putin Malta) se poate aprecia caracterul cvasigeneral al participarii tarilor europene si deci îndreptatita decizia U.E.F.A de a modifica titulatura competitiei din “Cupa Europei – Henry Delauney” în aceea de “ CAMPIONATUL EUROPEI”.

Tot ca o consecinta a acestui numar de echipe înscrise precum si a criticilor semnalate dupa cea de a doua editie, s-a modificat si sistemul competitional în ceea ce priveste calificarile catre fazele superioare. Echipele înscrise, si considerate deci ca participante, au fost împartite în 8 grupe preliminare (7 grupe de cîte patru echipe si o a 8-a cu trei echipe) în care se disputa o competitie sistem turneu, cu meciuri tur – retur, prima clasata din fiecare grupa urmînd sa acceada mai departe catre faza “sferturilor de finala” unde intra în aplicare sistemul eliminatoriu, echipele calificate dupa aceasta faza urmînd a-si disputa asa - zisul “ turneu final”. Tara organizatoare a acestui turneu final urmînd a se desemna dupa ajungerea la grupul celor ultime patru echipe ramase în competitie.

Cele opt cîstigatoare de grupe au fost, la ceasta editie, în ordine: Spania ( gr.I-a), Bulgaria (gr.a II-a), U.R.S.S.(gr.a III –a), Iugoslavia ( gr. a IV-a), Ungaria (gr.a V-a), Italia (gr.a VI –a ), Franta (gr.a VII-a) si Anglia (gr.a VIII-a).

Interesant este faptul ca preliminariile nu au fost scutite de surprize,mai exact situatia ca la data de 23 februarie 1968, înaintea jocului Scotia – Anglia, decisiv în grupa a VIII-a, medaliatele editiei 1966 a Campioatului Mondial, respectiv Anglia , R.F.Germania si Portugalia, erau eliminate.

În grupa I-a, înaintea ultimului joc din grupa, Cehoslovacia avea 7 puncte si golaveraj 7-2 , Spania 8 puncte si golaveraj 6 -2, iar golaverajul direct între ele era egal, 2 – 2. Si mai era de disputat doar meciul Cehoslovacia – Irlanda. Cehoslovacilor le era de ajuns si un meci egal dar…nu a fost sa fie asa. Au cîstigat irlandezii cu 2 – 1 si astfel s-a calificat…Spania.

În grupa a II- a, Bulgaria a învins cu 2 – 0, la Stockholm, Suedia, echipa antrenorului Bergmark, rezultat care, coroborat cu un excelent 0 – 0 la Lisabona în compania Portugaliei, a propulsat pe primul loc, neînvinsa, echipa antrenata de fostul international Stefan Boskov. Si unde mai pui, la o diferenta de 4 puncte de a doua clasata si într-o grupa în care, în mod normal, Suedia si Portugalia pornisera cu primele sanse.

În grupa a III-a parcursul sovieticilor a fost aproape fara cusur, victoria austriecilor pe propriul teren întîmplîndu-se la un moment cînd nationala U.R.S.S era deja matematic calificata. Singura observatie fiind a se face asupra ultimului joc din grupa, Austria – Grecia . Meciul s-a întrerupt în minutul 74, la scorul de 1 -1, nu s-a mai continuat în aceeasi zi, reprogramarea acestuia s-a tergiversat si, cum oricare ar fi fost un alt eventual rezultat acesta nu mai putea cu nimic influenta asupra clasamentului final al grupei, s-a luat hota rîrea la nivelul U.E.F.A, ca meciul sa fie omologat cu acel rezultat si clasamentul grupei sa se întocmeasca în consecinta..

În grupa a IV-a, Iugoslavia, dupa 1 – 1 si 1 – 3 cu R.F.Germania, a beneficiat de cea mai mare surpriza a preliminariilor-(Albania – R.F.Germania 0 – 0) –si, acumulînd 6 puncte fata de numai cele 5 ale germanilor, a reusit sa cîstige grupa

În grupa a V-a lupta s-a dat între Ungaria si R.D.G, diferenta de cele doua puncte în favoarea maghiarilor provenind de la jocurile din deplasare contra Danemarcei, maghiarii obtinînd doua puncte iar est-germanii numai unul, precum si cel din deplasare contra Olandei, maghiarii obtinînd un punct iar est-germanii niciunul. Asta a fost…

În grupa a VII-a, Polonia avea înca sanse reale pîna la meciul de acasa cu Franta pe care, din pacate, l-a pierdut cu 1 – 4, pentru ca apoi sa mearga si sa învinga Belgia la Bruxelles si prin aceasta sa dea Frantei cale libera mai departe.

În sfîrsit, în grupa a VIII-a, o grupa exclusiv britanica, la 15 aprile 1957, în primul joc Anglia –Scotia, scotienii cîstigau pe“Wembley”, consemnîndu-se în acest fel o rarissima înfrîngere a Angliei pe propriul teren. Era o fericita optiune luata de scotieni. Dar în continuare englezii nu vor mai pierde alte puncte, lucru care, coroborat cu înfrîngerea scotienilor (1 – 2 ) cu Irlanda si meciul egal obtinut în ultima partida la 24 februarie1968 la Glasgow, (Scotia – Anglia 1 – 1 ) a facut ca într-un final nesperat echipa Angliei sa se ca- lifice pentru “sferturi”.

Consemnam doar, în continuare, toate rezultatele din cele opt grupe preliminare.

Gr.I-a : Spania-Irlanda 0-0 (d)si 2-0 (a);Spania – Turcia 0-0 (d) si 2-0 (a); Spania – Cehoslovacia 0-1 (d) si 2-1 (a); Cehoslovacia – Irlanda 2 -0 (d) si 1 – 2 (a) !!!; Cehoslovacia – Turcia 3 – 0 (a) si 0 – 0 (d); Irlanda – Turcia 2 – 1 (a ) si 1 – 2 (d).

Clasament: 1) SPANIA -8p.2) Cehoslovacia – 7p.3) Irlanda- 5p.4) Turcia- 4.

Gr.a II-a: Bulgaria – Portugalia 1 – 0 (a) si 0 – 0 (d); Bulgaria – Suedia 2 – 0 (d) si 3 – 0 (a); Bulgaria – Norvegia 4 – 2 (a) si 0 – 0 (d); Portugalia – Suedia 1 – 2 (a) si 1 –1 (d); Portugalia – Norvegia 2 -1(d) si 2 – 1(a); Suedia – Norvegia 1 – 3 (d) si 5 – 2 (a).

Clasament: 1) BULGARIA -10p.2) Portugalia-6p.3) Suedia-5p.)Norvegia- 3p.

Gr.a III-a: U.R.S.S.-Grecia 4 – 0 (a) si 1-0 (d); U.R.S.S. – Austria 4 – 3 (a) si 0 – 1 (d); U.R.S.S. - Finlanda 2 – 0( a) si 5 – 2 (d) ; Grecia – Austria 4 – 1 (a) si …anulat (d); Grecia – Finlanda 2 – 1 (a) si 1 – 1 (d) ; Austria –Finlanda 0 – 0 (d) si 2 -1 (a).

Clasament: 1)U.R.S.S.- 10p.2) Grecia – 5p.(7 – 8).3) Austria – 5p(7 – 9).4) Finlanda – 2p

Gr.a – IV-a : Iugoslavia - R.F.Germania 1 – 3 (d) si 1 – 0 (a); Iugoslavia – Albania 2 – 0 (d) si 4 – 0 (a) ; R.F.Germania – Albania 6 – 0 (a) si 0 – 0 (d) !!!

Clasament:1)IUGOSLAVIA – 6p.2) R.F.Germania – 5p.3) Albania – 1p.

Gr. a V-a : Ungaria – R.D.Germana 3 – 1 (a) si 0 – 1 (d); Ungaria – Olanda 2 – 2 (d) si 2 - 1 (a); Ungaria – Danemarca 6 – 0 (a) si 2 – 0 (d) ; R.D.Germana – Olanda 4 – 3 (a) si 0 – 1 (d); R.D.Germana – Danemarca 1 – 1 (d) si 3 – 2 (a) ; Olanda – Danemarca 2 – 0 (a) si 2 – 3 (d).

Clasament: 1) UNGARIA – 9p.2) R.D.Germana – 7p. 3) Olanda – 5p. 4)Danemarca-3p.

Gr. a VI-a : Italia – România 3 – 1 (a) si 1 – 0 (d ); Italia – Elvetia 4 – 0 (a) si 2 – 2

(d); Italia – Cipru 2 – 0 (d) si 5 – 0 (a) ; România – Elvetia 4 – 2 (a) si 1 – 7 (d) !!!!, România - Cipru 5 – 1 (d) si 7 – 0 (a) ; Elvetia – Cipru 5 – 0 (a) si 1 – 2(d).

Clasament:1)ITALIA – 11p. 2) România – 6p.3)Elvetia – 5p.4) Cipru – 2p.

Gr.a VII-a : Franta – Belgia 1 – 2 (d) si 1 – 1 (a); Franta – Polonia 2 – 1 (a) si 4 – 1 (d), Franta – Luxemburg 3 – 0 (a) si 3 – 1 (d); Belgia – Polonia 1 – 3 (d) si 2 – 4 (a); Belgia – Luxemburg 5 – 0 (d) si 3 – 0 (a); Polonia – Luxemburg 4 – 0 (a) si 0 – 0 (d).

Clasament : 1)FRANTA– 9p. 2) Belgia 7p(14 – 9 ) .3) Polonia – 7p(13 – 9). 4) Luxemburg- 1p.

Gr. a VIII –a : Anglia – Scotia 2 – 3 (a) si 1 – 1 (d); Anglia – Irlanda de Nord 2 – 0 (d) si 2 – 0 (a); Anglia – Tara Galilor 5 – 1 (a) si 3 – 0 (d) ; Scotia – Tara Galilor 1 – 1 (d) si 3 – 2 (a); Scotia – Irlanda de Nord 2 – 1 (a) si 0 – 1 (d) ; Tara Galilor – Irlanda de Nord 0 – 0 (d) si 2 – 0 (a).

Clasament : 1) ANGLIA – 9p. 2) Scotia – 8p. 3) Tara Galilor- 4 p.4) Irlanda de Nord – 3p.

Echipa României a facut parte din grupa a VI –a preliminara , alaturi de Italia ,Elvetia si Cipru. În mod normal sansele erau de partea Italiei dar nici sansele noastre nu erau chiar de neluat în seama.

