Menu

Campionatele Europene de Fotbal - Editia a VI-a

  • Scris de forfecel (ştie_mucala)
  • Categorie: Fotbal Extern

are binary options profits taxable uk Editia a –VI – a

Euroa 1980În baza experientei acumulate în editiile anterioare, U.E.F.A. a hotarît modificarea sistemului de disputare al comptitiei, si anume : se va acorda din start unei tari europene calitatea de organizatoare a unui turneu final de opt echipe, în genul formulei de la Campi onatul Mondial. Aceasta hotarîre a fost luata cu ocazia întrunirii Comitetului Executiv al U.E.F.A., la începutul lunii septembrie 1977, la Varsovia. Tara organizatoare, care va fi desemnata înaintea tragerilor la sorti pentru grupele preliminare, VA FI CALIFICATA DIN OFICIU, ea neparticipînd la meciurile din grupele preliminare, celelalte sapte locuri fiind atribuite echipelor care vor cîstiga grupele preliminare. Înscrierile pentru aceasta a sasea editie se vor putea primi pîna la data de 15 octom brie 1977.

În urma acestei hotarîri au început deja sa se primeasca înscrieri de participare pentru aceasta noua editie a C.E., ba mai mult chiar, o serie de tari au si depus candidaturi pentru organizarea turneului final al competitiei. Aceste tari au fost: Anglia, Elvetia, R.F. Germania , Italia si Olanda.

Pîna la data limita admisa s-au înscris 32 de echipe, printre care si România.

La finele lunii octombrie s-a întrunit un nou Comitet Executiv al U.E.F.A. care a hotarît ca turneul final va avea loc în Italia (aceasta în pofida faptului ca Italia mai organizase un turneu final, cel din 1968), ca tragerile la sorti pentru stabilirea componentei grupelor turneului final vor avea loc la data de 18 noiembrie, la Roma, si ca, functie de numarul de tari înscrise, vor fi TREI grupe de cîte cinci echipe, si PATRU grupe de cîte patru echipe. Deci 15 plus 16, adica exact 31 de echipe.

De asemenea s-a stabilit numele celor sapte tari care urmau sa fie considerate capi de serie la a ceasta competitie, functie de rezultatele de la editia precedenta, acestea fiind Anglia, Belgia, Cehoslovacia, R.F.Germania, Iugoslavia, Olanda si U.R.S.S.

Data initial programata, cea de 18 noiembrie, a fost putin amînata, dar la data de 30 noiembrie, la Roma, în sala de festivitati a hotelului “Excelsior”, a avut loc ceremonia tra gerii la sorti pentru stabilirea componentei celor sapte grupe preliminare.

Mai întîi s-a stabilit ordinea capilor de serie si apoi tragerile la sorti pentru stabilirea asezarii în grupe a celorlalte echipe.

În urma tragerilor la sorti, componenta celor sapte grupe preliminare avea urmatoarea alcatuire:

Gr.1: ANGLIA, Danemarca, Irlanda, Bulgaria, Irlanda de Nord.

Gr.2: BELGIA, Austria, Norvegia, Scotia, Portugalia

Gr.3: IUGOSLAVIA, Cipru, România, Spania

Gr.4: OLANDA, Islanda, Polonia, R.D.Germana, Elvetia

Gr.5: CEHOSLOVACIA, Luxemburg, Suedia, Franta

Gr.6: U.R.S.S., Finlanda, Ungaria, Grecia.

Gr.7: R.F.GERMANIA, Malta, Tara Galilor, Turcia

Aceasta din urma grupa pare a fi cea mai usoara, considerînd prin aceasta prisma ca favorita fara contracandidata echipa R.F.Germania.

S-a stabilit ca meciurile din grupele preliminare sa se dispute între datele de 1 iulie 1978 si 1 martie 1980,urmînd ca jocurile din fiecare grupa sa fie stabilite, la întîlniri special programate, de reprezentantii echipelor componente ale grupei respective si cu cel pu tin doi membri ai Comitetului Executiv alU.E.F.A.si ai Comitetului de Organizare al com petitiei.

Meciurile turneului final urmeaza a se disputa în perioada 5 – 20 iunie 1980.

Sîntem la finele anului 1977 si vom aduce la cunostinta faptul ca urmatoarele zece echipe europene s-au calificat pentru turneul final al C.M.din Argentina -1978 : Italia, Ungaria, Franta, R.F.Germania, Polonia, Spania, Austria, Suedia, Olanda si Scotia. Si trebuie specificat, referitor la acestea, ca ele vor suporta pe parcursul anului 1978 o dubla activitate oficiala: aceea în cadrul turneului final al C.M si apoi în grupele preliminare ale C.E.

O ancheta, traditionala, a publicatiei “France Football” l-a desemnat pe danezul Alan Simonssen drept cel mai bun fotbalist european al anului 1977, atribuindui-se, pentru aceasta, trofeul “ Balonul de aur”. În cadrul anchetei i s-au acordat 74 de puncte.

Nascut la 15 decembrie 1952, a debutat la clubul danez Vejle B.K. din orasul cu ace lasi nume. Are 1,67 m înaltime si 63 de kilograme.

Actualmente joaca la clubul vest-german Borussia Mönchengladbach.

În acelasi clasament pe locurile urmatoare au fost clasati…2) Kevin Keegan (Anglia)- 71p. 3) Michel Platini (Franta) – 70p.

Pe locul 9, Dudu Georgescu (România) – 11p.

În ancheta aceleiasi publicatii, un clasament al echipelor nationale europene se pre-zinta astfel: 1) R.F.Germania. 2) Olanda.. 3) Spania. 4) Austria . 5)Franta.

România se situeaza pe pozitia a 10-a, imediat dupa Italia si înaintea Portugaliei.

Ar mai veni dupa noi Polonia, U.R.S.S., Anglia, Tara Galilor, Bulgaria. Au fost cla sificate un numar de 32 de echipe.

STAM BINE ! Numai ca n-am reusit sa ajungem si la “mondiale”.

În anchete ale altor publicatii sportive, au fost declarati cei mai buni fotbalisti în tarile lor: David Kipiani (Dinamo Tbilisi), în U.R.S.S.; Pavel Panov ( Levski Spartak Sofia), în Bulgaria; Grzegorz Lato (Stal Mielec), în Polonia; Karol Kroupa (Spartak Brno), în Cehoslovacia; Trevor Brooking (West Ham United), în Anglia; Hans Krankl (Rapid Viena), în Austria; Michel Platini (Nancy), în Franta; Jurgen Kroy (Sachsenring Zwikau), în R.D.Germana; Heinz Flohe (F.C.Köln), în R.F.Germania; Mimis Papaioanou (Panathinai kos Atena) în Grecia ; Roberto Bettega (Juventus Torino), în Italia; Ivica Surjak (Hajduk Split), în Jugoslavia; Johann Cruijff (C.F.Barcelona),în Olanda; J.Manuel Sanchez ”Pirri” (Real Madrid), în Spania; Ladislau Bölöni (A.S.A.Tg.Mures), în România.

Si, pentru ca am ajuns din nou la România, ne face placere sa va aducem la cunostinta faptul ca gimnasta românca Nadia Comaneci a fost decretata CEA MAI BUNA GIMNASTA A LUMII în anul 1977.

Sa revenim la cursul istorisirii noastre dar sa tinem cont ca în acest an 1978, înain te de a porni pe drumul preliminariilor pentru aceasta a sasea editie a Campionatelor Europene, zece dintre nationalele vechiului continent urmeaza a participa la cea de a XI-a edi tie a turneului final al C.M., care se va desfasura între 1 si 25 iunie în Argentina.

Într-o ordine absolut aleatorie, cele zece echipe europene au fost : Italia, Ungaria, Franta, R.F.Germania, Polonia, Spania, Austria, Suedia, Olanda si Scotia. Marile perdante ale calificarilor pot fi considerate Iugoslavia, Cehoslovacia si U.R.S.S., în schimb marea revelatie a fost în mod cert nationala Austriei care de 20 de ani nu mai participase la turneul final. Acum însa, sub conducerea lui Helmuth Senekovitsch, un excelent tehnician, Austria se prezenta la aceasta competitie cu o garnitura de exceptie, cu cîtiva jucatori de certa valoare mondiala, numindu-i în acest sens pe portarul Koncilia, fundasii Sara, Pezzey,Obermayer, mijlocasii Prohaska, Schachner si Kreuz si atacantiiWeber, Jara si Krankl. Si, nota bene, anticipînd cumva, în prima faza a acestei competitii nationala Austriei avea sa cîstige grupa din care a facut parte, pornind efectiv cu a patra sansa, dupa mult mai galonatele Brazilia, Spania si Suedia.

În primele luni ale anului 1978, în pregatirile pentru editia sud-americana a Campionatului Mondial, cît si pentru startul în preliminariile noii editii a “ europenelor”, încer- cam sa consemnam o serie de rezultate în unele meciuri amicale ale acestor echipe sau chiar si ale celor doar pe post de sparing - parteneri.

La 26 ianuarie , la Madrid : Spania – Italia 2 – 1 30.000 de spectatori.

Au marcat Pirri si Dani, respectiv Tardelli.

La 7 februarie, la Neapole: Italia – Franta 2 – 2 .

Au marcat: Graziani (de doua ori), respectiv Bathenay si Platini.

La 15 februarie , la Atena: Grecia – Austria 1 – 1

Au marcat Galakos respectiv Krankl.

La 22 februarie, la München : R.F.Germania – Anglia 2 – 1

La 8 martie, la Paris : Franta – Portugalia 2 – 0

Au marcat : Baronchelli si Berdoll

La 8 martie, la Dortmund : R.F.Germania – U.R.S.S 1 – 0

A marcat: Rühssmann

În luna aprilie, în turneul nationalei Braziliei în Europa : 0 – 1 cu Franta, la Paris;

1 – 0 cu R.F.Germania, la Hamburg si apoi 1 – 1 cu Anglia, pe “Wembley”.

Dupa meciul dintre R.F.Germania si Brazilia, în presa vest-germana,“Expressen”, a scris:“Am vazut doua echipe foste campioane mondiale, dar fotbal…sa-ti vina sa plîngi!”

Dintre jocurile nationalei României vom consemna

La 6 aprilie, la Buenos Aires (la invitatia nationalei Argentinei): Argentina – Româ nia 2 – 0 (2 – 0 ).Au asistat 80.000 de spectatori. Nationala Argentinei a obtinut victoria dupa doua goluri înscrise din fazele a doua lovituri libere. În rest românii au jucat chiar destul de bine dar… nu au reusit si golul.