În primul joc, la 2 noiembrie 1966, la Bucuresti, am jucat cu Elvetia. Dupa un 4 – 0 la pauza, a urmat o repriza de relaxare si, drept urmare, în loc de un scor fluviu, ce se profila, a fost în final doar 4 -2. A fost un meci în care debutau tinerii Constantin Fratila (trei goluri în acea partida) si Mircea Lucescu si care au fost, în afara oricaror dubii ,cei mai buni de pe teren. Echipa româna, condusa de antrenorii Ilie Oana si Stefan Covaci, a debutat în aceste preliminarii în urmatoarea alcatuire: Mihai Ionescu – C.Popa, B.Halmageanu, Dan Coe, M.Mocanu – Surdan, Dumitru Popescu – Pîrcalab, Mircea Dridea I, C.Fratila, M.Lucescu.

În aceeasi luna, la 27 noiembrie ,pe stadionul “San Paolo” din Napoli ,ITALIA – ROMÂNIA 3 – 1 ( 2 – 0)

Remaniata în proportie de 50%, echipa româna a facut o partida curajoasa …dar numai atît. Dobrin a marcat în minutul 7 si am condus pîna în minutul 30 cînd, la un sut al lui Mazzola, portarul Datcu aflat pe linia portii (atentie!!,în pozitia în picioare) a prins balonul dar apoi l-a scapat în fata, si totusi arbitrul vest- german a considerat ca acesta ar fi intrat în poarta, a acordat gol si deci … un fals si nemeritat 1-1.

Echipa româna acuza socul si în finalul primei reprize(min.43) mai primeste un gol (De Paoli), pentru a ceda apoi definitiv în cea dea doua, cînd a mai înscris înca o data Mazzola (min. 67).

În aceasta partida am folosit formatia: I.Datcu – C.Popa, Ion Barbu, Dan Coe , Augustin Deleanu – Vasile Gergely, Nicolae Dobrin – Pîrcalab, Fratila, Mircea Dridea I, M. Lucescu.

În sfîrsit, peste numai o saptamîna, la Nicosia, echipa noastra va învinge cu 5 -1 nationala cipriota. Fratila (doua goluri) si Lucescu (un gol) au fost din nou cei mai buni oameni ai echipei. Alte doua goluri au fost realizate de Mircea Dridea.

În acest moment, cu doua victorii si o înfrîngere în deplasare, si cu un golaveraj de 10 – 6, existau sanse reale de calificare, asta presupunînd victorie la Zürich si înca una la Bucuresti cu Italia. Lucru greu dar poate ca nu chiar imposibil.

În primele trei luni ale anului 1967 nationala obtinea trei rezultate excelente în deplasare în meciuri amicale,1 – 1 cu Uruguay, 2 – 1 cu Grecia si 2-1 cu Franta si apoi, la 23 aprilie la Bucuresti, în returul cu Cipru un concludent 7 – 0. Existau deci sperante îndreptatite…

Numai ca, a venit ca un vis urît acea incredibila seara din 24 mai, la Zürich, unde s-a întîmplat marea catastrofa. Nationala româna pierdea cu 1-7 în fata Elvetiei.

Nu stiu daca se va putea elucida vreodata comportarea fotbalistilor nostri în acel meci . Un 1 – 7 în fata unei totusi modeste formatii elvetiene. Aceasta înfrîngere a dus la înlocuirea conducerii tehnice a echipei nationale, cuplului Oana – St. Covaci fiindu-i preferat Angelo Niculescu, care va aborda ultimul joc cu o formula mult remaniata si întinerita.

Asadar ,în ultimul meci, la 25 iunie 1967, la Bucuresti

ROMÂNIA -- ITALIA 0 -1 (0 -0)

Foarte probabil noua echipa nu era înca apta sa învinga o forta care era Italia, dar jocul realizat trebuia sa fie macar o geana de speranta pentru confruntarile anilor viitori.

În aceasta ultima partida au jucat formatiile:

ROMÂNIA : Raducanu – N.Lupescu, Ion Nunweiller III, I.Barbu , Mocanu – Gergely, Naftanaila – Lucescu, Emil Dumitriu II, Ion C.Ionescu, Radu Nunweiller VI.

Antrenor: Angelo NICULESCU

ITALIA : Albertosi – Picchi, Gori, Guarnieri, Bertini- Faccheti,Rivera- Bulgarelli, Juliano, Zigoni, Pascutti. Antrenor : Feruccio VALCAREGGI.

Cei 70.000 de spectatori, prezenti în acea zi în tribunele marelui stadion “23 August”, au plecat poate dezamagiti de rezultat si de necalificarea echipei pentru o faza supe rioara a unei mari competitii, dar jocul echipei a fost totusi unul care putea sa arate ca ceva de perspectiva, lucru care se va arata în viitorul nu prea îndepartat.

Astazi am putea spune ca aceasta campanie a fost primul capitol al unei FOTBAL SAGA românesti în care am fost …la un pas de fericire dar parca de cele mai multe ori milostenia Dumnezeului fotbalului nu s-a prea abatut si pe strada noastra.

Anii ce vor urma vor fi cea mai elocventa dovada.

Iata în continuare cîteva scurte stiri de divertisment asupra preliminariilor acestei editii:

- cele 90 de meciuri ale preliminariilor au fost vizionate de 2.790.000 de spectatori (în medie 31.000 de spectatori de fiecare partida).- cel mai mare numar s-a înregistrat la meciul Scotia – Anglia, 134.000

- cel mai mic numar ,3737, la meciul Elvetia – Cipru.

- prima transmisie televizata în culori a unui meci de fotbal a avut loc la 8 octombrie 1967, cu ocazia meciului R.F.Germania – Iugoslavia. Transmisia s-a realizat numai pe durata primei reprize, partea a doua fiind afectata de starea atmosferica-ploaie si întuneric.

- tragerile la sorti pentru sferturile de finala au avut loc la 16 ianuarie 1968 ,la Paris, la sediul Federatiei Franceze de Fotbal. Mîna care a dirijat sortii celor patru partide a fost aceea a lui Dalida, celebra cîntareata de muzica usoara, invitata special pentru aceasta ceremonie.

Ce a fost în “sferturi”?

S-au disputat urmatoarele patru partide, în dubla mansa: Franta – Iugoslavia , Bulgaria – Italia, Anglia – Spania si Ungaria - U.R.S.S.

Antrenorii celor opt echipe nationale, angajate în aceste ultime faze erau: Dugauguez (Franta), Rajko Mitici (Jugoslavia), Stefan Boskov(Bulgaria), Ferruccio Valcareggi (Italia), Sir Alf Ramsey (Anglia), Domingo Balmanya (Spania), Karoly Soos(Ungaria) si Mihail Iakusin (U.R.S.S).

Sa luam pe rînd cele patru duble întîlniri…

Franta –JUGOSLAVIA În primul joc, la 6 aprilie, la Paris, scorul a fost egal 1 – 1

Noua si tînara echipa a lui Rajko Mitici, al carei lider de necontestat era excelentul Dragan Geaici (Dzjaic), a reusit un pretios egal (Di Nallo,min.78, respectiv Musemici,in min. 66),pentru ca în returul de la Belgrad, la 24 aprilie, 80.000 de spectatori sa exulte la acel aproape incredibil 5 – 1. “Brazilienii Europei”, cum sînt supranumiti fotbalistii iugoslavi, nu si-au dezmintit faima. Debutantul Petkovici (autor al doua goluri, min.3 si 33) a fost cel mai bun om al partidei. Au mai înscris Musemici (min.12 si 80) si Geaici (min.24 pen tru gazed) si acelasi Di Nallo(min.34), care punctase si la Paris pentru “cocosii jumuliti”.

ANGLIA – Spania. Primul joc la Londra, pe “Wembley”. Au învins englezii cu 1- 0, prin punctul realizat de Bobby Charlton, în minutul 84. Au dominat englezii dar spaniolii s-au aparat strasnic, cedînd spre final în urma unei reusite deosebite a”plesuvului”.Cu ocazia acestei partide, Bobby Moore, capitanul echipei engleze, a oferit un buchet de flori antrenorului Alf Ramsey, ocazionat de cel de al 101-lea meci al sau la timona echipei nationale. La asemenea performanta gestul decurgea de la sine si se impunea.

Desi minim acel 0 – 1 de la Londra, spaniolii nu au reusit sa remonteze în retur,ba,mai mult, englezii Peters (min.55) si Hunter(min.81) au reusit, dupa o lupta si o revenire de exceptie, sa anuleze acel 1 – 0 din minutul 48 al lui Amancio. Un 2 – 1 pentru englezi care a îndoliat pe cei 125.000 de spectatori prezenti în acea zi de 8 mai 1968 pe marele stadion “Santiago Bernabeu”. A fost o dubla confruntare intre campioana europeana si cea mondiala, ambele ”en titre”, mondialii dovedind ca sînt mai buni decît cei doar europeni.

Bulgaria – ITALIA . În primul joc, la 6 aprilie 1968, la Sofia, pe stadionul “Vassil Levski”, Bulgaria a cîstigat cu 3 – 2 .A fost un meci presarat cu multe duritati, în care rezultatul a fost accidentarea portarului italian Albertosi si a libero-ului Picchi. Golurile partidei au fost realizate de Kotkov (min.12 – penalty), Dermendgiev (min.66 ) si Jekov (min.73) respectiv Kolev (min.6-autogol) si Prati ( min.83).

Peste doua saptamîni, la Neapole, pe stadionul “San Paolo”, 100.000 de tifosi italieni au aplaudat o meritata victorie, 2 – 0, prin punctele realizate de Prati (min.14) si Domenghini(min.68) si cu aceasta o meritata calificare a “squadrei azzurra” pentru turneul final.

În sfîrsit… Ungaria – U.R.S.S. La 4 mai, pe “Nepstadion”-ul din Budapesta, în asis tenta a 95.000 de spectatori, Ungaria a învins cu 2 – 0. Au marcat Fazekas (min.22) si Görocs (min.83).A fost un meci al carui rezultat a fost în mare masura influentat de gravele erori ale fundasilor sovietici la fazele care au premers cele doua goluri. Aceasta în ciuda faptului ca, pe ansamblu, partida a fost destul de echilibrata.

Se vor califica maghiarii ? Le va fi suficient acest avantaj de doua goluri?

Nu!. Nu,pentru ca, peste numai o saptamîna, pe stadionul “Lujniki” din Moscova, sovieticii vor fi in mod categoric mai buni, vor cîstiga cu 3 – 0 si se vor califica. Au marcat Banisevski (min. 22), Hurtilava(min.59) si Bîsovet(min.72) .

100.000 de spectatori au urmarit o disputa acerba, dar corect disputata si a carei solutionare totala s-a decis înspre final. Împotriva tuturor asteptarilor, maghiarii au aplicat o tactica mult prea defensiva, neputînd sa se lase de aceasta nici macar dupa acel 0 – 3 din minutul 75. A fost o singulara încercare a lui Fazekas în minutul 84, care însa nu s-a si concretizat.

Turneul final a fost încreditat spre organizare Italiei.

La 5 iunie 1968, la Neapole si Florenta, s-au disputat meciurile semifinale.

La Neapole, Italia – U.R.S.S 0 – 0, si dupa prelungiri.

A fost un meci de mare uzura , cu multe situatii, cu multe ratari,dar fara goluri. Echipa sovietica a fost superioara la toate capitolele dar ratarile imense si prestatia excelenta a portarului Zoff au anulat toata munca si eforturile.

În aceasta situatie calificarea s-a decis prin tragere la sorti si zeita Fortuna a zîmbit Italiei. Asadar Italia prima finalista. Norocos dar …asta e!

La Florenta, IUGOSLAVIA – Anglia 1 – 0 ( 0 – 0 )

A marcat Geaici, în minutul 86. A fost o partida cu multe duritati, în care cei care au dat tonul ostilitatilor au fost englezii, mult prea usor trecuti cu vederea de arbitrul spaniol José Maria Ortiz de Mendibil .

Repriza a doua a relevat o excelenta echipa iugoslava pe merit învingatoare într-un final incandescent in care, totusi, arbitrul spaniol si-a calcat pe suflet si l-a eliminat pe englezul Mullery.

Partida a avut în iugoslavul Geaici pe omul nr.1, care, în prima repriza,în postura de extrema stînga, l-a ridiculizat pe tînarul fundas englez Newton, iar în cea de a doua a jucat pe dreapta, avîndu-l ca “prada” pe campionul mondial Wilson, facînd si cu acesta in structie pret de alte 45 de minute, pentru ca la final sa puna bomboana pe coliva insularilor. Si formidabilul Geaici nu are inca nici 22 de ani si va juca o finala de campionat european.

În partida pentru locurile 3 – 4, la 8 iunie 1968, la Roma

ANGLIA -- U.R.S.S. 2 – 0 ( 1 – 0)

Stadion “Olimpico”, spectatori 50..000

Arbitru : Istvan ZSOLT ( Ungaria )

Au marcat : B.Charlton (min.39) si Hurst (min.63)

ANGLIA : G.Banks – B.Wright, Wilson, N.Stilles, Labone – B.Moore, Hunter – Peters, B.Charlton, Hurst, Hunt. Antrenor : Alf RAMSEY

U.R.S.S. : Psenicinikov – Afonin, Istomin, Kaplicinîi, Sesternev – Leonov, Malofeev – Banisevski, Bîsovet, Logofet, Evrijiuhin. Antrenor: Mihail IAKUSIN

O victorie fara dubii a englezilor în fata unei nationale sovietice care, la acest turneu final, a fost singura care nu a reusit sa înscrie nici un gol si asta poate ca spune totul.

În continuare , pe acelasi “Oimpico “ din Roma s-a disputat marea finala.

ITALIA – IUGOSLAVIA 1 – 1 ( 0 – 0 , 1 – 1 )

A fost o partida de exceptie în care mai buni au fost, in mod evident , iugoslavii, care au condus pîna in minutul 80 printr-un gol al aceluiasi Geaici. Iugoslavul a facut iar o partida superba, spectatorii romani fiind cei care i-au înlocuit pe cei florentini în a-l aplauda în aceasta noua demonstratie de maiestrie, trecînd peste fireasca tristete ca, de data aceasta, victima se numea … Burgnich.

Acel minut 80 a readus sperantele celor 70.000 de spectatori italieni prezenti pe “Olimpico”, golul lui Domenghini dintr-o lovitura libera, o adevarata torpila, fiind poate picatura care a revarsat din plinul de pîna atunci al paharului amaraciunii, redînd “squadrei azzurra” imboldul de care avea nevoie pentru a mai lupta pentru un ideal ce parea iremediabil pierdut.

Si în prelungiri lupta a fost acerba, în ultimele clipe ale minutului 120 Musemici trecînd milimetric pe lînga o minge pe care scria gol.

Distributia acestei zile a fost urmatoarea :

Stadion “Olimpico” spectatori : 70.000

Arbitru: Gottfried DIENST ( Elvetia )- putin cam partinitor .

ITALIA : Zoff – Burgnich, Facchetti, Ferrini, Guarneri – Castano , Domenghini – Juliano, Anastasi, Lodetti, Pratti.

JUGOSLAVIA : Pantelici – Fazlagici, Damjanovici, Pavlovici, Paunovici – Holcer, Petkovici – Trivici, Musemici, Acimovici, Geaici.

Ca nota speciala tinem sa precizam ca, desi ar putea sa para curios ,cele doua parti de finale s-au disputat în cuplaj, unicat în lumea fotbalului la asemenea nivel de competitii , si s-a realizat o reteta de 167 milioane lire.

Conform regulamentului, în aceasta situatie finala se rejoaca.

Rejucarea s-a derulat peste doua zile, deci la 10 iunie ,tot la Roma si tot pe “Olimpico”

ITALIA -- JUGOSLAVIA 2 – 0 ( 2 – 0 )

Spectatori : 50.000 Arbitru : José DE MENDIBIL ( Spania )

Au marcat : Riva(min.11) si Anastasi ( min. 32).

ITALIA : Zoff – Burgnich, Guarneri, Rosato, Facchetti – De Sisti , Mazzola, Salvadore- Domenghini, Anastasi , Riva.

JUGOSLAVIA: Pantelici - Fazlagici, Damjanovici, Pavlovici, Paunovici – Holcer, Acimovici , Trivici – Petkovici, Acimovici, Geaici.

De data aceasta italienii au fost cu adevarat mai buni si au cîstigat pe merit .Sandro Mazzola a fost stralucitor iar cei doi cunoscuti golgeteri si-au facut în mare masura datoria pentru Italia.

Cu o zi înaintea acestei rejucari, la Fiugi ,lînga Neapole, acolo unde a fost cantonamentul echipei italiene pe perioada acestui turneu final, antrenorul echipei italiene, Ferruccio Valcareggi, într-o discutie “între patru ochi “ cu Vittorio Pozzo, antrenorul nationalei italiene la mondialele din 1938, i-a comunicat acestuia ca va face cinci modificari în formatie. Pozzo a avut o opinie contrarie dar Valcareggi a facut cum a crezut el de cuviinta …si a avut dreptate sa o faca. Rosato, De Sisti , Mazzola, Salvadore si Riva i-au înlocuit pe Castano, Ferrini, Juliano, Lodetti si Prati . Si cei noi au confirmat sperantele puse în ei . Zece noi plamîni au dat echipei Italiei oxigenul în plus necesar victoriei.

Geaici si Domenghini nu au mai fost cei din meciurile anterioare, ocupînd în teren pozitii mai putin ofensive dar publicul le-a respectat momentul de “planul al doilea” fara a face din aceasta o tragedie sau de neapreciere a valorii adevarate a celor doi artisti.

Glorie învingatorilor si onoare învinsilor “ spune un dicton clasic .

De aceea, în mare masura multi au vazut în formatia iugoslava pe învingatoarea morala a cestei finale.Poate ca cel care ar fi cel mai îndreptatit sa faca aceasta afirmatie ar fi putut fi antrenorul “plavilor” Rajko Mitici. El a spus: “ Puteam sa cîstigam. Erorile de arbitraj sau inexactitatile noastre, în prima finala, ne-au îndepartat de la o victorie meritata. La rejucare, însa, nimic de spus . Italienii au învins meritat.”

Victoria din aceasta ultima partida a dezlantuit entuziasmul presei italiene care va titra într-unul din oficioasele sale : “ FOTBALUL EUROPEAN NE APARTINE !”

Dar, a nu se uita ca afirmatia ar putea fi hazardata! Pîna acum , nici una din cele do ua prime campioane europene nu si-a putut pastra titlul la urmatoarea editie.

Doua ultime precizari, ambele de ordin statistic …

Golgeterul editiei a fost italianul Gigi Riva , cu 7 goluri marcate.

Aceasta victorie asupra Jugoslaviei este prima obtinuta de Italia dupa 29 de ani si

PRIMA SA PERFORMANTA DE RASUNET INTERNATIONAL DUPA VICTORIA DIN URMA CU 30 DE ANI, LA CAMPIONATUL MONDIAL.


Editia a IV – a

Euro 1972Cea de a patra editie a acestei competitii a aliniat la start 32 de echipe (lipsea doar Islanda). Competitia continua formula de disputare care se instaurase la cea de a treia editie.Deci, opt grupe de cîte patru echipe.

Tragerile la sorti pentru costituirea componentei celor opt grupe a avut loc la 19 aprilie 1970 la Roma. Dar,atentie! Toate echipele europene calificate la editia 1970 a Campionatului Mondial, precum si finalistele editiei precedente ,Italia si Iugoslavia, au primit calitatea de “capi de serie”,dar ,chiar si într-o atare situatie, nu s-a putut evita ca doua dintre acestea sa nu pice în aceeasi grupa, cum a fost cazul cu România si Cehoslovacia ,în grupa I-a, precum si Italia si Suedia ,din grupa a VI-a.

Daca la editiile precedente nu am intervenit, în a aduce precizari deosebite la siste mul de calificare si de departajare a echipelor în grupe, o vom face de aceasta data, pentru ca s-ar putea sa se iveasca unele situatii care ar putea duce la neclaritati în acest sens, si mi se pare normal ca atît competitoarele dar si cititorii nostri sa aiba cunostinta de ele. Precizarile U.E.F.A. sînt urmatoarele si, pîna la proba contrarie, cît se poate de clare.

În primul rînd criteriul principal este cel al numarului de puncte acumulate de echipe în partidele disputate pe teren. Eventualele modificari în afara acestui criteriu pot a parea în urma unor obiective contestatii, a analizelor efectuate de U.E.F.A.si a concluzii - lor de modificare, cu totul si cu totul exceptionale .

În caz de egalitate de puncte, primul criteriu al departajarii este acela al diferentei de goluri între cele marcate si cele primite .Cu alte cuvinte un plus de trei goluri (de exemplu) este mai bun decît cel de doua.

Daca nici acest criteriu nu departajeaza atunci intervine criteriul prin care are întîietate echipa care a inscris mai multe goluri. De exemplu, la golaverajele 14 – 5 si 12 – 3 diferenta de goluri marcate este 9 dar va avea întîietate echipa care a marcat 14 goluri.

Daca nici acest criteriu nu va duce la departajare atunci intervine un al treilea criteriu, acela al diferentei de goluri mai mare, obtinuta în meciurile disputate între cele doua echipe. De exemplu la o dubla mansa cifrata la rezultetele 3 – 1 si 1 – 2 sau 0 – 1, e clar ca diferenta de goluri + 2 este mai buna decît +1.

În sfîrsit, daca si acest al treilea criteriu nu departajeaza, atunci intervine criteriul tragerii la sorti, cu participarea, în sedinta festiva , a reprezentantilor tuturor tarilor participante la prima faza a competitiei.