Nu se putea spune ca nu am fost si noi, în acel an, în tara turneului final al Campionatului Mondial.

Apoi, în luna mai, la Bucuresti: un 1 – 0 contra lui Español Barcelona (a marcat Zahiu), iar la 13 mai, România – U.R.S.S 0 – 1 . A marcat Blohin, în minutul 23.

Si pentru ca am ajuns din nou la români, daca fotbalistii nu ne prea dau motive de satisfactie, dati-ne voie sa consemnam la aceste momente alte mari succese ale sportivilor români în arena internationala, în prima jumatate a anului 1978:

- Maria Alexandru si Mariana Mihut, CAMPIOANE EUROPENE în proba de perechi la tenis de masa. E demn de mentionat ca sportiva Maria Alexandru are…39 de ani.

-luptatorii români Constantin Alexandru, Stefan Rusu, Ion Draica si Roman Codreanu CAMPIONI EUROPENI la Campionatele de la Oslo(stilul greco – romane).

- luptatorii români Constantin Alexandru, Stefan Rusu si Ion Draica CAMPIONI MONDIALI , la stilul greco- romane, la Campionatele Mondiale desfasurate la Ciudad de Mexico.

- atleta româna Ileana Silai a cucerit titlul de CAMPIOANA EUROPEANA în pro ba de 1500 de metri. De mentionat ca atleta noastra are aproape 37 de ani.

- echipa feminina a României a cucerit titlul de CAMPIOANA MONDIALA DE CROS.

- echipa masculina de popice a României din nou CAMPIOANA MONDIALA.

- popicarul român Iosif Tismanar CAMPION MONDIAL în proba individuala .

- tînara tenismena româna Virginia Ruzici a cucerit TITLUL INDIVIDUAL la Ro land Garos (6 – 2, 6 – 2 în finala contra iugoslavei Mima Jausovec), TITLUL LA DU – BLU feminin, alaturi de Mima Jausovec (5 – 7, 6 – 4 , 8 – 6 contra perechii Gail Lovers, Leslie Bowrey) si a jucat finala probei de dublu mixt alaturi de francezul Dominguez, pierduta, din pacate, în fata perechii Tomanova-Slozil (Cehoslovacia).

-Vasile Dîba (la caiac1 – 500 de metri) si Ivan Patzaikin (la canoe 1 – 10.000 de metri), CAMPIONI MONDIALI la recentele Campionate Mondiale de caiac –canoe.

Revenind la fotbal trebuie sa consemnam ca la apropiatele alegeri pentru functia de Presedinte al F.I.F.A actualul presedinte Joao Havelange nu are nici un contracandidat , iar la 22 aprilie, Comitetul Executiv al U.E.F.A.,întrunit la Istanbul, l-a reales pe Artemio FRANCHI în functia de Presedinte al U.E.F.A. În functiile de vicepresedinti au fost alesi domnii Thompson (Anglia), Jorum (Norvegia), Schneider (R.D.Germana) si Riazantev (U.R.S.S.).

Pentru turneul final al C.M echipele europene s-au deplasat în Argentina cu urmatorii antrenori: Enzo BEARZOT – Italia, Lajos BAROTI- Ungaria, Michel HIDALGO--Franta, Jupp DERWALL- R.F.Germania, Jacek GMOCH – Polonia, Ladislau KUBALA- Spania, Helmuth Senekovitsch – Austria, Georg ERIKSSON – Suedia, Ernst HAPPEL – Olanda si Ally MC LEOD – Scotia.

Bineînteles ca în functie de rezultatele echipelor lor la aceasta competitie unii dintre acestia vor fi demisi sau vor continua si la competitia europeana sau vor demisiona, pur si simplu, precum în cazul lui Happel.

Sa încercam, în cîteva cuvinte, sa vedem cam ce au facut acestea în Argentina.

Italia, cumva surprinzator fata de stilul sau, a cîstigat grupa din care a facut parte, poate si datorita non-combatului realizat de Argentina în partida directa, acesteia din urma convenindu-i mai degraba sa plece în faza a doua a competitiei de pe pozitia a doua.

Italia a pornit atît de puternic, si dorindu-si o comportare cît mai onorabila si în virtutea faptului ca deja era nominalizata ca viitoare organizatoare a turneului final european, lucru ce impunea o comportare cît mai buna aici, în Argentina.

Franta si Ungaria au facut o figura modesta, lucru pe care-l vor repeta si în preliminariile europene.

Polonia va cîstiga grupa a doua, urmata de Germania federala, dar aceasta dupa un chinuit 0 – 0 în ultimul joc contra Tunisiei, partida în care nemtii au jucat cu sabia lui Da mocles deasupra capului, magrebienii facînd atunci un joc exceptional si doar lipsa de experienta la acest nivel privîndu-i de o binemeritata victorie.

Austria, cum spuneam mai sus, a cîstigat grupa a III-a, si mai mult chiar, “negociind”, se pare, acel 0 – 1 cu Brazilia, din ultima etapa a grupei, rezultat care a facilitat sud-americanilor accederea în grupa semifinala. Ocupante ale locurilor 3 si 4 în grupa, nationalele Spaniei si Suediei au vrut parca sa confirme ca accederea lor catre turneul final a fost mai degraba rodul unor conjuncturi favorabile.

Olanda a pornit foarte rau în jocurile din grupa ( 3 – 0 cu Iran, 0 – 0 , cu Peru, si 2 – 3 cu Scotia), dar terminînd pe locul doi gratie ajutorului primit din partea Scotiei care a pierdut cu 1 – 3 în meciul cu Peru si, mai mult de atît, a remizat, 0 – 0 cu … Iranul.

În continuare, Olanda si Italia vor accede în finale, devansînd Germania si Austria, aceasta din urma, chiar daca a terminat pe ultimul loc în grupa semifinala, avînd satisfactia unei victorii aproape incredibile asupra Germaniei (3 – 2 ), o veritabila revansa dupa o “ seceta” de 48 de ani în meciurile directe, netezind în acest fel drumul italienilor spre finala mica.

În grupa sud-americana, alaturi de Peru , Brazilia si Argentina, Polonia a ocupat doar locul trei, iesind din cursa.

În cele doua finale, Brazilia a învins Italia cu 2 -1, dupa ce la pauza italienii au con dus cu 1 – 0. Iar Argentina a învins Olanda, cu 3 – 1, în prelungiri, dupa ce în minutul 90, la scorul de 1 – 1, olandezul Rensenbrink a sutat în bara de la mai putin de 10 metri de poarta. În final gazdele si – au adjudecat trofeul.

Pentru jocurile din grupele preliminare ale C.E., echipele au pornit cu urmatorii an-trenori: Ron GRENWOOD- Anglia; Kurt NIELSEN – Danemarca; John GILES – R. Irlanda; Tvetan ILCEV – Bulgaria ; Danny BLANCHFLOWER – Irlanda de Nord (Gr.I-a).

Guy THYS – Belgia; Karl STOTZ - Austria ; Tor Roste FOSSEN – Norvegia; Jock STEIN – Scotia; Mario WILSON- Portugalia( Gr.a-II-a).Ante MLADINICI – Iugoslavia;

Kostas TALIANOS-Cipru; Stefan KOVACS - România; Ladislau KUBALA- Spania (Gr a III-a). Johannes ZWARTKRUIST - Olanda; Iuri ILCEV – Islanda; Georg BUSCHNER –R.D.Germana; Jacek GMOCH – Polonia; Roger VONLANTHEN – Elvetia (Gr. a IV-a).

Jozef VENGLOS- Cehoslovacia; Louis PILOT- Luxemburg; Georg ERIKSSON – Sue- dia; Michel HIDALGO - Franta (Gr. a V –a). Nikita SIMONIAN – U.R.S.S.; Aulis RYT- KONEN – Finlanda; Ferenc KOVACS – Ungaria; Alkis PANAGOULIAS – Grecia Gr.a VI-a). Jupp DERWALL – R.F.Germania; Victor SCERRI – Malta ; Michael SMITH – Tara Galilor; Sabri KIRAZ – Turcia (Gr.a VII-a).

Vom observa ca, dintre cei ce au fost la “Mondiale”, Michel Hidalgo, Georg Eriks son, Jacek Gmoch, Ladislau Kubala si Jupp Derwall au ramas în functie, considerîndu-se munca lor la aceasta competitie ca fiind satisfacatoare, chiar daca, spre exemplu, înfrînge rea Germaniei în fata Austriei, si implicit necalificarea “Manschaft”-ului în primele patru locuri, cel putin, nu cred ca a fost prea favorabil primita de federatia Bundesligii.

Pentru unele divergente avute cu federatiile respective, la întoarcerea acasa, Ernst Happel (Olanda) si Helmuth Senekowitsch (Austria) si-au prezentat demisiile.

Considerîndu-si realizarea la C.M.nu îndeajuns de satisfacatoare, maghiarul Lajos Baroti, cel care a condus nationala tarii sale la turneele finale ale C.M. în anii 1958,1962 si 1966, si-a înaintat si el demisia, dar poate mai mult si prin prisma faptului ca i se oferise o mai tentanta activitate, poate si materiala, aceea de a conduce pe Benfica Lisabona.

Michel Hidalgo este fostul secund al lui Stefan Kovacs, de la care a preluat functia de principal si, desi cu o prestatie modesta a echipei sale în Argentina, i s-a acordat credit si i s-a prelungit contractul pentru înca patru ani.

Scotianul McLeod si-a încheiat mandatul si nu i-a mai fost prelungit contractul.

Sa spunem cîteva cuvinte despre unii dintre ceilalti ce vor conduce în aceasta cam panie echipele europene în lupta pentru calificarea la un nou turneu final

La cîrma nationalei Cehoslovaciei, Vaclav Jezek, antrenor principal din anul 1973, a fost înlocuit de Jozef Venglos, secundul acestuia în ultimii ani. Venglos a antrenat pe V.S.S.Kosice si Slovan Bratislava, cu aceasta din urma cîstigînd titlul de campioana în anii 1974 si 1975.

Bulgarul Tvetan Ilcev, acum în vîrsta de 41 de ani, vine în locul cuplului Hristo Mladenov si Ioncio Arsov. Pîna acum Ilcev a antrenat nationala de juniori a Bulgariei.

Ca o curiozitate, fratele sau, Iuri Ilcev se afla la pupitrul tehnic al echipei nationale a Islandei.