Si mai mult decît orice si doar cu titlu absolut informativ, vom face cunoscut fap tul ca, începînd cu aceasta a patra editie, U.E.F.A. a demarat disputarea unei competitii pa ralele, aceea a echipelor nationale de tineret.

Jocurile din cele opt grupe preliminare s-au desfasurat în perioada 7 octombrie 1970 ,(Cehoslovacia – Finlanda) pîna la 12 decembrie decembrie 1971,(Bulgaria – Franta)..

Antrenorii cu care echipele au început aceste preliminarii au fost :

Angelo NICULESCU (România), Anthonin RYGR( Cehoslovacia), Dawe BOWEN (Tara Galilior), George BOULOGNE (Franta), Rajko MITICI (Jugoslavia), Ryszard KON-

CZEWICZ (Polonia), Sir Alf RAMSEY (Anglia), Ferruccio VALCAREGGI (Italia), Ladislau KUBALA (Spania),Vassil SPASOV(Bulgaria), Helmuth SCHÖN (R.F.Germania), dr.F.FADRHONC (Olanda), Olavi LAAKSONEN (Finlanda), Jozsef HOFFER(Ungaria), Lakis PETROPOULOS (Grecia),V.NIKOLAEV(U.R.S.S.), Raymond GOETHALS (Belgia), GUSTAVSSON (Suedia), L.STASSNY(Austria), G.BOWENS (Irlanda), A.GUDMUNDSSON (Islanda), E.MELCHIOR (Luxemburg), T.FORMOSA (Malta), G.CURTIS (Norvegia),Georg BUSCHNER (R.D.Germana), L. BORICI (Albania), Bobby BROWN (Scotia), Billy BINGHAM (Irlanda de Nord), Louis MAURER (Elvetia), Rudolf STRITTICH (Danemarca), Gomes DA SILVA (Portugalia) si Cihat ARMAN (Turcia).

Lista de mai sus va suferi modificari pe parcurs, pe care le vom comenta la vremea respectiva.

Rezultatele partidelor disputate în cele opt grupe au fost urmatoarele :

Grupa I-a : România – Cehoslovacia 0 – 1 (d) si 2 – 1 (a); România – Tara Galilor 0 – 0(d) si 2 – 0 (a); România – Finlanda 3 – 0 (a) si 4 – 0 (d).;,Cehoslovacia – Tara Galilor 3 – 1 (d) si 1 – 0 (a) , Cehoslovacia – Finlanda 1 – 1 (a) !!! si 4 – 0 (d) ; Tara Galilor – Finlanda 1 – 0 (d) si 3 – 0 (a). Clasament : 1) ROMÂNIA 6 = 4 – 1 – 1 = 11 – 2 = 9p. 2)Cehoslovacia 6 = 4 – 1 – 1 = 11 – 4 = 9p. 3) Tara Galilor 6 = 2 – 1 – 3 = 5 – 6 = 5p. 4) Finlanda 6 = 0 – 1 – 5 = 1 – 16 = 1p.

Grupa a II – a : Ungaria –Bulgaria 2 – 0 (a) si 0 – 3 (d); Ungaria – Franta 1 – 1 (a) si 2 – 0 (d) !!!,Ungaria – Norvegia 3 – 1(d) si 4 – 0 (a); Bulgaria – Norvegia 1 – 1 (a) !!! si 4 – 1 (d), Bulgaria – Franta 1 – 2 (d) si 2 – 1 (a); Franta – Norvegia 3 – 1 (a) si 3 -1 (d).

Clasament : 1) UNGARIA 6 = 4 – 1 – 1 = 12 – 5 = 9p. 2) Bulgaria 6 = 3 – 1 – 2 = 11 – 7 =7p.3) Franta 6 = 3 – 1 – 2 = 10 – 8 = 7p. 4)Norvegia 6 = 0 – 1 – 5 = 5 – 18 = 1p

Grupa a III – a : Anglia – Elvetia 3 – 2 (d) si 1 – 1 (a)!!!, Anglia – Grecia 3 – 0 (a) si 3 – 2 (d); Anglia – Malta 1 – 0 (d) si 5 – 0 (a); Elvetia – Grecia 1 – 0 (a) si 1 – 0 (d), Elvetia – Malta 2 – 1 (d) si 5 – 0 (a); Grecia – Malta 1 – 1 (d) si 2 – 0 (a). Clasament : 1) ANGLIA 6 = 5 – 1 – 0 = 15 – 3 = 11p.2)Elvetia 6 = 4 – 1 – 1 = 12 – 5 = 9p. 3) Grecia 6 =1 – 1 – 4 = 3 – 8 = 3p.4) Malta 6 = 0 – 1 – 5 = 2 – 16 = 1p.

Grupa a IV – a : U.R.S.S.- Spania 2 – 1 (a) si 0 – 0 (d), U.R.S.S. – Irlanda de Nord 1 – 0 (a) si 1 – 1 (d), U.R.S.S. – Cipru 6 – 1 (a) si 3 – 1 (d); Spania – Irlanda de Nord 3 – 0 (a) si 1 – 1 (d); Spania – Cipru 2 – 0 (d) si 7 – 0 (a) ; Irlanda de Nord – Cipru 3 – 0 (d) si 5 – 0 (a). Clasament : 1) U.R.S.S. 6 = 4 – 2 – 0 = 13 – 4 = 10p. 2)Spania 6 = 3 – 2 – 1 = 14 – 3 = 8p.3) Irlanda de Nord 6 = 2 – 2 – 2 = 10 – 6 = 6p. 4) Cipru 6 = 0 – 0 – 6 = 2= 26 = 0p.

Grupa a V – a : Belgia – Portugalia 3 – 0 (a) si 1 – 1 (d); Belgia – Scotia 3 – 0 (a) si 0 – 1 (d); Belgia – Danemarca 2 – 0 (a) si 2 – 1 (d); Portugalia – Scotia 2 – 0 (a) si 1 – 2 (d); Portugalia – Danemarca 1 – 0 (d) si 5 – 0 (a) ; Scotia – Danemarca 1 – 0 (a) si 0 – 1(d).

Clasament :1) BELGIA 6 = 4 – 1 – 1 = 11 - 3 = 9p. 2) Portugalia 6 = 3 – 1 – 2 = 10 – 6 = 7p. 3)Scotia 6 = 3 – 0 – 3 = 4 – 7 = 6p. 4) Danemarca 6 = 1 – 0 – 5 = 2 – 11 = 2p.

Grupa aVI-a : Italia – Austria 2 – 1 (d) si 2 – 2 (a) !!!; Italia – Suedia 0 – 0 (d) si 3 – 0 (a); Italia – Irlanda 3 – 0 (a) si 2 – 1 (d); Austria – Suedia 0 – 1 (d) si 1 – 0 (a), Austria - Irlanda 4 – 1 (d)!!! si 6 – 0 (a) !!!; Suedia – Irlanda 1 – 1 (d) si 1 – 0 (a).Clasament : 1) ITALIA 6 = 4 – 2 – 0 = 12 – 4 = 10p. 2) Austria 6= 3 – 1 – 2 = 18 – 6 = 7p. 3) Suedia 6 = 2 – 2 – 2 = 3 – 5 = 6p. 4) Irlanda 6 = 0 – 1 – 5 = 3 – 17 = 1p.

Grupa a VII – a: Iugoslavia – Olanda 1 – 1 (d) si 2 – 0 (a); Iugoslavia – R.D.Germana 2 – 1 (d) si 0 – 0 (a) !!!; Iugoslavia – Luxemburg 2 – 0 (d) si 0 – 0 (a) !!!; Olanda – R. D.Germana 0 – 1 (d) si 3 – 2 (a); Olanda – Luxemburg 6 – 0 (a) si 8 – 0 (d); R.D.Germana – Luxemburg 5 – 0 (d) si 2 – 1 (a). Clasament: 1) IUGOSLAVIA 6= 3 – 3 – 0 = 7 – 2 = 9p. 2) Olanda 6= 3 – 1 – 2 = 18 – 6 = 7p. 3) R.D.Germana 6 = 3 – 1 – 2 = 11 – 6 = 7p. 4) Luxemburg 6 = 0 – 1 – 5 = 1 – 23 = 1p.

Grupa aVIII – a: R.F.Germania – Polonia 3 – 1 (d) si 0 – 0 (a); R.F.Germania – Turcia 1 – 1 (a) !!! si 3 – 0 (d); R.F.Germania – Albania 1 – 0 (d) si 2 – 0 (a); Polonia – Turcia 5 – 1 (a) si 0 – 1 (d); Polonia – Albania 3 – 0 (a) si 1 – 1 (d); Turcia – Albania 2 – 1 (a) si 0 – 3 (d). Clasament : 1) R.F.GERMANIA 6 = 4 – 2 – 0 = 10 – 2 = 10p. 2) Polonia 6 = 2 – 2 – 2 = 10 – 6 = 6p. 3) Turcia 6 = 2 – 1 – 3 = 5 – 13 = 5p. 4) Albania 6 = 1 – 1 – 4 = 5 – 9 = 3p.

Calificate asadar, din cele opt grupe, România, Ungaria, Anglia, U.R.S.S., Belgia, Italia, Iugoslavia si R.F.Germania .Vom trece sumar în revista cîteve momente din grupele II-VIII si ne vom permite un ceva mai mult spatiu pentru nationala României care, de aceasta data, ne-a facut o imensa bucurie prin aceasta calificare. Era, în istoria postbelica a nationalei României, o a doua calificare dintr-o grupa preliminara catre o etapa superioara a unei competitii de mare nivel si este cred normal sa vorbim despre aceasta echipa ca despre aceea a unei generatii, acea echipa, cum mult le-a placut cronicarilor vremii sa o numeasca, nascuta pe “ Wembley” într-o seara de iarna a anului 1968.

S-a întîmplat, mai exact, la 11 noiembrie 1968 cînd , pe stadionul “Wembley”, acel sanctuar al fotbalului mondial , o cvasianonima echipa a României reusea un splendid 0 -0 (daca un 0 – 0 poate fi considerat “splendid”) în compania unei mari echipe a Angli ei, la acel moment si campioana mondiala “en titre”. Sub conducerea antrenorului Angelo Niculescu, acei “magnifici” ai acelei seri s-au numit: Gheorghe Gornea – Lajos Satma reanu, Ion Barbu, Cornel Dinu, Mihai Mocanu – Vasile Gergely, Mircea Petescu (min.35 Radu Nunweiller) – Ion Pîrcalab, Nicolae Dobrin (min.77 Flavius Domide), Florea Dumi trache,Mircea Lucescu. E adevarat ca acel meci a fost doar unul amical, dar el a însemnat enorm în evolutia ulterioara a acelei generatii si timp de patru ani de zile a fost farul ce a luminat spre unele foarte frumoase ulterioare partide si competitii . A fost lumina primei mari generatii din istoria fotbalului românesc.

Dar , sa revenim la povestea pe care ne-am apucat a o depana…

Grupa a – II-a a fost cîstigata de Ungaria, dar nu fara emotii,în fata Bulgariei si Frantei.Dupa un 1 – 1 acasa cu Franta si un 0 – 3 la Sofia, antrenorul Hoffer a demisionat si în locul sau a fost adus Rudolf Illovszki, cel care mai condusese nationala prin anii `60. Acum el a reusit sa redreseze situatia si sa –si conduca echipa spre calificare, mai ales dupa ce maghiarii au reusit un splendid 2-0 la Paris. Si totusi, inaintea ultimelor doua partide din grupa Ungaria nu era calificata, mai erau de jucat meciurile dintre Bulgaria si Franta. Dubla victorie a uneia dintre acestea elimina Ungaria. Dar nu s-a întîmplat asa. Bulgarii si francezii au cîstigat fiecare pe teren propriu …si Ungaria a mers mai de parte.

Ca divertisment sa consemnam faptul ca la momentul jocului cu Bulgaria (2 – 0, la 25 septembrie 1971, la Budapesta), jucatorul maghiar Ferenc Bene, capitanul echipei nationale a ajuns la cifra de 50 de selectii pentru aceasta, pentru care a si marcat 28 de goluri. Si, nota bene,(sic!) abia la 17 decembrie ar fi împlinit 27 de ani, debutînd la nationala la vîrsta de 18 ani.

În grupa a III-a lupta s-a dat între Anglia, în mod logic, si Elvetia. Trebuie spus de la început ca Anglia a avut noroc si din start era favorita.Antrenorul Alf Ramsey a realizat o reusita formula de echipa bazata pe experienta vechilor Bobby Moore, Peters, Banks cu avîntul si dorinta de afirmare a tinerilor Chivers, Lee, Radford si ceilalti. Dar elvetienii au facut o figura frumoasa, au luptat exemplar si au încheiat onorabil aceasta campanie de calificare. Înaintea ultimelor trei partide din grupa mai erau de disputat dubla mansa Anglia – Elvetia si la urma Grecia –Anglia. Anglia avea 6 puncte iar Elvetia 8. Sperantele elvetienilor nu erau chiar desarte.Sperau destul de obiectiv într-o victorie asupra englezilor acasa si un eventual egal la Londra, asta însemnînd 11 puncte, Anglia doar 7 si cu asta to - tul încheiat. Din nefericire pentru elvetieni, Anglia a reusit o victorie oarecum norocoasa în meciul de la Basel, concretizata,în final, printr-un autogol, cel al lui Weibel. Si chiar si în aceasta situatie elvetenii mai aveau sansa victoriei la Londra . A fost doar 1 – 1, la10 noiembrie (meci condus de românul C.Barbulescu), si prin aceasta se ajungea la egalitatede puncte ,9 ,golaveraj 13 -3 pentru englezi, si 12 – 5 al elvetienilor. Si totusi, chiar si în a cest caz, elvetienii mai aveau o sansa ,aceasta insemnînd a fi o victorie a grecilor la Atena, la o diferenta de patru goluri.Lucru greu de conceput si practic nerealizat, pentru ca englezii au cîstigat chiar si la Atena,dovedindu-si ,în acest fel valoarea si binemeritata calificare.

Referitor la aceasta grupa mai este de semnalat faptul ca, în luna octombrie, nationala Greciei l-a demis pe antrenorul Petropoulos si l-a angajat pe nord-irlandezul Billy Bingham, si acesta proaspat demisionat de la conducerea nationalei tarii sale.

Referitor tot la nationala elena ar fi de consemnat faptul ca pentru meciul de la data de 21 aprilie 1971, cînd Grecia urma sa întîlneasca pe “Wembley” team-ul Albionului, aceasta a luat hotarîrea de a nu-i utiliza pe jucatorii de la Panathinaikos, angajati în lupta pentru o cît mai buna comportare în Cupa Campionilor Europeni, si care au reusit performanta de a a junge pîna în finala competitiei, cea mai mare performanta de pîna atunci a fotbalului din Grecia

În grupa a IV –a lupta s-a dat între mai vechile rivale, pe cîmpurile C.E., Spania si U.R.S.S., cîstig de cauza avînd sovieticii care, în partida decisiva, cea de la 27 octombrie, la Sevilla, au reusit … SA NU PIARDA. Au realizat acel infinitesimal punct de care aveau nevoie pentru a se califica. Pîna la acel moment U.R.S.S.-ul avea 8 puncte si Spania doar 5 dar sovieticii aveau absoluta nevoie de un punct, si l-au obtinut .Victoria spanioli- lor din ultimul meci, 7 – 0 cu Cipru, în partida de la 27 noiembrie, la Granada, a fost doar o crunta razbunarea a ibericilor pe propria lor neputinta.

Cea de a treia competitoare, pentru ca practic Cipru a fost doar ca sa fie la numar, Irlanda de Nord,care nu a reusit nici un punct în deplasare în partidele cu Spania si U.R.S S s-a consolat repede cu ideea ca nu prea mai are sanse în lupta pentu primul loc, l-a demis pe antrenorul Billy Bingham si l-a pus în locul acestuia pe Terry Neill (în dubla ipostaza de jucator si antrenor), în speranta unei eventuale mai bune comportari în finalul programului. Lucru pe care nord-irlandezii l-au realizat, de doua ori 1 – 1 în ultimele partied pe teren propriu, contra Spaniei si U.R.S.S.

În grupa a V-a, Belgia a cîstigat oarecum surprinzator lupta pentru primul loc, apriori Portugalia si Scotia parînd a fi creditate cu mai multe sanse. Dar trupa “diavolilor rosii” (echipa antrenorului Goethals) a pornit puternic din start, 6 puncte din trei partide si un golaveraj, 8 – 0, dupa doua victorii la scoruri de forfait asupra Scotiei si Portugaliei.

E adevarat, toate trei pe propriul teren, dar de fiecare data în alta parte, mai exact la Bruges, la Liège si apoi la Bruxelles. .

În rest au mai contat victoria în deplasare cu Danemarca si acel 1 -1 la Lisabona, în finalul luptei directe cu Portugalia.

În afara victoriei de acasa contra Danemarcei, dupa trei înfrîngeri consecutive , e drept, în deplasare, Bobby Brown, antrenorul nationalei scotiene a fost demis. Pentru ultimele doua confruntari a fost adus Tommy Docherty care, la cei doar 44 de ani ai sai,antre nase deja pe Queens Park Rangers, Chelsea si F.C Porto.

Pentru faptul de a fi fost chemat la cîrma nationalei scotiene , Tommy Docherty a declarat imediat dupa instalarea sa :“De ani de zile am fost un critic feroce al echipei noa stre reprezentative. Acum am ocazia sa-mi pot pune în aplicare ideile”. Si ,intr-adevar, sub comanda sa Scotia a obtinut doua victorii “acasa”, 2 – 1 si 1 – 0 cu Portugalia si Belgia dar era deja prea tîrziu pentru a mai putea spera la ceva.

În grupa a VI-a se anunta de la început o lupta strînsa în trei, dar Italia a punctat decisiv în primele patru partide, si mai ales doua victorii si un egal în deplasare. Suedia a facut o figura modesta, fata de pretentiile ce poate le-ar fi avut înainte de startul competitiei. Singura care s-a luptat cu Italia a fost Austria, chiar si dupa înfrîngerea de pe teren propriu, dar Italia a mers aproape fara greseala si nu a mai fost ce-i face. Atîta doar ca a reusit acel prestigios 2-2 pe terenul de la Roma. Oricum, Italia era campioana europeana “en titre” si un asemenea rezultat era demn de expus pe panoplia de trofee a oricarei reprezentative nationale. Si în plus faptul ca Austria s-a clasat pe primul loc la capitolul goluri marcate .

Un lucru interesant ce ar fi de consemnat la aceasta grupa ar putea fi urmatorul …

Meciul Irlanda – Italia 1 – 2 , disputat la la data de 10 mai, a fost gazduit de arena “Lansdown Road”, cu o capacitate de peste 50.000 de locuri. Faptul în sine a fost considerat ca o mare onoare facuta echipei oaspete.Si aceasta deoarece respectivul stadion gazduieste, în exclusivitate, numai partide de rugby. Si acum, dupa 44 de ani a fost gazda unei partide de fotbal. Oaspetii s-au simtit cu adevarat onorati de eveniment si … au cîstigat cu 2 – 1.

Si în aceasta grupa a avut loc un “divort”, acela dintre antrenorul Gustavsson si fe deratia de la Stockholm, asta în ciuda faptului ca pîna la acest moment nationala suedeza nu pierduse nici un joc, dar marcase doar trei goluri în patru partide. S-a adus un antrenor nou, pe George Eriksson, si cu acesta la timona a mai realizat doua “rezultate deosebite”: 0 – 1 cu Austria , la Viena, si 0 – 3 cu Italia, la Milano.

Referitor la Italia, vom mai consemna faptul ca în cursul lunii octombrie, Facchetti, capitanul echipei nationale ajungea la numarul de 300 de jocuri în campionatul primei divizii italiene, iar la meciul cu Suedia, la 10 octombrie, la Milano, acelasi Giacinto Facchetti ajungea la cifra de 60 de meciuri pentru nationala, recordul absolut pentru Italia.

În grupa a VII-a ,”plavii “ antrenorului Rajko Mitici au pornit puternic, reusind trei puncte din patru în fata Olandei, ce parea o reala contracandidata la primul loc, chiar daca si R.D.G.-ul nu trebuia omisa de la aceasta confruntare. Si atunci, cu atît mai de neînteles ne apare demisia antrenorului Mitici la acest moment.

În locul sau a fost adus Vujadin Boskov, cel care în ultima vreme antrenase pe Feijenoord Rotterdam, Real Zaragoza si chiar pe Real Madrid.

Meciul de la 9 mai, la Leipzig, contra R.D.G-ului, era de o importanta covîrsitoare si, spre marea lor bucurie, iugoslavii l-au cîstigat cu 2 – 1, eroul partidei fiind tînarul Filipovici . Filipovici a marcat dintr-o pasa primita de la Geaici, iar apoi acelasi Geaici puncta din nou pentru sîrbi. Mai apoi au marcat si est-germanii dar nu au mai putut egala.