Nord-irlandezul Danny Blanchflower, acum în vîrsta de 49 de ani, a jucat ca mijlocas la echipe nord – irlandeze dar si la echipe engleze, precum Aston Villa si Tottenham, unde s-a dovedit un jucator deosebit de inteligent, ponderat si un veritabil conducator de joc în teren. În anii 50 – 60 a acumulat 56 de selectii în nationala tarii sale. Ulterior a devenit gazetar dar si antrenor. Acum se afla pentru prima data la nationala tarii sale.

Est-germanul Georg Buschner, acum în vîrsta de 55 de ani, fost international si apoi timp de 12 ani antrenor la Motor Jena cu care a cîstigat trei titluri de campion si de alte trei ori Cupa R.D.Germane. Dupa 1970 antrenor la echipa olimpica cu care va cuceri bronzul în 1972 si aurul în 1976.

Din 1970 a preluat si prima echipa a R.D.Germane cu care a ajuns la peste 80 de meciuri. În arealul antrenorilor europeni la echipele nationale este unul dintre cei mai longevivi în activitate si înca o face cu destul de bune rezultate.

Suedezul Georg Eriksson, acum în vîrsta de 59 de ani. A jucat cu destul succes ca extrema stînga la I.F.K Norköping pîna în anul 1952 iar din 1956 va fi antrenor al acestei echipe cu care va cuceri cinci titluri nationale între anii 1956 – 1963. Din 1966 devine secundul lui Bergmark la nationala iar din 1970 preia locul de principal al echipei cu care va participa la trei turnee finale ale C.M, în aii 1970, 1974 si 1978.

Ca o curiozitate, înainte de a deveni antrenor de fotbal a fost un bun pianist, aranjor muzical si chiar lider al unor formatii de muzica usoara.

Polonezul Jacek Gmoch, desi tînar, de doar 39 de ani, are în spate o apreciabila activitate de jucator, inclusiv 30 de selectii în nationala. Este un tip rasat, cultivat, poliglot, inginer diplmat, si posesor al unei veritabile banci de informatii despre jucatori si antrenori, precum si stiluri si tactici de joc folosite de alte echipe straine, de club si mai ales nationale. Acest lucru i-a folosit în perioada cît a fost adjunct al lui Gorski la nationala, dar cu atît mai mult dupa 1976 cînd a devenit antrenorul principal al acesteia cu care a si participat la turneul final al C.M din Argentina.

Despre spaniolul Kubala am mai vorbit si la editia precedenta, atît doar vom mai aminti ca este de 9 ani la conducerea nationalei iberice.

Sovieticul Nikita Simonian, la cei 55 de ani ai sai, are o impresonanta activitate competitionala pe parcursul a 19 ani (1940 -1959), multiplu campion unional si cîstigator al Cupei U.R.S.S cu echipa Spartak Moskova, în care a activat timp de zece ani. Golgeter absolut al campionatului U.R.S.S. cu 144 de goluri. 23 de selectii în nationala.

Devenit ulterior antrenor, timp de 11 ani s-a aflat la cîrma lui Spartak Moskova cu care a cîstigat doua titluri de campion si doua Cupe ale U.R.S.S., iar apoi o perioada antrenor la Ararat Erevan, echipa cu care a cucerit un titlu de campion unional.

Din anul 1976 este antrenorul echipei reprezentative a U.R.S.S.

Înainte de startul preliminariilor antrenorul echipei nationale a Jugoslaviei fusese de semnat a fi Stefan Lustica dar nu cu mult înainte de startul în grupa preliminara acesta s-a îmbolnavit, a fost înlocuit temporar de Ante Mladinici care va mai ramîne si încontinuare

Din cîte stim, acesta mai fusese antrenorul “plavilor” la precedenta campanie europeana, iar acum era antrenorul echipei Partizan Belgrad.

Jock Stein, în vîrsta acum de 54 de ani, este cunoscut mai degraba pentru activitatea sa de antrenor, si în special prin victoria din 1967 a lui Celtic Glasgow (la cîrma careia se afla din anul 1952) în finala C.C.E. în care a învins pe celebra Internazionalae Milano.

Elvetianul Roger Vonlanthen , acum la aproape 58 de ani, s-a facut remarcat prin ce- le 24 de selectii în nationala tarii sale în perioada anilor 1951 – 1961.

Cît despre românul Stefan KOVACS, dati-ne voie, parere strict personala, sa fim mai retinuti cu aplauzele.E dadevarat ca are o bogata experienta ca antrenor, înca din1949, dar pîna în 1965 doar la echipe mai mici, ca sa nu le zic modeste, cu rezultate asijderea. Între 1965 – 1967 apare ca secund al lui Ilie Oana la echipa nationala iar între 1967 – 1971 antrenor principal la Steaua Bucuresti. Cu aceasta echipa a Stelei a cucerit un titlu national, 1967 – 1968, si de trei ori Cupa României. În schimb, în competitiile europene rezultatele echipei au fost mai degraba slabe, singurul lucru mai deosebit ar putea fi considerat elimi narea lui C.F.Barcelona, în editia 1971- 1972 a Cupei Cupelor, dupa o dubla victorie, 1 – 0 la Barcelona si 2 – 1 la Bucuresti.

Si totusi se pare ca tocmai aceasta performanta, coroborata cu doua jocuri bune în compania lui Bayern München, în aceeasi competitie, au facut sa atraga atentia celor de la Ajax Amsterdam care si l-au ales drept antrenor al echipei lor pentru sezonul 1971 – 1972, lucru datorat în mare masura si plecarii antrenorului Rinus Michels, dupa chiar cîsti garea pentru prima oara a Cupei Campionilor Europeni.

Trebuie totusi sa subliniem ca în “epoca “ Kovacs clubul olandez a cîstigat tot ce se putea cîstiga în lumea mondiala a fotbalului dar, fara a fi neaparat rauvoitori, nu stim în cî ta masura este meritul sau si cît al lotului de exceptie pe care l-a avut la îndemîna, merit care revine în exclusivitate predecesorului sau, cel putin în privinta crearii acestuia.

Meritul lui Kovacs ar fi acela de a fi fost un fin psiholog care a stiut sa intre cu abilitate pe sub pielea marilor vedete ale echipei, Cruijff, Stuy, Suurbier, Keiser si sa-si subjuge apoi toata “banda” de smecheri si golanasi, care era totusi Ajax-ul acelui moment, întru coordonarea spre toate împlinirile ce vor veni.

Ca drept dovada a celor spuse de noi, asupra retinerilor noastre, vin apoi cele doua perioade ce au urmat în cariera lui Kovacs, perioada 1973 – 1976, cu rezultate mai degraba modeste la conducerea nationalei Frantei si apoi cea dintre anii 1976 – 1978 la conducerea nationalei Romîniei, cu care a ratat, de rasunet, calificarea la “mundialul “ argentinian.

Venit în România dupa periplul sau european, în calitate de antrenor în mare voga al momentului, Stefan Kovacs va cumula si functia de vicepresedinte al Federatiei Române de Fotbal, lucru care nu stiu daca nu mai degraba a daunat activitatii antrenorului. Mai mult chiar, acest lucru se va perpetua si în perioada celei de a doua campanii de calificare , cea pentru “europenele” 1978- 1980, cînd, de fiecare data, în perioadele premergatoare importantelor partide din preliminarii, presa romîneasca va avansa mereu calitatea de antrenor lui Constantin Cernaianu, cel care se ocupa efectiv de pregatirea lotului (cu diversii secunzi ai acestei perioade, Ion Voica, Gheorghe Constantin, Gheorghe Staicu, Victor Stanculescu), Stefan Kovacs venind doar sa-si puna semnatura si sa fie cel care, în ultima instanta decidea formatiile care intrau în teren si tactica de joc aferenta fiecarei partide în parte

Poate ca de aceea am zis ce am zis. Si poate ca si de aceea “sfintii” de Dîmbovita au fost aceia care au pus capat carierei marelui antrenor.

Sa încercam totusi sa pornim si noi în a comenta mersul în sine al competitiei ce urmeaza a se derula.

Curios cumva, desi initial progamat pentru data de 1 iulie 1978, startul preliminariilor acestei editii a avut loc la data de 24 mai, la Copenhaga, cu meciul Danemarca – Rep. Irlanda 3 – 3. În rest, în toate celelalte grupe jocurile vor începe a se disputa dupa data de 30 iulie 1978.

Sa vedem efectiv rezultatele consemnate în cele sapte grupe si clasamentele finale dupa jocurile din aceste grupe preliminare. Deasemenea, ca si la editia precedenta, vom face cunoscut o formula de echipa a fiecarei cîstigatoare de grupa în unul din jocurile di- sputate..

Asadar…

Grupa I-a : ANGLIA : 4 – 0 (a) si 5 – 1 (d) cu Irlanda de Nord; 2 – 0 (a) si 1 – 1 (d) cu Irlanda; 3 – 0 (d) si 2 – 0 (a) cu Bulgaria; 1 – 0 (a) si 4 – 3 (d) cu Danemarca ; IRLANDA DE NORD : 1 – 0 (a) si 0 – 0 (d) cu Irlanda; 2 -0 (d) si 2 – 0 (a) cu Bulgaria; 2 – 1 (a) si 0 – 4 (d) cu Danemarca ; IRLANDA : 0 – 1 (d) si 3 – 0 (a) cu Bulgaria; 2 – 0 (a) si 3 – 3 (d) cu Danemarca ; BULGARIA : 3 – 0 (a) si 2 – 2 (d) cu Danemarca.

Clasament : 1) ANGLIA = 8= 7 – 1 – 0 = 22 – 5 = 15p; 2) Irlanda de Nord = 8 = 4 – 1 – 3 = 8 – 14 = 9p; 3) Irlanda = 8 = 2 – 3 – 3 = 9 – 8 = 7p; 4) Bulgaria = 8 = 2 – 1 – 5 = 5p ; 5) Danemarca = 8 = 1 – 2 – 5 0 13 – 17 = 4p.