Amaraciunea est-germanilor este cît se pate de clar exprimata de declaratia antrenorului Georg Buschner: “ Jucatorii mei s-au napustit orbeste asupra buturilor iugoslave neglijînd apararea si asa, spre surprinderea tuturor, oaspetii coduceau deja cu 2 – 0 în minutul 20

E de remarcat ,cu ocazia acestui meci, prezenta în echipa iugoslava a tînarului Zoran Filipovici. Un pusti de doar 18 ani care, la 30 septembrie 1970, debuta în prima echipa a Stelei Rosii din Belgrad, într-un meci de Cupa Campionilor contra lui Ujpest Dozsa si în care si marca doua goluri, care au contribuit decisiv la calificarea echipei sale.

Ce putea fi mai mult pentru un pusti care cu numai o luna în urma se gasea abia pe banca de rezerve a marii echipe iugoslave. A fost ca, de la acel meci cu Ujpest, Zoran nu a mai parasit linia de atac a echipei sale, a marcat 11 goluri în campionat si 6 goluri în C.C.E ., iar în acest meci de la Leipzig a debutat în nationala si a si marcat un gol pentru aceasta.

Iugoslavia facea 7 puncte si mai urma sa dispute ultimele doua jocuri pe teren propriu.Era Iugoslavia calificata?

Olanda a mai facut patru puncte, 3 – 2 cu R.D.G si 8 – 0 cu Luxemburgul .

Iugoslavia a mai facut doua puncte, a totalizat 9 si a cîstigat grupa. E de consemnat totusi ca aceste doua puncte s-au realizat pe propriul teren , în meciuri contra echipelor R.D.G (0 – 0) si … Luxemburg., tot 0 – 0 !!!.

Grupa a VIII-a a fost una parca fara istoric, nationala vest-germana cîstigînd detasat locul întîi, chiar daca în primul joc, la Köln, la 17 octombrie 1970 , a realizat doar un 1 – 1 contra celei a Turciei. Se gripasera putin motoarele “panzerelor”. Faptul ca ulterior a cîstigat de o maniera impresionanta, de fiecare data cu 3 – 0, pe terenurile Turciei si ale Poloniei, cred ca spune totul.Grenadierii lui Helmuth Schön pornisera deja marsul asupra Europei.

Sa revenim la Grupa I-a, cea în care a evoluat si nationala României.

Cela patru selectionate aveau,la începuturile preliminariilor, urmatoarele conduceri tehnice :

ROMÂNIA - profesor Angelo Niculescu , cel cu care încheiase fericit preliminarii le precedente si participase, prin urmare, la turneul final al Campionatului Mondial din Mexic, 1970.

CEHOSLOVACIA – a început cu Antonin Rygr, secondat de Karel Kolski si Jaroslav Vejvoda, pentru ca pe parcurs Rygr sa fie înlocuit de Ladislau Novak.

TARA GALILIR – antrenata de Dawe Bowen, în acelasi timp si antrenor la Northampton.

FINLANDA – condusa de Olavi Laaksonen.

Jocurile din grupa au debutat cu o surpriza. La 7 octombrie, la Praga, Cehoslovacia – Finlanda 1 – 1, pentru ca, peste numai patru zile, la 11 octombrie, la Bucuresti, nationala României sa cîstige lejer cu 3 – 0, prin punctele marcate de Dumitrache (de doua ori) si Radu Nunweiller. România a utilizat, în acel meci, urmatoarea formula de echipa: Raducanu – L.Satmareanu, N.Lupescu,Cornel Dinu, Iosif Vigu – Ion Dumitru, Radu Nunweiller VI- Al.Neagu (min.46.Gh.Tataru II), N.Dobrin , Fl. Dumitrache, Fl.Dumitrescu.

Este de remarcat faptul ca, totusi, nu au fost un meci usor, echipa oaspete dovedin du–se a fi o adversara incomoda, componentii sai fiind foarte bine dotati fizic, dar tehnica superioara a românilor a fost determinanta în stabilirea acelui bun rezultat. Pentru nationala noastra au debutat în aceasta partida Iosif Vigu si Florian Dumitrescu.

Peste numai o luna jucam la Cardiff cu nationala galeza. Pe o vreme ploioasa si rece, pe un teren greu, îmbibat cu apa, alunecos, echipa noastra obtine un merituos rezultat de egalitate: Tara Galilor – România 0 – 0 .

Nationala galeza, în care au evoluat, printre altii, celebritati ale fotbalului din campionatul englez – portarul Sprake(de la Leeds), fundasul central Mike England (de la Tottenham), Ron Davies (Southampton) si atacantul Jan Toshak (Cardiff City), nu a reusit sa strapunga o aparare de exceptie în acea partida- Raducanu, Satmareanu, N.Lupescu,C. Dinu, M.Mocanu – trebuind sa se multumeasca doar cu acel 0 – 0 , AUR pentru români. A fost o partida în care Dumitrache a fost stralucitor, demonstrîndu–si din nou marea clasa în fata a peste 45.000 de spectatori aflati pe “Ninian Park”.

În sprijinul acestei a noastre notatii vom aduce doar o singura declaratie , cea a fundasului central al galezilor, cunoscutul Mike England : “ România este o echipa rafinata, iar cît despre Dumitrache, îl prefer oricînd pe Riva drept adversar direct “ .

Pîna în mai, la jocul cu cehii, nationala româna mai disputa doua partide amicale, ambele în deplasare, rezultate care vor veni sa atentioneze si apoi sa confirme masurile

luate în urma acestora.

Mai exact, la 2 decembrie 1970, Olanda – România 2 – 0, cu o Olanda care nu se putea situa la nivelul celei al României, în cel mai bun an al sau, locul 6 într-un clasament european neoficial, dar o Olanda într-o vadita ascensiune pe plan european, de care trebuia a se tine seama în viitorul nu prea îndepartat, lucru dovedit nu mai departe decît în anul urmator 1971 cînd, reprezentanta sa, Ajax Amsterdam, va cuceri Cupa Campionilor Euro peni iar jucatorul acesteia, Johan Cruijff, va fi desemnat cel mai bun fotbalist al continentului.

Si pentru ca, spune o vorba, tot raul e spre bine, se pare ca masurile luate dupa aceasta partida au fost de bun augur si bine luate în seama, ca drept dovada, parca, la 21 aprilie, la Novisad,…Iugoslavia – România 0 – 1.O frumoasa victorie a nationalei noastre,estompata cumva de rezultatul de la Swansea, din aceeasi zi, Tara Galilor – Cehoslovacia 1 – 3 .

Echipa galeza era, practic, scoasa din cursa, ramînînd ca locul I în grupa sa fie disputat doar de Cehoslovacia si România, ambele cu cîte 3 puncte dupa primele doua partide. Singurul joc oficial din sezonul de primavara, pentru nationala României, urma sa fie cel de la Bratislava, la 16 mai. Dar , din pacate …

CEHOSLOVACIA – ROMÂNIA 1 – 0 ( 0 – 0 ) prin punctul marcat de Vesely în minutul …88. Din nou apararea a fost punctul forte al echipei dar care, spre deosebire de Cardiff, aici, pe stadionul “Slovan” din Bratislava a cedat într-un final incredibil, spre marea satisfactie a celor aproximativ 60.000 despectatori.

Pierdem o batalie dar nu si razboiul !

Ajunsi la acest moment, la mijlocul lunii mai, este cred de bun simt sa facem o mica digresiune de la grupa noastra, dar nu si de la români.

Dupa ce demisionase de la cîrma nationalei iugoslave, Rajko Mitici s- a apucat putin de gazetarie, dar nu în afara fenomenului “fotbal” si asa, într-o oarecare zi, a primit o invitatie onoranta pentru el. Din partea U.E.F.A. dar la cererea federatiei sovietice, a primit oferta de a selectiona o echipa mondiala care sa onoreze un mare moment al fotbalului mondial. Organizarea la 27 mai, la Moscova, a unei partide între o selectionata mondiala si echipa sovietica Dinamo Moscova, ocazionata de retragerea din activitatea compe titionala a marelui portar, o celebritate a fotbalului mondial, Lev Iasin, considerat a fi cel mai mare portar al lumii pîna la acel moment. Urma sa fie o mare sarbatoare a fotbalului mondial, la care fotbalul românesc urma sa fie onorat prin prezenta la acest eveniment a exceptionalului sau fotbalist care era la acel moment, centrul atacant Florea Dumitrache.

Si într-adevar, la acea data la Moscova , “mopsul “a fost pe teren într-o companie selecta, din care nu au lipsit Rivera, Gerd Müller, Geaici, Bobby Charlton si Giacinto Fac chetti. A fost o mare cinstire pentru fotbalistul nostru si, în acelasi timp, pretuire pentru fotbalul românesc.

Dar sa revenim…!

Dupa venirea lui Novak la cîrma nationalei Cehoslovaciei, aceasta realizase o victorie la Cardiff, una la Bratislava, contra României si, dupa numai o luna, un 4 – 0 la Helsin ki ,cu Finlanda.

Mai avem sanse ?

Mai întîi realizam o victorie de puncte si de golaveraj, un excelent 4 – 0 la Helsinki, la 22 septembrie 1971, prin golurile realizate de N.Lupescu ,Lucescu, Dembrovschi si Iordanescu si apoi asteptam cu încredere meciul de la Bucuresti contra Cehoslovaciei.

Dar si Cehoslovacia învingea Tara Galilor cu 1 – 0 la Praga.

Atunci, la 14 noiembrie 1971, pe stadionul “23 “AUGUST” din Bucuresti s-a scris una din frumoasele pagini din istoria fotbalului românesc, spre marea sa cinstire în area -lul natiunilor Europei. A fost meciul vietii unei întregi generatii de fotbalisti, a unei tari întregi.

ROMÂNIA – CEHOSLOVACIA 2 – 1 ( 1 – 0 )

Eroii nostri au fost în ordine: Lucescu, Dembrovschi, Raducanu, Anca , din nou Lucescu si la urma…dar tocmai el cel dintîi, inegalabilul DOBRIN.

În minutul 23, lovitura de la 11 metri pentru noi. Executa Lucescu si …portarul cehoslovac Viktor apara. DEZASTRU !

Peste numai trei minute magnificul Dembrovschi înscrie .1 – 0 pentru România .

DELIR în tribune . Jucam admirabil, luptam toti ca unul si intram cu avantaj la pauza.Dar mai ales cu moralul ridicat, dupa un joc pe care l-am dominat în cea mai mare parte a sa. La reluare, portarul nostru, inimitabilul Raducanu, marele portar si clovn, pe lînga care un viitor portar celebru în arena mondiala, pe numele sau Higuita, ar fi un biet învata cel, comite una din gafele sale monumentale. În minutul 51, dupa ce retine o minge usoa-ra, vrînd sa degajeze, o va face la modul cum numai el ar fi fost în stare de asa ceva, trimitînd-o cu mîna, dar mai exact parca pasînd-o, extremului stînga Jan Capkovics, aflat în careul de 16 metri. La o asemenea invitatie cehul nu a ramas uluit ci a reactionat imediat cît se poate de normal, a tintit poarta si a lobat elegant balonul peste un “Tamango” în - marmurit . !!! 1 – 1 !