Iata o formatie a Angliei , cea din meciul cu Danemarca, 4 – 3, la Copenhaga, la 20 septembrie 1978: R.Clemence – G.Neal, Mills, Colin Wilkins, Hughes – D.Watson, Brooking – K.Keegan, St.Coppell, Latchford, S.Barnes Antrenor : Ron Greenwood

Grupa a II-a: BELGIA : 1 – 1 (a) si 0 – 0 (d) cu Austria; 1 – 1 (d) si 1 – 0 (a) cu Portugalia ; 2 – 0 (a) si 3 – 1 (d) cu Scotia ; 1 – 1 (a) si 2 – 1 (d) cu Norvegia ; AUSTRIA : 1 – 2 (a) si 2 – 1 (d) cu Portugalia; 3 – 2 (a) si 1 – 1 (d) cu Scotia ; 2 – 0 (d) si 4 – 0 (a) cu Norvegia ; PORTUGALIA : 1 – 0 (a) si 1 – 4 (d) cu Scotia ; 1 – 0 (d) si 3 – 1 (a) cu Norvegia; SCOTIA : 3 – 2 (a) si 4 – 0 (d) cu Norvegia ;

Clasament: 1) BELGIA = 8 = 4 – 4 – 0 = 12 – 5 = 12p ; 2) Austria = 8 = 4 – 3 – 1 = 14 – 7 = 11p ; 3) Portugalia : = 8 = 4 – 1 – 3 = 9p ; 4) Scotia = 8 = 3 – 1 – 4 = 15 – 13 = 7p; 5) Norvegia = 8 = 0 – 1 – 7 = 5 – 20 = 1p.

Iata o formatie a Belgiei, cea din meciul cu Norvegia, 1 – 1,la 20 septembrie 1978, la Lokeren : J.M.Pfaff – E.Gerets (min.46-Fr.Van der Elst), G.Leekens, W.Meuws, R.Ver heyen – J.Cools, P.Courant (min.46 – W.Geurts) – R.Van der Eycken, L.Coeck, R.Van Gool, E.Woordeckers. Antrenor : Guy THYS.

Grupa a III-a: SPANIA: 2 – 1 (d) si 0 – 1 (a) cu Iugoslavia; 1 – 0 (a) si 2 – 2 (d) cu România; 5 – 0 (a) si 3 – 1 (d) cu Cipru ; IUGOSLAVIA: 2 – 3 (d) si 2 – 1 (a) cu România; 3 – 0 (d) si 5 – 0 (a) cu Cipru ; ROMÂNIA: 1 – 1 (d) si 2 – 0 (a) cu Cipru.

Clasament: 1) SPANIA = 6 = 4 – 1 – 1 = 13 – 5 = 9p. 2) Iugoslavia = 6 = 4 – 0 – 2 = 14 – 6 = 8p. 3) România = 6 = 2 – 2 – 2 = 6p. 4) Cipru = 6 = 0 – 1 – 5 = 1p.

Iata o formatie a Spaniei, cea din meciul cu Iugoslavia 2 – 1, la 25 octombrie 1978, la Zagreb: Miguel Angel – Marcelino Perez, Miguel, Suarez Vasquez, Del Bosque – A.Olmo Rodriguez, M.Asensi – Juanito (min.85 – V. Sanchez), A.Villar, C.Santillana (min.88 – Ruben Cano), Fr. Uria. Antrenor: Ladislau KUBALA

Grupa a IV-a: OLANDA: 0 – 2 (d) si 1 – 1 (a) cu Polonia; 3 – 0 (a) si 3 – 2 (d) cu R.D.Germana; 3 – 1 (d) si 3 – 0 (a) cu Elvetia; 3 – 0 (a) si 4 – 0 (d) cu Islanda; POLO – NIA : 1 – 2 (d) si 1 – 1(a) cu R.D.Germana; 2 – 0 (a) si 2 – 0 (d) cu Elvetia ; 2 – 0 (d) si 2 – 0 (a) cu Islanda ; R.D.GERMANA: 2 – 0 (d) si 5 – 2 (a) cu Elvetia ; 3 – 1 (a) 3 – 0 (d) cu Islanda; ELVETIA: 2 – 0 (a) si 2 – 1 (d) cu Islanda.

Clasament: 1) OLANDA = 8 = 6 – 1 – 1 = 20 – 6 = 13p. 2) Polonia = 8 = 5 – 2 – 1 = 13 - 4 = 12p. 3) R.D.Germana = 8 = 5 – 1 – 2 = 18 – 11 = 11p. 4) Elvetia = 8 = 2 – 0 – 6 = 7 – 18 = 4p. 5) Islanda = 8 = 0 – 0 – 8 = 2 – 21 = 0p.

Iata o formatie a Olandei de la meciul cu Polonia, 0 – 2 , disputat la 2 mai 1979, la Chorzow.: P.Schrijvers – H.Stevens, E.W.Brandts, H.Hovenkamp, W.Jansen – Ruud Krol, R.L.van De Kerkhof (min.46 – G.Geels) – J.Peters, W.A.van De Kerkhof, C.Kist, R.Rensenbrink (min.73 - J.Metgod). Antrenor: Johannes ZWARTKRUIS

Grupa a V – a: CEHOSLOVACIA : 2 – 0 (a) si 1 – 2 (d) cu Franta.; 3 – 1 (d) si 4 – 1 (a) cu Suedia; 3 – 0 (d) si 4 – 0 (a) cu Luxemburg ; FRANTA : 2 – 2 (a) si 3 – 1 (d) cu Suedia; 3 – 1 (d) si 3 – 0 (a) cu Luxemburg ; SUEDIA : 3 – 0 (a) si 1 – 1 (d) cu Luxemburg.

Clasament: 1) CEHOSLOVACIA = 6 = 5 – 0 – 1 = 17 – 4 = 10p; 2) Franta = 6 = 4 – 1 – 1 = 13 – 7 = 9p; 3) Suedia = 6 = 1 – 2 – 3 = 9 – 13 = 4p; 4) Luxemburg = 6 = 0 – 1 – 5 = 2 – 17 – 1p.

Iata o formatie a Cehoslovaciei din meciul cu Suedia, 3 – 1, disputat la 4 octombrie 1979, la Stockholm: P.Michalik – J.Barmos, R.Vojacek, A.Ondrus, Fr. Stambacher- K. Gogh, M.Masny – J.Pollak, M.Gajdusek, K.Kroupa (min.80 – Jan Kozak), Zd.Nehoda.

Antrenor: Jozsef VENGLOS.

Grupa a VI –a: GRECIA: 4 – 1 (a) si 0 – 0 (d) cu Ungaria ; 0 – 3 (d) si 8 – 1 (a) cu Finlanda ; 0 – 2 (d) si 1 – 0 (a) cu U.R.S.S.; UNGARIA : 1 – 2 (d) si 3 – 1 (a) cu Finlanda ; 2 – 0 (a) si 2 – 2 (d) cu U.R.S.S.; FINLANDA: 1 – 1 (a) si 2 – 2 (d) cu U.R.S.S.

Clasament: 1) GRECIA = 6 = 3 – 1 – 2 = 13 – 7 = 7p; 2) Ungaria = 6 = 2 – 2 – 2 = 9 – 9 = 6p; 3) Finlanda = 6 = 2 – 2 – 2 = 10 – 15 = 6p; 4) U.R.S.S. = 6 = 1 – 3 – 2 = 5p.

Iata o formatiei a Greciei din meciul cu Finlanda, 0 – 3, disputat la 24 mai 1979, la Helsinki: N.Hristudis – T.Palas (min.79 – P.Karavitis), K.Iosifidis, P.Nicolaou, G.Damanakis – G.Foiros, D.Papaioanou – Chr. Ardizoglu, Hr. Terzanidis, Ilias Galakos, T.Ma – vros. Antrenor : Alkis PANAGOULIAS

Grupa a VII–a: R.F.GERMANIA : 0 – 0 (d) si 2 – 0 (a) cu Turcia ; 2 – 0 (d) si 5 – 1 (a) cu Tara Galilor; 0 – 0 (d) si 8 – 0 (a) cu Malta; TURCIA : 0 – 1 (d) si 1 – 0 (a) cu Ta -ra Galilor; 2 – 1 (a) si 2 – 1 (d) cu Malta ; T.GALILOR:7 – 0 (a) si 2 – 0 (d) cu Malta

Clasament: 1) R.F.GERMANIA = 6 = 4 – 2 – 0 = 17 – 1 = 10p. 2) Turcia = 6 = 3 – 1 – 2 = 5 – 5 = 7p; 3) Tara Galilor = 6 = 3 – 0 – 3 = 11 – 8 = 6p ; 4) Malta = 6 = 0 – 1 – 5 = 2 – 21 = 1p.

Iata o formatie a R.F.Germania din meciul cu Malta, 0 – 0, disputat la 25 februarie 1979, la Gzira: Sepp Maier – M.Kaltz, G.Zeve (min.70 – Kl.Toppmöller), R.Bonhof, K. H.Förster – B.Dietz, Hansi Müller- B.Cullmann, R.Abramczick, Kl. Fischer, K.H.Rumme nigge(min.70 – Kl.Allofs).

Sa încercam, în rîndurile ce urmeaza, sa vedem în sumar cam care au fost principa lele evenimente din cele sapte grupe.

Grupa I-a

Anglia pornea din start favorita în aceasta grupa si, dupa un parcurs fara sincope, a reusit sa ocupe primul loc la o distanta apreciabila de puncte, sase, fata de ale urmatoarei clasate si cu 22 de goluri marcate si doar cinci primite. În echipa englezilor s-a remarcat în mod cu totul deosebit excelentul Kevin Keegan, care în acea perioada era component al echipei vest – germane S.V.Hamburg, si care, anticipînd putin, va cuceri de doua ori consecutiv, în anii 1978 si 1979, trofeul “ Balonul de aur”, atribuit anual de ancheta revistei franceze “France Football “ celui mai bun jucator european.

O figura frumoasa au facut echipele irlandeze ai caror jucatori erau în mare parte componenti ai cluburilor engleze. A fost o întrecere “ at home” între echipele britanice care în aceasta editie au avut o comportoare apreciabila.

Surpriza neplacuta a grupei a constutuit-o comportarea lamentabila a nationalei Bulgariei, o forta totusi a fotbalului european, daca ne vom gîndi numai la faptul ca participa se la patru editii consecutive ale turneului final al C.M.(1962, 1966, 1970 si 1974), reusind doar doua victorii si un meci egal, în rest numai înfrîngeri dintre care doua chiar la Sofia, 0 – 2 cu Irlanda si 0 – 3 cu Anglia. Parcursul slab al nationalei Bulgariei a fost rele vat si de utilizarea a altor doi antrenori, în locul lui Tvetan Ilcev, cel cu care se pornise la drum în aceste preliminarii, Ianko Dinkov si Dobromir Taskov, fara însa ca vreunul dintre acestia doi sa reuseasca a redresa în vreun fel corabia care începuse de mult a esua.

Despre nationala daneza se poate spune doar ca la ultimele doua jocuri din grupa, ambele în deplasare, cele cu Anglia si Bulgaria, antrenorul echipei a fost Josep Piontek.

Kevin Keegan avea sa fie si golgeterul acestei grupe, cu 7 goluri marcate,de doua ori cîte doua în meciurile contra Danemarcei si Irlandei.

Aceasta prima grupa a fost aceea în care s-a înregistrat cel mai mare numar de spectatori, 801.100., cei mai multi la cele patru jocuri de pe “Wembley”, peste 341.000.

Grupa a II –a

Aceasta grupa, cîstigata în final de Belgia, a fost, credem noi, cea mai echilibrata dintre toate, în care, exceptînd Norvegia, toate celelalte patru echipe, Austria, Belgia, Por tugalia si Scotia, avînd, rînd pe rînd, sanse de calificare.

Dupa primele patru jocuri terminate la egalitate, (dintre care doua pe teren propriu si din care unul cu Norvegia, permitînd acestei echipe realizarea singurului sau punct în aceste preliminarii), Belgia a avut o exceptionala serie de patru victorii consecutive (2 – 1 cu Norvegia , 2 – 0 cu Portugalia, 2 – 0 si 3 – 1 cu Portugalia, dintre care, nota bene, doua în deplasare, cel cu Norvegia si apoi, în final acel 3 – 1 cu Scotia la Glasgow).

În acest context Belgia avea sa profite de acel 1 – 2 al Austriei cu Portugalia, chiar pe terenul din parcul “Prater”,( partida care a fost arbitrata de românul Nicolae Rainea, ca re la final a primit multumiri din partea conducatorilor ambelor formatii) lucru ce nu a mai putut fi compensat de victoria austriecilor în jocul de la Lisabona.

Pe de alta parte Portugalia a pornit foarte puternic si cu 7 puncte din primele patru jocuri parea parca de neoprit dar, în urmatoarele patru jocuri a mai acumulat doar doua puncte, un golaveraj general de 10 – 11, totul culminînd cu acel catastrofal 1 – 4 în jocul de la Glasgow.

Scotia a parut în unele momente ca ar avea oarecari veleitati dar spre final nu prea a mai tinut pasul cu celelalte, remarcîndu-se totusi prin faptul de a fi fost echipa cu cele mai multe goluri marcate, 15.

Golgeterii grupei au fost austriacul Hans Krankl si portughezul Manuel Gomes, fiecare cu cîte trei goluri marcate.

Au asistat la meciurile acestei grupe un numar de 712.183, din care de doua ori cî- te 80.000, pe “Hampden Park” si respectiv “Da Luz”.

Grupa a III –a :

Lupta s-a dat, dupa cum era si de asteptat, între Spania, Iugoslavia si România, învingatoare iesind Spania, fara însa a straluci, beneficiind de un merituos 2 – 2 în jocul de la Bucuresti, si în acelasi timp de eterna rivalitate româno – iugoslava, fiecare dintre aces- tea reusind sa-si adjuce victoria în partida disputata pe terenul propriu.

Curios a fost faptul ca Spania a debutat cu o victorie (2 – 1 ) în jocul de la Zagreb, pentru ca apoi sa piarda returul (0 – 1) în partida disputata la Valencia.

În jocul de la Zagreb, în mod corect trebuie remarcat ca spaniolii s-au aparat orga - nizat, cu calm si au contraatacat deseori foarte periculos, în acest fel venind si cele doua goluri marcate de Juanito si Santillana, în primele 25 de minute ale partidei.

Cea de a doua repriza a apartinut iugoslavilor dar apararea spaniolior a jucat fara greseala iar portarul Miguel Angel a fost de-a dreptul senzational

Prezenta lui Juanito si Santilliana în acest joc s-a datorat în mare masura si criticii puternice a presei spaniole, care a acuzat tactica lui Kubala de a nu-i fi folosit pe acestia în partida contra Austriei la Campionatul Mondial, considerînd acest lucru drept principa la cauza a înfrîngerii echipei spaniole în acea partida.

În vederea debutului în preliminariile pentru aceasta editie a C.E., nationala noa- stra a sustinut o serie de partide amicale. 1 – 2 cu Danemarca, la Copenhaga, 3 – 1 cu Lokomotiv Plovdiv, 2 – 0 cu Karl Zeiss Jena, 0 – 2 cu Sel. Divizionara a Bulgariei,la Varna si la 11 octombrie, la Bucuresti 1 – 0 cu nationala Poloniei. A fost o partida care în mod cert a depasit caracterul unui joc de pregatire, ambele echipe luptînd cu multa ardoare, fie care dorind a-si verifica adevaratul potential fizic si tehnico-tactic la acel moment.

Dupa meci antrenorul polonez Ryszard Kulesza a facut cîteva declaratii laudative la adresa a doi fotbalisti români. El a spus:”Ne-am bucura sa avem si noi o extrema pre- cum Crisan si un mijlocas ca Romila”

Luate toate, una peste alta, se parea ca nationala se afla într-un bun moment al formei sale si ca drept dovada…

România a debutat cu o victorie împotriva Iugoslaviei, 3 – 2, în jocul disputat la 25 octombrie1978, la Bucuresti.

ROMÂNIA – IUGOSLAVIA 3 – 2 ( 0 – 1 )

Stadion “Steaua” Spectatori : 25.000

Arbitru: Roberto LATTANZI (Italia)

Au marcat : Sames (min. 62, 60), si Iordanescu (min.75), respectiv Petrovici (min. 21- 11m) si Desnica(min.90).

ROMÂNIA: N.Raducanu – Anghelini, Sames, C.Stefanescu, Vigu – M.Romila, Bölöni, Iordanescu – Crisan, Dobrin, Doru Nicolae (min. 46- Aurel Radulescu).

Antrenor: Stefan KOVACS

IUGOSLAVIA: Borota- Muzinici, Stojkovici, Surjak, Hadziabdici – Trifunovici (min.69 - Rozici), Cukrov, Petrovici – Zungul (min.69- Desnica), Halilhodzici, Susici.

Antrenor : Ante MLADINICI

A fost o victorie meritata a românilor dupa un joc excelent al acestora în repriza a doua. Foarte bine au jucat Dobrin, Sames, Aurel Radulescu si M.Romila. Dupa 3 – 1 jucatorii nostri au continuat sa atace, sa preseze si sa aiba ocazii, ratate însa de Crisan (min 81), si Iordanescu (min.83), - foarte mare ocazie, urmate de o bîlbîiala generala, (în min. 90), în lant a jucatorilor nostri , Radulescu, Vigu, Stefanescu, de care va profita Desnica si … în loc de 4 – 1 sau 5 – 1 doar un chinuit de 3 – 2. Astia sîntem si greu ne-ar putea schimba cineva.

Cîteva declaratii dupa meci…

Ante Mladinici: ” Jucatorii nostri au facut cîteva greseli de plasament în aparare care au dus la marcarea celor trei goluri ale românilor. Mi-au placut Dobrin si Iordanescu”.

Roberto Lattanzi: “ Sînt impresionat de puterea de lupta a românilor. Scorul ar fi putut fi mai mare în favoarea lor. Mi-a placut foarte mult Dobrin , apoi Radulescu si Cri- san”.

Ladislau Kubala :” Dupa o prima repriza foarte buna a iugoslavilor, dupa pauza echipa romîna parca a fost alta. Si, condusa magistral de acest mare fotbalist care este Dobrin, a realizat un joc deosebit si o victorie absolut meritata.”

De remarcat ca acest Desnica din formatia iugoslava este surdo-mut.

Cu toata parerea de rau nu ne putem exprima exact care este postura lui Stefan Kovacs. Este vicepresedinte al F.R.F sau antrenor ? Atunci Constantin Ardeleanu ce este?

Peste mai putin de o luna, la 15 noiembrie nationala României disputa un meci foarte important la Valencia .

SPANIA – ROMÂNIA 1 – 0 ( 1 – 0 )

Stadion “ Luis Casanova” (Mestalla) Spectatori : 50.000

Arbitru : Jan KEISER (Olanda)

A marcat : Asensi (min.10).

SPANIA : Miguel Angel – Carrete, Migueli, Alesanco, Marcellino – Del Bosque, Villar, Asensi – Heredia (min.75 – Saura), Santillana, Rojo (min. 63 – Ruben Cano)

Antrenor : Ladislau KUBALA

ROMÂNIA : Coman – Mihai Zamfir, Sames, Stefanescu, Vigu – M.Romila, Bölö ni, Iordanescu – Z.Crisan, D.Georgescu, A.Radulescu.

Antrenor: Stefan KOVACS

Pe fondul unui joc echilibrat, înca de la începutul partidei, la executarea unei lovi turi libere de pe partea dreapta, Asensi, în careu, nemarcat, trimite o minge cu bolta, cu capul, peste portarul Coman, mingea loveste bara si intra în poarta. Din pacate, pîna la pa uza, spaniolii au fost cei care s-au dovedit mai activi, mai insistenti si au avut cîteva bune situatii prin Heredia, Del Bosque si Santillana, fata de doar una a lui Dudu Georgescu, în minutul 25. La reluare românii sînt mai periculosi, au mai multe ocazii, un penalti neacordat, dupa un fault clar în careu al lui Marcellino asupra lui Crisan, iar în minutul 89 Romi la are o ocazie rarissima, trage bine de la 12 metri dar Miguel Angel salveaza miraculos.

Fara a fi neaparat sustinatori gratuiti ai jucatorilor români dar,sincer vorbind, dupa jocul din repriza secunda ar fi meritat un rezultat de egalitate. Adevarul e însa altul .

Ocaziile nu se contabilizeaza pe tabela de marcaj iar lamentarile nu aduc victorii.

Iata si macar doua dintre parerile presei spaniole : “…dupa un prim sfert de ora dezlantuit al spaniolilor, oaspetii au echilibrat jocul iar repriza secunda a fost dominata de acestia”(LEVANTE) .Sau “… oaspetii, la început timizi, au aratat în final ca stiu sa atace iar Romila a fost la un pas de egalare”.(EL PAIS ).

De la români am remarca în mod deosebit pe Coman , Sames si Stefanescu. Poate acelasi lucru ar trebui spus si despre Romila, a muncit enorm dar a gresit la gol, nemarcîndu-l pe Asensi. A fost singura faza care a facut diferenta… dar a fost de ajuns.

Indisponibil Dobrin nu a putut fi recuperat pentru acest joc si nu a facut deplasarea la Valencia, si ce mult i s-a simtit lipsa.