Cum se poate !?

Ma si mir cum de demonul din Giulesti nu a facut infarct.

Întregul stadion era pe malurile Styxului, la intrarea în Infern.

Dar … DE LA RIDICOL LA SUBLIM NU E DECÎT UN PAS!

Abia repusa de la centru mingea ajunge pe dreapta la Lupescu, apoi pe traseul Satmareanu - Anca pîna la Lucescu. O cursa senzationala de vreo 40 de metri pe extrema dreapta. Pe centru Dobrin face si el o cursa paralela si aproape similara cu a lui Mircea. O centrare impecabila, o rarissima lovitura cu capul a lui Dobrin si …2 – 1 !!!!!

Parca un Vezuviu a izbucnit din piepturile a aproape 100.000 de oameni.

De nedescris ! Nu sînt cuvinte .

Fac o paranteza … Memorii de spectator ! Cînd totul s-a derulat în fata ochilor tai la mai putin de 25 de metri e imposibil ca sa poti uita. Primul care a a ajuns si l-a sarutat pe Dobrin a fost … Raducanu! Era salvarea lui, a vietii lui de fotbalist si poate chiar de om.

Ultima jumatate de ora a fost de lupta formidabila dar cehii parca nu puteau sa creada ca ceea ce se întîmplase putea fi adevarat iar ai nostri au luptat extraordinar pentru aceasta victorie. În minutul 90, cînd arbitrul iugoslav M.Gugulovici a fluierat sfîrsitul partidei, întregul stadion a luat foc. Zeci de mii de torte ardeau în crepusculul acelei dupa amieze de toamna tîrzie, luminînd ca o flacara vie.

Mai aveam un hop, cel cu nationala galeza, la 24 noiembrie. Ne trebuia doar un gol mai mult .

Pentru acest joc, în calitate de observator al U.E.F.A urma sa fie prezent chiar onorabilul Gustav Wiederkehr, însusi presedintele înaltului for european.

Si peste numai 10 zile, pe acelasi stadion, 50.000 de spectatori aplaudau cea de a doua mare realizare a generatiei `70.

ROMÂNIA – TARA GALILOR 2 – 0 ( 1 – 0 )

Au marcat N.Lupescu (min.9) si M.Lucescu (min.74).

Am cîstigat grupa ! NE-AM CALIFICAT !

La numar egal de puncte, a decis golaverajul mai bun al românilor, 11 – 2 fata de 11 – 4. al cehoslovacilor.

Dupa acest meci si apoi ocazionat de alte momente am cules cîteva declaratii ale unor nume de mare prestigiu în arena fotbalului european.

Dawe BOWEN, antrenorul nationalei galeze: “ Acum, cînd jocurile din grupa I-a s-au epuizat, dati-mi voie sa afirm, cu toata sinceritatea, ca echipa României a meritat ,indiscutabil, sa se califice în sferturile de finala. Practica un fotbal realist si dispune de multi jucatori cu un grad ridicat de tehnicitate. Dobrin si Iordanescu AU STRALUCIT”.

Trevor MORRIS, secretarul federatiei galeze:”Dobrin,Dinu, Lucescu ,Iordanescu, iata doar numai cîteva nume ale celor care m-au încîntat, care m-au facut sa aplaud splendidele lor executii, sa uit chiar ca sînt galez!”.

MILLINGTON , portarul echipei galeze: “ Dupa cîteva minute mi-am dat seama ca atunci cînd numarul 9 (Dobrin) va pune piciorul pe minge va fi pericol la poarta mea. El este un virtuoz al balonului si executiile sale m-au încîntat”.

Gustav WIEDERKEHR, presedintele U.E.F.A. : “ Echipa României detine o tehnicitate cum nu au multe selectionate din Europa în momentul de fata. Reusita sa de pîna acum este perfect reala si meritata”.

Franz BECKENBAUER, capitanul nationalei R.F.Germania : “ România aliniaza în momentul de fata una dintre cele mai complete formatii din fotbalul european”.

Helmuth SCHÖN, antrenorul echipei nationale a R.F.Germania: “ L-am revazut pe Dobrin , marea mea preferinta, în cîteva secvente televizate si mi-a placut si acum . Da, acesta este un fotbalist care stie toate tainele fotbalului “.

George BOULOGNE, antrenorul echipei nationale a Frantei :” România cred ca este formatia care din 1969 si pîna acum a suferit cele mai putine fluctuatii. Si în aceasta gasesc ca principal autor pe antrenorul Angelo Niculescu, care se bucura de o excelenta presa pe continentul nostru “.

Si pentru ca am încheiat cu meciul cu Tara Galilor , încerc sa aduc la cunostinta unora mai putin avizati faptul ca în Tara Galilor nu se organizeaza un campionat al Tarii Galilor, singura competitie la nivel national fiind Cupa. În schimb multi jucatori galezi activeaza, cu prestatii deosebite, la echipe din Anglia, în special, si multe din echipele ga leze activeaza în ligile a II-a, a III-a si chiar a IV-a si poate chiar si mai inferioare.

Si de asemenea …si în Cupa Angliei. Doua dintre cele mai cunoscute formatii galeze, Cardiff City si Swansea, avînd evolutii demne de consemnat în aceasta competitie, ba chiar si mai mult, în anul 1927, Cardiff City avînd chiar îndrazneala sa cîstige competitia din Anglia.

Pe de alta parte, tot acestea doua au reusit sa acceada, în cîteva editii si în primul e salon englez, iar într-una din editiile ulterioare actualului moment (mai exact în editia 1981 – 1982 ) ea se va clasa pe pozitia a 6-a, lucru ce-i dadea dreptul de a participa la Cupa U.E.F.A., dar va renunta în favoarea Cupei Cupelor, prin faptul ca în aceeasi editie cîstigase si Cupa Tarii Galilor.

În cele 12 jocuri ale acestor preliminarii au jucat pentru România un numar de 21 de fotbalisti.

6 jocuri : RADUCANU (de la ridicol la sublim, inimitabil în felul sau), Lajos SAT

MAREANU (un monument de sobrietate si tenacitate), Cornel DINU (excelent pe toata durata preliminariilor, omul de legatura permanenta între atac si aparare), Radu NUN WE ILLER (foarte probabil cel mai mare talent al unei familii cu sapte frati, toti fotbalisti, unul dintre cei mai buni fotbalisti ai generatiei sale, numarul 1 în orice formatie alcatuita de Angelo Niculescu, ajuns ulterior antrenor în Elvetia).

5 jocuri : Nicolae(Culai) LUPESCU (aflat atunci la apogeul unei cariere de exceptie, un exemplu de munca si de modestie), Ion DUMITRU (un alt monstru sacru al acelei generatii).

4 jocuri : Alexandru NEAGU (eroul de la Guadalajara), Nicolae DOBRIN (desemnat cel mai bun fotbalist romîn al anului 1971, adulat în patria celor “doi ochi albastri” un adevarat zeu al stadioanelor din România, stimat deopotriva de coechipieri dar mai ales de adversari, considerat, DE UNII doar, CEL MAI MARE FOTBALIST ROMÂN AL TUTUROR TIMPURILOR, plecat, din pacate, prea devreme dintre noi), Mircea LUCESCU (fotbalistul diplomat , mare antrenor al anilor 1980 – 2010), Emerich DEM –BROVSCHI (un fotbalist delicat si elegant ca o domnisoara, cel programat a i se ridica o statuie în rotonda stadionului “AZTECA” din Mexico City, cel caruia probabil ca fotba lul românesc i-a daruit mai putin decît a dat acesta fotbalului).

3 jocuri : Florea DUMITRACHE (“Mopsul “, sau “Corsarul roib”, jucator de clasa mondiala, jucînd în teren si driblînd cu o nonsalanta specifica doar marilor fotbalisti, dorit în echipele lor de toti marii antrenori ai lumii, din Europa si chiar si din America de Sud, unul din “frumosii nebuni ai marilor orase”, asa cum foarte plastic a fost botezat de Fanus Neagu,una din cele mai metaforice pene ale scrisului românesc din toate timpurile) , Mihai MOCANU (un fundas dur ca o stînca, aproape imbatabil pe partea sa), Puiu IORDANESCU (cel care debutase la nationala doar în jocul retur cu Finlanda si care la jocul cu Cehoslovacia, la doar al doilea sau joc ca international, l-a ridiculizat cu driblingurile sale pe celebrul Dobias, considerat cel mai bun fundas dreapta din Europa).

2 jocuri : Florian DUMITRESCU (debutant în meciul cu Finlanda), Gigi TATARU (cel care în ultimul sfert de ora al jocului cu Brazilia, de la Guadalajara , a ratat de putin o rasturnare de scor în acel memorabil joc al nationalei noastre), Anca (“Baciul” de la “U”

Cluj), Coco DELEANU (ex–ieseanul, mereu într-o pasnica disputa cu Mihai Mocanu), Flavius DOMIDE (roscovanul de la U.T.A.,unul din autorii eliminarii lui Feijenoord).

1 joc : Dan COE, Iosif VIGU si Bujor HALMAGEANU (fiecare la rîndul sau mare valoare a fotbalului românesc)

În sfîrsit , dar nu cel din urma, artizanul care a creat aceasta frumoasa echipa, profesorul Angelo NICULESCU, un adevarat meserias, om deosebit, cel care, în patru ani de cînd era la cîrma nationalei, se prezenta acum cu un bilant destul de bun, 31 = 10 – 12 – 9 = 30 – 26, dintre care doar 11 partide acasa, restul de 20 în deplasare sau pe terenuri neu-tre..

O, TEMPORA ! Dati-mi voie sa fiu putin sentimental, retraind cu ochii mintii acei frumosi ani ai tineretii noastre.

Cîteva cuvinte despre unele momente ale competitiei…

E de remarcat faptul ca un important numar de meciuri s-au disputat la o aceeasi data, ceea ce vine sa acrediteze ideea, ca un lucru deosebit de pozitiv, ca, la aceasta editie, comisia de organizare a intervenit, în masura în care a fost posibil, sa dirijeze, oarecum disputarea jocurilor la aceleasi date, în scopul voit evident, de a se încadra într-un calendar competitional (echipe nationale si echipe de club în competitiitle europene) cît mai bi ne gîndit pentru a nu fluctua si eventual derapa competitiile spre unele amînari, modificari de date si alte asemenea situatii.

S-a remarcat de asemenea ca, în perioade în care nu aveau programate meciuri intertari în cadrul preliminariilor C.E. ,multe echipe si-au programat din vreme alte jocuri amicale, pe care le-au considerat utile în vederea pregatirii altor jocuri oficiale sau eventual pentru a testa o serie de alti noi jucatori intrati în vederile selectionerilor.