Si totusi situatia nu e înca pierduta. Vor veni si spaniolii la Bucuresti. Chiar daca ei au o victorie în plus.

Cu o victorie lejera, 5 – 0 cu Cipru, într-un joc disputat la Salamanca, Spania pune punct jocurilor din acest an în grupa a treia.

La modul amical, România va mai disputa în intersezon doua jocuri, unul la 13 decembrie, la Atena, 1 – 2 cu Grecia, si apoi la 19 decembrie, la Tel Aviv, un 1 -1 cu nationala Israelului. Cu titlu de curiozitate pentru cititorii nostri, la începutul lunii februarie, la Tel Aviv, s-a disputat jocul Israel – Grecia, scor 4 – 1 ( 3 – 1 ) !!!

Pentru ca ne aflam cu analiza la nivelul acestei grupe, dati-ne voie sa aducem la cu nostinta cîteva lucruri poate mai putin placute dar de buna simtire si onoare în memoria marilor oameni ai fotbalului.

La data de 6 iulie 1978 a încetat din viata Virgil N.ECONOMU, în vîrsta de 82 de ani. Doctor inginer agronom, ziarist, publicist. Vreme de peste 50 de ani a fost implicat în fenomenul sportiv românesc în calitate de gazetar, crainic sportiv, întemeietor al primei scoli de arbitri de fotbal în România (1923), antrenor de fotbal în perioada 1923- 1930. Între 1938- 1939 organizator si conducator al primei scoli românesti de antrenori. În peri oada 1939 – 1940 a îndeplinit functia de selectioner unic al echipei nationale a României. Dupa razboi participa activ la reorganizarea F.R.F. Între 1946 – 1948 chiar presedinte al acestui for. Mare teoretician al fotbalului, a scris numeroase carti de tehnica si istorie a acestui sport.

La sfîrsitul lunii august 1978 a încetat din viata spaniolul Ricardo ZAMORA, în vîrsta de 77 de ani, portarul nepereche al nationalei spaniole, una din legendele vii ale perioadei interbelice. La vîrsta de 15 ani ( nascut în 1901) a debutat în poarta echipei Español Barcelona, jucînd apoi la F.C.Barcelona si Real Madrid. A jucat de 47 de ori în echipa nationala a Spaniei, în poarta careia a debutat în 1920, la Olimpiada de la Anvers, într-un meci împotriva Danemarcei. În primavara anului 1966 Ricardo Zamora a fost oaspete al tarii noastre cu ocazia meciului Steagul Rosu Brasov – Español Barcelona, în cadrul Cupei Oraselor Tîrguri, echipa la care activa în calitate de consilier tehnic.

La data de 18 noiembrie 1978 a încetat din viata Stefan CÎRJAN, în vîrsta de doar 69 de ani. Stefan Cîrjan a fost unul dintre animatorii fotbalului românesc interbelic, multi ani jucator si antrenor al celebrei echipe Unirea Tricolor Bucuresti, un mare descoperitor si îndrumator de tinere talente, daca ar fi sa-i amintim doar pe Titus Ozon, Marin Apostol, Ghe. Constantin, Const.Dinulescu, Florian Marinescu. Dupa 1947 a mai activat ca antrenor la Stiinta Timisoara, Universitatea Cluj (de doua ori) si alte echipe.

La 27 ianuarie 1979 a încetat din viata Octav LUCHIDE, la vîrsta de 78 de ani, un veritabil stîlp de sustinere al fotbalului romînesc vreme de mai bine de 50 de ani..

Doctor în drept. Unul dintre fondatorii clubului Sportul Studentesc. Conducator al delegatiei românesti la prima editie a Campionatului Mondial de fotbal, cea de la Montevideo, în 1930. Apoi a activat multi ani dupa razboi în miscarea sportiva româneasca (fotbal, box, atletism) cu diferite functii în cele mai înalte foruri pîna în anul 1974, cînd s-a retras din motive de sanatate.

În cadrul traditionalelor anchete de sfîrsit de an, revista franceza “France Football” e mereu la datorie si publica un clasament al nationalelor europene în anul 1978, care ar avea o urmatoare configuratie: 1) Olanda. 2) Italia. 3) Anglia. Urmeaza în ordine Polonia. Spania, Franta, R.F.Germania, Austria .

Echipa României este plasata pe un modest loc 19, din 30 de tari clasificate.

Un “11” al anului ar avea urmatoarea configuratie: Hellstroem (SUEDIA) – Gentile (ITALIA), Krol (OLANDA), Trésor (FRANTA), Cabrini (ITALIA) – Keegan (ANGLIA), Haan (OLANDA),Platini (FRANTA), Krankl (AUSTRIA - Rossi (ITALIA), Ren senbrink (OLANDA).

Un eveniment deosebit de important pentru fotbalul românesc si pentru România ar fi acela ca joi 8 si vineri 9 martie 1979 s-au desfasurat la Bucuresti, pentru prima data în tara noastra, lucrarile reuniunii Comitetului Executiv al U.E.F.A., conduse de însusi domnul Artemio Franchi, presedintele forului european.

În acelasi timp acesta este si vicepresedinte al F.I.F.A. si presedinte al federatiei italiene. .

S-au discutat probleme financiare legate de Cupele Europene; controlul antidoping la jocurile importante organizate de U.E.F.A.; extinderea listei de sanctiuni de care dispu nea Comisia de Disciplina si de Control a acestui for, în sensul ca pe viitor, pe lînga cele trei sanctiuni majore utilizate pîna acum (amenzi, suspendari si excluderi din competitii) se va putea aplica si sanctiunea jocului fara public sau disputarea meciurilor pe un teren neutru, într-o alta tara; proiectul unei competitii pentru jucatori neprofesionisti.

Urmatoarea sedinta la nivel înalt a U.E.F.A. se va desfasura în Italia , în zilele disputarii turneului final al Campionatului European.

Un ultim joc de verificare al Nationalei României a fost cel de la data de 21 martie 1979 la Bucuresti, 3 – 0 cu nationala Greciei, de fapt util ambelor formatii în vederea reluarii sezonului de jocuri oficiale în primavara anului 1979, pentru preliminariile Campiona tului European.

În paralel, miercuri, 14 martie, la Bratislava s-a disputat meciul amical Cehoslova - cia – Spania 1 – 0. A marcat Masny, în minutul 86. În minutul 49 cehoslovacul Ondrus a ratat o lovitura de la 11 metri. Un lucru foarte important ar fi acela ca la acest meci s-a accidentat destul de grav mijlocasul spaniol Del Bosque si nu se stie daca va putea fi recupe rat pîna la 4 aprilie, data meciului cu România.

În seara zilei de luni, 2 aprilie, cu un avion al companiei TAROM, au sosit pe aeroportul din Craiova membrii lotului echipei nationale a Spaniei. Nu au facut deplasarea cu noscutii Migueli, Leal, Heredia si Santillana, iesiti din forma sau indisponibili, în schimb s-a reusit a fi recuperati Asensi si Del Bosque si foarte probabil vor evolua si Arconada, Villar, Ruben Cano si Carasco. Antrenorul Kubala este îndeajuns de încrezator în puterea de lupta a echipei sale si spera sa ia puncte de la acest meci.

În sfîrsit, la 4 aprilie 1979, la Craiova,

ROMÂNIA – SPANIA 2 – 2 (0 – 0)

Stadion “Central” Spectatori : cca.40.000

Arbitru: Marcel van LANGENHOVE (Belgia)

Au marcat: Dudu Georgescu (min.56- 11m, 64), respectiv Dani (min.58 si 70).

ROMÂNIA : S.Lung – M.Zamfir, Sames,Dinu, Lucuta – Dumitru (min.80 - C.Stefanescu), M.Romila, Bölöni – M.Lucescu (min.51 - Z.Crisan), D.Georgescu, D.Marcu .

Antrenor: Stefan KOVACS, C.CERNAIANU

SPANIA : Arconada – Marcellino, Felipe, Alesanco, San José – Villar, Del Bosque (min.61- Cundi), Asensi – Dani, Ruben Cano, Quini ( min. 88 – Carasco).

Antrenor: Ladislau KUBALA

Nu am reusit sa ne luam revansa dupa înfrîngerea de la Valencia si mai important e faptul ca spaniolii au luat si ei un punct, lasînd aceeasi distanta între noi si ei, care deja acum începe sa fie greu de recuperat.

Desi românii au condus de doua ori, au fost atît de aproape de victorie dar …tot nu au reusit sa-i învinga pe spanioli.

Ai nostri au facut un joc destul de “încîlcit”, nu au reusit sa pastreze avantajul de un gol, avut înca doua situatii si, poate mai mai mult de atît, ambele goluri ale spaniolilor au fost marcate în momente de deruta si neatentie ale aparatorilor români, inclusiv a porta lui Lung (ezitare la primul gol si al doilea primit în urma unui sut tras de la 18 metri de poarta). În prima repriza românii au atacat dar cam prea haotic iar spaniolii au respins tot, inclusiv înaltele baloane care l-au cautat pe Dudu Georgescu.

Primul gol al românilor a fost marcat dintr-o lovitura de la 11 metri, just acordata ca urmare a unui fault evident al lui San José asupra lui Crisan. La cel de al doilea, Dinu ( foarte bun creator în acest meci) l-a deschis foarte bine pe Dudu Georgescu care a prelu at excelent si a sutat imparabil de la 14 – 15 metri.

Din minutul 60 ambele echipe au jucat în zece oameni, dupa eliminarile lui Crisan si respectiv San José pentru o scurta repriza de pugilat.

Dumitru a fost într-o zi nu prea fericita si nu a reusit sa realizeze obisnuitul sau joc de creatie la mijlocul terenului, lucru ce a impietat asupra cursivitatii si clarviziunii actiunilor de atac. Probabil ca la iesirea lui Dumitru mai indicata ar fi fost intrarea lui Marcel Raducanu în locul sau, un atacant cu multa fantezie în stilul sau si nu un fundas care sa joace ca mijlocas. Interesul nostru era sa mai înscriem un gol iar nu sa ne aparam. MECIUL EGAL NU NE AJUTA CU NIMIC.

Cîteva declaratii dupa meci :

Stefan KOVACS : “ S-au facut greseli mari în momentele premergatoare celor doua goluri ale spaniolilor. Nu pot spune ca jucatorii nostri nu au luptat dar cu asemenea erori orice efort se anuleaza” .

Ladislau KUBALA: “ Am trecut prin doua momente foarte dificile dar, spre norocul nostru, echipa României s-a relaxat prea repede dupa fiecare gol si micutul Dani a reusit sa sanctioneze prompt ezitarile defensivei gazdelor. Cu acest egal cred ca sîntem de stul de aproape de calificare”

Orasul Craiova s-a straduit, si în mare masura a reusit, sa-si onoreze calitatea de gazda, atît în afara stadionului, cît mai ales în incinta sa . Sincere felicitari!

Pacat ca rezultatul echipei nationale nu a reusit sa egaleze acest efort si sa aduca o bucurie acestui minunat public.

La acest moment, într-un clasament al grupei situatia se prezenta astfel :

1) Spania 4 = 3 – 1 – 0 = 10 – 3 = 7

2) România 3 = 1 – 1 – 1 = 5 – 5 = 3

3) Iugoslavia 3 = 1 – 0 – 2 = 6 – 5 = 2

E aici cred momentul sa precizam ca de la începutul noului sezon , antrenorul Miljan Miljanici a preluat conducerea echipei nationale a Iugoslaviei.

Spania mai are de jucat doua jocuri, si e putin probabil sa nu mai faca cel putin doua puncte, ceea ce ar însemna ca, teoretic, celelalte doua nu o mai pot ajunge si nici depa-si.

Din nou vesnicul atac al presei române care a criticat folosirea lui Lung, fundasul Lucuta (care, ne amintim, a avut o prestatie modesta si în cealalta partida cu Spania, în editia precedenta a Campionatului European, atunci Quini a fost adversarul care i-a facut momente grele fundasului român, acum a fost Dani), sau Dumitru (ajuns acum la final de cariera) în timp ce cei ” buni” stateau si urmareau meciul la televizor.

ASTA E CRITICA VECHE DE CÎND FOTBALUL iar pe lînga antrenorii pusi sa faca o echipa sînt mai buni alti 40 sau 50 de mii.

Acest meci avea sa fie ultimul pentru Mircea Lucescu, al 70–lea sub tricoul nationalei României.

În urma rezultatelor noastre din aceste prime trei jocuri, Federatia a considerat ca nu mai avem nici o sansa de calificare si de aceea a luat hotarîrea ca pentru jocul din de- plasare cu Cipru sa trimita …o echipa, considerata a fi cea olimpica, alcatuita pe scheletul lui F.C.Arges si cu un inedit colectiv de antrenori, federalul Cornel Dragusin, pitesteanul Florin Halagian si profesorul iesean Ioan Marica.

DE CE OARE ASA, cînd cel putin teoretic mai aveam sanse? Amintiti-va situatia echipei R.D.Germane la precedentele preliminarii ale C.E. În niciun caz nu aveam dreptul sa avem o asemenea atitudine defetista.

Asa ca, la 13 mai 1979, la Limassol

CIPRU – ROMÂNIA 1 – 1 ( 1 – 1 )

Stadion “Tsirion” Spectatori : 8.000

Arbitru: Dimitar PARMAKOV (Bulgaria)

Au marcat : Kaiafas(min. 33) respectiv I.Augustin (min. 30).

CIPRU: G.Pantziaras – Kaloteou, Lisandrou, N.Pantziaras, Patikis – Mavroudis (m.79 – Aristidou), Papadopoulos, Savva, Tsingis – Kaiafas, Kissonergis (min.46 – Fi – vas ) Antrenor : Kostas TALIANOS

ROMÂNIA: Speriatu – M.Zamfir, Cîrstea, C.Stefanescu, N.Ivan – Barbulesc,Au gustin, Iovanescu – Doru Nicolae, C.Radu II (min. 46 – Camataru), Const. Stan (min.65 – M.Raducanu) .

Echipa României a facut un joc slab si în nici un caz nu se poate invoca scuza terenului denivelat si tare. Jucatorii au actionat în mod mai degraba dezorganizat, tratînd în mod superficial fazele de aparare cît si cele de atac. Singurii jucatori care ar putea fi notati cu peste medie ar fi portarul Speriatu si mijlocasul Ionel Augustin.

Un asemenea rezultat nici macar în palmaresul echipei nationale nu puteam sa-l afisam. A fost unicul punct obtinut de nationala cipriota în aceste preliminarii.

Pîna la încheierea sezonului de primavara vom mai consemna cîteva evenimente care, credem noi, merita a fi aduse la cunostinta celor ce ne citesc.

În ziua de luni, 21 mai 1979, la Zürich, a fost sarbatorita împlinirea a 75 ani de existenta a F.I.F.A. si 46 de ani de cînd aceasta îsi are sediul la Zürich. Aceasta s-a materia lizat printr-o solemnitate sobra, în urma unui discurs al presedintelui Joao Havelange, în prezenta celor 146 de reprezentanti ai tuturor tarilor afiliate la acest organism diriguitor al fotbalului mondial, care cuprinde cca. 25 de milioane de fotbalisti înregimentati în activitatile acesteia.

Acest moment a fost urmat de oficialitatea solemna a INAUGURARII CLADIRII NOULUI SEDIU AL F.I.F.A., de pe colina Sonnonberg din acelasi oras.

Toata aceasta sarbatorire s-a încheiat a doua zi la Berna prin disputarea unui asa-zis meci revansa al finalei Campionatului Mondial din 1978-Argentina.

Stadion “Wankdorf” 35.000 de spectatori . Arbitru – Ramon Baretto (Uruguay)

ARGENTINA – OLANDA 8 – 7 ( 0 – 0 )

Aceste momente aniversare au fost completate si de unele scurte lucrari ale forului mondial si chiar si ale forului european .

În problemele F.I.F.A. s-a luat decizia ca urmatoarea editie a turneului final al C:M. din anul 1982 sa fie organizata de Spania.

Ocazionat de împlinirea a 25 de existenta a U.E.F.A.( fondata la 2 martie 1954), Comitetul Executiv al acestui for a dispus reducerea sanctiunilor unor fotbalisti europeni, printre acestia numarîndu-se si jucatorii români Zoltan Crisan (reducerea a trei din cele patru etape suspendare, urmare a eliminarii sale din meciul România – Spania) si Cornel

Dinu, sanctionat dupa suspendarea urmare a eliminarii sale din meciul F.C.Köln – Dinamo Bucuresti.

Aflîndu-ne în arealul fotbalului românaesc sa consemnam faptul ca actualul vice-presedinte al F.R.F si director tehnic al loturilor nationale ale României, Stefan KO - VACS, a facut o declaratie ziarului “L’EQUIPE”, care frizeaza putin a megalomanie, ca sa nu-i zicem chiar altfel :“ În fotbalul de astazi SÎNT PATRU MARI ANTRENORI: Michels, Weisweiller, Miljanici si … EU “. Noi am încerca sa întelegem modestia lui Pistibaci, dar nu ne dau voie rezultatele sale din ultimii sase ani: NIMIC cu Nationala Frantei, NIMIC cu Nationala României în preliminariile pentru C.M. 1978, NIMIC cu Nationala României în preliminaliile pentru C.E.1980.

Într-unul din numerele din iunie 1979 ale cotidianului “SPORTUL”, cunoscutul gazetar Ioan Chirila face o scurta dar obiectiva analiza a recentei campanii pentru Campionatul European spunînd ca : “ …echipa noastra nationala n-a reusit sa cultive jucatorul de caracter, capabil sa faca fata sarcinilor duble, ci s-a bazat pe reperele ATÎT DE RELATIVE ale detentei lui Dudu Georgescu, ale poftei de joc a lui Dumitru, ale rezistentei unei aparari imediate întarite cu închizatori tip Bölöni si cu alergatori tip Romila.Toate aceste repere s-au aliniat în mod fericit, ca astrele, într-o seara la Zagreb, dar în rest au facut loc BUNULUI PLAC al jucatorilor, al poftei de joc si, mai ales, a ideii ca minutele se scurg în favoarea noastra.

Adoptînd tactica scurgerii minutelor si a “ciupelii”, tricolorii au ajuns sa aiba acum doar perspectiva unor jocuri amicale… ca un fel de recunoastere a faptului ca NOUA ECHIPA NATIONALA ESTE, DE FAPT, DOAR UN AMALGAM DE CRITERII, STILURI SI TENDINTE SI NICIDECUM O ENTITATE CU O PERSONLITATE DE CARE TREBUIE A SE TINE SEAMA. De aici si pîna la disparitia elanului si coeziunii nu a fost decît un pas “.

Parca întru exemplificarea acestei teorii , la 1 iunie disputam un ultim joc al sesiunii de primavara, un amical cu echipa R.D.Germane la Berlin . Scor 1 – 0 ( 0 – 0) pentru est-germani. Stadion “Weltjungend” Spectatori 50.000

A arbitrat Karoly Palotai (Ungaria). Unicul gol al partidei a fost realizat de Streich , în minutul 65.

Echipa româna a utilizat o astfel de formatie: Stefan – Tilihoi, Sames, Paltinisan, Koller – M.Romila (min.74 – Talnar), C.Dinu, Bölöni – Fl. Grigore, D.Georgescu (min. 74 Terhes), Chihaia.

O echipa cam pestrita, putin cam fantezista parca, si în mod cert neomogena din punctul de vedere al statuarii unor relatii de joc, si totusi, cu o oarecare mai buna orienta-re în teren ar fi putur chiar cîstiga. Cei mai buni au fost portarul Stefan si Cornel Dinu.

Dupa acest joc s-a consumat o “binemeritata vacanta de vara” pentru toate echipele

Apoi s-a consumat a doua mare surpriza a acestei grupe si anume ca la data de 10 octombrie, la Valencia, Iugoslavia a învins Spania cu 1 – 0, iar în clasamentul grupei Spania era în continuare pe primul loc, cu 7 puncte din cinci meciuri iar Iugoslavia pe al doi- lea, cu 4 puncte din patru jocuri .

Sa calculam acum … Iugoslavia mai are doua meciuri, ambele acasa, sa zicem ca face 8 puncte si ceva golaveraj dar este în stare Cipru sa faca un meci egal acasa contra Spaniei?

De consemnat totusi faptul ca înaintea acestui joc de la Valencia, nationala iugoslava a disputat un teribil joc amical, la 16 septembrie la Belgrad, contra Argentinei, cam pioana mondiala “en titre”. Sîrbii au facut un joc exceptional si au învins cu 4 – 2.

Am amintit în mod special de aceasta partida deoarece ea a fost arbitrata, excelent, de arbitrul român Romeo Stîncan.