De asemenea, pentru perioada vacantei de vara, între 19 iunie si 8 septembrie, toate echipele au respectat aceasta perioada de “non- combat”, mai ales gîndindu-se la latura financiara a problemei, legata de concediile majoritatii spectatorilor si de eventuala absenta a acestora de pe stadioanele de fotbal. Este foarte probabil ca si aceasta a fost o actiune dirijata a U.E.F.A , si este demna de a fi apreciata.

Dar nimeni nu putea opri vreuna din echipele nationale sa-si aranjeze si alte eventuale partide amicale. Si se va observa, conspectînd un calendar al întîlnirilor internationa le disputate în anul 1971, ca multe tari ale Europei centrale au organizat un adevarat exod în America de Sud, (foarte probabil o actiune concertata la nivel de comisia Europei Cen trale) unde s-au confruntat cu Brazilia, rezultatele acestor partide fiind urmatoarele: Bra– zilia - Iugoslavia 2 – 2, Brazilia – Austria 1 – 1, Brazilia – Cehoslovacia 1 – 0 si Brazilia – Ungaria 0 – 0.

Alte doua reprezentante ale fotbalului european au evoluat în Mexic , consemnîndu-se rezultatele: Mexic – Grecia 1 – 1 si Mexic – R.D.Germana 0 – 1.

Dupa cum se vede rezultate destul de bune ale tarilor europene.
Pe toata durata desfasurarii competitiei, cele 96 de partide au fost conduse de un numar de 86 de arbitri .De ce asa? Pentru ca 11 dintre acestia au oficiat la cîte doua partide .

Acestia au fost, în ordine strict alfabetica:

Constantin BARBULESCU(România), Einar Johan BÖSTROM (Suedia), Gyula EMSBERGER (Ungaria), Milivoje GUGULOVIC (Jugoslavia), Robert HELIÈS(Franta), Concetto LO BELLO (Italia),Vital LORAUX (Belgia), Ferdinand MARSCHALL (Austria), William J.MULLAN (Scotia), John Keith TAYLOR (Anglia ) si Kurt TSCHENSCHER ( R.F.Germania).

Arbitrul în plus, la toata aceasta lista reiese din urmatoarea situatie:

La meciul Elvetia – Grecia 1 – 0 , disputat la 12 mai 1971 la Zürich, în minutul 34 , arbitrului de centru, galezul J.P.Jones, i s-a facut rau si nu a mai putut continua. În atare situatie locul sau a fost luat de unul din colegi, tusierul J.Reynolds, tot galez, care a reusit sa duca meciul la bun sfîrsit.

În clasamentul golgeterilor ,dupa încheierea preliminariilor, situatia se prezinta astfel: 1) Gerd Müller ( R.F.Germania ) = 6 goluri.2-5) Martin Chivers (Anglia), Pit Keiser si Johann Cruijjf (Olanda), Kreische (R.D.Germana) = 5 goluri. 6 – 8) Jan Capkovic (Cehoslovacia), Ferenc Bene(Ungaria) si Pirri (Spania) = 4 goluri .

Dupa cum se vede , doar G.Müller, Chivers si Bene continua cursa.

S-au marcat si 5 autogoluri , dupa cum urmeaza: Novi(Franta) pentru Ungaria, McKinnon(Scotia) pentru Belgia, Stanton(Scotia) pentru Portugalia, Weibel (Elvetia) pentru Anglia si Santarini (Italia) pentru Austria .

Numarul de spectatori la cele 96 de partide se estimeaza la cifra de 3.691.000.

Cifra de 100.000 de spectatori se pare ca s-a înregistrat doar la patru partide

- R.D.G –Iugoslavia 1 – 2 , la 9 mai 1971 , la Leipzig;

- U.R.S.S. – Spania 2 -1 , la 7 iunie 1971 , la Moscova ;

- Polonia – R.F.Germania, la 10 octombrie , la Varsovia;

- Anglia – Elvetia 1 – 1 , la 10 noiembrie 1971 , la Londra.

Dupa cum spuneam si mai sus, acest meci a fost arbitrat de românul Constantin Barbulescu.

Un clasament al echipelor europene pentru anul 1971,dat publicitatii de cunoscuta revista franceza “France Football”,în prima saptamîna a noului an, avea urmatoarea configuratie: 1-2) Anglia si U.R.S.S .3) R.F.Germania .4) Ungaria. 5 -6) Belgia si România. 7 – 8)Italia si Iugoslavia. 9-10) R.D.Germana si Cehoslovacia.

Dupa cum se vede , pe primele opt locuri chiar cele opt echipe calificate.

Comentînd acest clasament, Gustav Wiederkehr, presedintele U.E.F.A a spus:” Ordinea aceasta mi se pare ca reala si normala….Echipa României continua ascensiunea ei sigura.Tot asa si nationala belgiana. Socotesc aceste doua echipe ca pe cele mai autorizate reprezentante ale” noului val “ din fotbalul european.”

Referitor la acest clasament si la echipa României , Jacques Ferran, directorul mai sus citatei publicatii a spus: ” Aparitia României printre “marile echipe ale Europei” este cumva mai recenta, datînd de prin anii 1965 – 1966. În 1969 deja a meritat cu priso-sint alocul cinci în clasamentul nostru, gratie remarcabilei campanii “premondiale”. La acest moment este o formatie tînara, impresionanta prin omogenitatea si tehnicitetea sa, care are toate motivele sa spere în continuarea ascensiunii”

La 12 ianuarie , la Zürich, au avut loc tragerile la sorti pentru faza “sferturilor de finala” a C.E., care au decis urmatoarele partide: Ungaria – România, Anglia – R.F.Germania, Iugoslavia – U.R.S.S. si Italia – Belgia, cu fiecare prima echipa din fiecare pereche gazda în prima mansa. Cele doua manse se vor disputa la datele de 29-30 aprilie si 13 – 14 mai 1972.

As zice ca toate cele patru perechi de partide ar parea îndeajuns de echilibrate, poate doar între Italia si Belgia sa acordam 60% Italiei , daca vom gîndi ca a trecut neînvinsa prin aceste preliminarii si ca este totusi campioana “en titre”.

Nu se stie din ce motiv , nationala sovietica a fost preluata de antrenorul Aleksandr Ponomariov.

Un alt lucru care ar fi de consemnat este faptul ca deja de la acest moment federatiile din Belgia, R.F.Germania si Anglia si-au si depus optiunile pentru organizarea turneului final al C.E.

Cele mai importante probleme ale lunii aprile pentru nationala României au fost ,în ordine:

- indisponibilitatea (reala) a lui Dumitrache, dupa o mai veche leziune insuficient tratata la vremea ei si care, din pacate, nu a putut fi înlaturata pîna la ora meciurilor cu Ungaria, lucru care probabil a afectat rezultatul final al întîlnirilor cu maghiarii.

- meciul amical contra echipei nationale a Frantei, la 8 aprilie la Bucuresti. Meci pe care ai nostri l-au luat în serios , ca o ultima verificare, si l-au cîstigat cu 2 – 0 .A fost un meci viu disputat dar francezii nu au prea putut sa ne faca fata, oricît s-au straduit.Din nefericire, în echipa noastra, pe lînga Dumitrache, nu au putut juca nici Dobrin si fundasul Mihai Mocanu si care vor lipsi ”in corpore” si la meciul de la Budapesta.

Si iata-ne ajunsi la momentul disputarii “sferturilor”, adica la data de 29 si 30 aprilie si apoi la 13 si 14 mai, cînd în cele patru perechi de partide s-au înregistrat rezultatele:

Italia - Belgia 0 – 0 ; 1 - 2

Iugoslavia - U.R.S.S 0 – 0 ; 0 - 3

Anglia - R.F.Germania 1 – 3 ; 0 - 0

Ungaria - România 1 – 1 ; 2 – 2 ; 2 – 1

Mai întîi jocurile tur:

La Milano, pe “SanSiro”, un rezultat neasteptat datorat în mare masura portarului belgian Piot, care a facut o partida exceptionala, dar si apararii “diavolilor rosii “ care au rezistat presiunii italienilor, însa o presiune mereu mai haotica pe masura ce timpul trecea si nu se concretiza cu vreun gol. Si totusi, chiar si de la acest rezultat, în nici un caz nu pu tem considera Italia eliminata.

Cea mai reusita caracterizare a acestei partide a fost aceea facuta de gazetarul francez Jacques Ferran în “ L EQUIPE”: „Belgia s-a aratat o formatie mai italiana decît Italia”.

Pentru meciul de la Belgrad se punea problema neputintei nationalei iugoslave de a alinia pe patru dintre titularii de baza pentru motivul ca sînt încorporati si nu ar avea dreptul sa li se dea drumul la joc. În cele din urma forul fotbalistic de la Belgrad a fost mai puternic decît cel al armatei dar au jucat doar trei dintre cei patru, Holcer, Pavlovici si Geaici. Din pacate, ”plavii” au facut o partida modesta sau, mai exact spus, sovieticii au adoptat o strategie de asteptare pîna în 20 – 25 de metri si atacantii iugoslavi aproape ca au fost sufocati de rezistenta adversarilor lor. Singura mare ocazie reala a sîrbilor a fost aceea din minutul 58 cînd Geaici a sutat în portar de la 5 – 6 metri. Peste toate acestea si portarul sovietic Rudakov si-a avut ” partea sa de vina” si la final rezultatul alb înregistrat pe tabela era cea mai pura realitate

În schimb la Londra, pe “Wembley”,oaspetii au fost cei care au facut legea, spre marea dezamagire a celor 100.000 de spectatori. Dupa ce vest-germanii au condus la pauza prin golul marcat de Höness (min.25), englezii au atacat pret de peste 50 de minute si în minutul 77 Lee a egalat. Numai ca, peste numai opt minute, arbitrul francez Robert He liès muta un fault asupra lui Held in careu, desi acesta se comisese în afara careului, englezii nu au protestat si Netzer a transformat.1 -2. ! Pentru ca peste doar alte trei minute G.

Müller sa mai puncteze o data, dintr-o pasa primita de la Höness, si calificarea teutonilor sa para a se fi asigurat înca dupa aceasta partida.

În sfîrsit, la Budapesta, România obtine primul punct pe terenul maghiarilor, dupa opt înfrîngeri consecutive în fata acestora, cu care aveam urmatorul palmares (exceptînd nationalele de amatori sau olimpice) : 10 = 0 – 1 - 9 = 8 – 38 . Din care, patru înfrîngeri de neaducere aminte: 2 – 7 , în 1945, 0 – 9, în 1948, 1 – 5 , în 1948 (la Bu