Legat de acelasi meci e de semnalat faptul ca la aceasta data celebrul fotbalist iugoslav Dragan Dzajici a disputat meciul sau cu numarul 85 pentru echipa nationala a tarii sale si, mai mult de atît, el a consemnat si momentul retragerii acestuia din activitatea competitionala, curios, desi are numai 32 de ani..

Înaintea reluarii sezonului oficial de toamna nationala României a mai disputat alte cîteva jocuri amicale, dintre care amintim: Juventus Torino – Sel.Diviz. România 3 – 1 (“Stadio Comunale” -30.000 de spectatori), 0 – 3 cu Polonia , la Varsovia, si 1 – 3 cu U.R.S.S., la Moskova.

Desi doar amicale, desi cu formatii mult remaniate, nationala noastra nu reuseste sa puna probleme adversarelor lor si vine în mod cît se pote de elocvent sa confirme cuvintele mai sus amintite ale lui Ioan Chirila.

La data de 31 octombrie România va disputa un nou joc în grupa, cel cu Iugoslavia la Kossovska Mitrovica

IUGOSLAVIA – ROMÂNIA 2 – 1 ( 0 – 0 )

Stadion : “Gradski”( Municipal) Spectatori: 35.000

Arbitru: Jan REDELFS (R.F.Germania)

Au marcat: Zl. Vujovici (min.48), Sliskovici (min.50) si respectiv M.Raducanu (min. 79).

IUGOSLAVIA: Pantelici – Hadzici, Starovlah, Vel.Zajec, Primorac – Sestici, Vl. Petrovici, Zl.Vujovici, Sliskovici (min. 88 – N.Stojkovici) – S.Susici, Surjak (min. 84- Cukrov) . Antrenor : Miljan Miljanici

ROMÂNIA: Cristian Gheorghe – N.Tilihoi, Al.Nicolae, Sames, Ion Munteanu – L.Bölöni, A.Beldeanu (min.65- Balaci), Gh.Multescu, Z.Crisan (min.46 – S.Cîrtu) – R. Camataru, M.Raducanu Antrenor: Constantin CERNAIANU

Rezultatul în sine al acestei partide nu ar putea fi considerat o înfrîngere a nationalei României ci mai degraba un insucces. Mai ales ca au jucat multi debutanti care s-au batut exemplar pentru a dovedi ca meritau, chiar daca abia acum, statutul de internationali. A fost o partida destul de echilibrata, ba , mai mult chiar, prima repriza a fost dominata mai mult de români care au si avut doua bune ocazii de a marca prin .Multescu (min. 10 si 20 ), iar în replica Zlatan Vujovici (min. 25) si Surjak (min.35).

Dupa pauza însa iugoslavii au luat jocul foarte în serios, aveau totusi nevoie de vic torie si chiar imediat din start înscriu de doua ori si apoi încearca sa-si apere acest avantaj . Românii profita de situatie, înscriu o data dar nu reusesc mai mult de atît. Cele doua minute din startul reprizei secunde au fost definitorii.

S-au remarcat dintre ai nostri M.Raducanu, Sames, Cristian, Multescu si Tilihoi.

Desi învinsa în aceasta partida, presa din România se arata indulgenta si îsi exprima speranta într-o comportare buna în viitorul nu prea îndepartat. Ghe. Nicolaescu titreaza într-unul din numerele ziarului “SPORTUL”: “Reprezentativa noastra paseste pe drumul progresului “.

Opinii din presa iugoslava…

Marjan Rede de la “Sportskie Novosti”: “ A fost un meci de calitate în care românii nu ne-au fost cu nimic inferiori”.

Ivan Surjak, component al nationalei iugoslave: “…românii ne-au surprins printr-un joc curajos si precis”.

Da! Spuneam pe undeva mai sus. Jucam frumos, ne lauda gazetele si adversarii dar nu prea mai reusim sa ne lipim de victorii si de calificari care sînt parca numai pentru al- tii..

Se poate crede ca Iugoslavia ar mai avea o sansa, mai ales ca la 14 noiembrie învinge clar echipa Ciprului cu 5 – 0, la Novisad.

Direct de la Novisad cipriotii nici nu s-au mai dus acasa ci au luat “cap-compas” România, iar peste doar patru zile se vor confrunta, la Bucuresti si cu nationala noastra.

ROMÂNIA – CIPRU 2 – 0 ( 1 – 0 )

Stadion “Dinamo” Spectatori : 10.000

Arbitru: Dusan KRHNAK (Cehoslovacia)

Au marcat: Multescu (min.42) si M.Raducanu (min.75).

ROMÂNIA:Cristian – Tilihoi, Sames, Al. Nicolae, Ion Munteanu II – Bölöni,Bel-deanu (min.65- Balaci), Multescu – Z.Crisan (min.46 – Cîrtu), Camataru, M.Raducanu. Antrenor : Constantin CERNAIANU

CIPRU : Phamos - Kalotheou, Lyssandrou, Constantinou, Neophitou – Mavroudis

(min.86 – Fivas), Tsingis (min.46 – Koudas), N.Pantziaras – Pampoulis, Kaiafas, Kanaris Antrenor : Kostas TALIANOS

Într-un meci în care nationala României nu mai avea nici un interes major, jucato- rii români au avut o prestatie deosebita, suficient cît sa realizeze punctele victoriei în fata unui adversar care purta deja povara unui golaveraj catastrofal si s-a multumit sa se apere supranumeric. Nimic altceva nu au facut cipriotii.

La 9 decembrie 1979, la Limassol, nu s-a putut întîmpla nici o minune, spaniolii au cîstigat lejer cu 3 – 1 si s-au calificat astfel pentru turneul final .

Tragînd linie si încercînd o scurta analiza asupra acestei campanii românesti în competitia europeana am putea spune ca a fost vorba de o comportare liniara si mai degraba modesta.

S-a rulat un numar mult prea mare de jucatori (39), nereusindu-se a se crea o formula stabila si cît de cît constanta, lucru ce s-a repecutat evident asupra rezultatelor. Si totusi campania avut si partile ei bune în sensul ca, în special dupa jocul cu Spania (2 – 2 , la Bucuresti), s-a încheiat o etapa mai lunga în viata echipei nationale, unii dintre vetera nii generatiei “Guadalajara” punînd punct activitatii de internationali (N.Raducanu, Luce scu), altii mai jucînd doar sporadic în perioada imediat urmatoare (C.Dinu- 4 jocuri, Do brin - 2 , Dumitru – 1 joc), pentru a scoate la rampa nume noi, aceia care vor crea marea generatie a anilor ’84, C.Stefanescu, Bölöni, Lung, D.Georgescu, Camataru, Crisan, Bala ci, Augustin, M.Raducanu, Multescu.

TOT RAUL ÎNSPRE BINE, cum ar spune o veche vorba româneasca.

Golgeterii grupei au fost: Zlatko Vujovici (Iugoslavia) cu 4 goluri; Santillana (Spania) cu 3 goluri.

Numarul total de spectatori în aceasta grupa s-a ridicat la cifra de 315.000, cei mai multi înregistrîndu-se 50.000 , de doua ori, o data la Zagreb si o adoua oara la Valencia.

Din nou la un sfîrsit de an nu putem sa aducem laude pentru evolutii multumitoare ale fotbalistilor români, în schimb venim din nou sa va supunem atentiei mari performante ale altor sportivi români, dupa cum urmeaza …

Natalia Marasescu a cîstigat titlul de CAMPIOANA EUROPEANA în proba de 1500 de metri, la C.E. de sala de la Viena (februarie).

Gimnasta Nadia Comaneci a cîstigat “TROFEUL CAMPIONILOR” de la Londra (aprilie 1979).

Constantin Alexandru, Stefan Rusu si Ion Draica au cîstigat titlurile de CAMPIONI EUROPENI la Campionatele Europene de lupte clasice , la Bucuresti.(aprilie 1979).

Nadia Comaneci din nou CAMPIOANA ABSOLUTA A EUROPEI, la C.Europene de gimnastica de la Copenhaga (mai 1979).

Nicusor Esanu si Ion Bîrladeanu, CAMPIONI MONDIALI în proba de caiac 2 – 1000metri.

Ivan Patzaikin si Petre CAPUSTA, CAMPIONI MONDIALI în proba de canoe 2 – 500 de metri. ( august 1979).

Constantin Alexandru pentru a doua oara CAMPION MONDIAL la lupte greco – romane (august 1979).

Echipa feminina de gimnastica a României pentru prima oara CAMPIOANA MON DIALa, la Forth Worth (Dallas – S.U.A) ( noiembrie 1979).

Dumitrita Turner (sarituri) si Emilia Eberle ( paralele) , CAMPIOANE MONDIALE.

Sanda Toma, CAMPIOANA MONDIALA la schif simplu.

Grupa a IV -a

Si aceasta a fost o grupa foarte echilibrata, în care batalia pentru primul loc s-a dat între Olanda, Polonia si R.D.Germana, iar cîstigatoarea a fost decisa în chiar ultimele 20 de minute ale ultimei partide.

Mai întîi este de spus ca, în aceasta editie, Elvetia si Islanda nu au mai reusit sa repete bunele comportari pe care le-au avut în editii anterioare (1970- 1972 – Elvetia) si (1974- 1976 – Islanda), Islanda, nerealizînd niciun punct iar Eletia cu 4 puncte, în doar ce le doua victorii împotriva Islandei.

Si atunci au ramas efectiv în lupta doar cele trei echipe pomenite mai sus.

Excluzînd cele 8 puncte pe care le-a realizat fiecare în partidele cu Elvetia si Islanda, putem pleca de la doar golaverajul diferit obtinut din aceste partide,(care golaveraj si acesta poate avea importanta lui) vom avea urmatoarea situatie : 1) Olanda = 13 – 1; 2) R. D.Germana = 13 – 3.; 3) Polonia = 8 – 0

Facînd diferenta vom gasi ca Olanda a realizat un golaveraj de 7 – 5 în compania celorlalte doua, Polonia 5 – 4 iar R.D.Germana 5 – 8, ceea ce ne duce foarte clar la pozi- tia finala a acestora trei în clasamentul grupei.

Rezultatele oarecum ne-normale Polonia - R.D.Germana 1 – 1 si Olanda – Polonia 1 – 1, prin care Olanda a recuperat un punct, Polonia si-a recuperat punctul pierdut dar nu mai avea de jucat niciun joc si înaintea ultimului joc, R.D.Germana – Olanda situa tia în clasamentul grupei era urmatoarea:

1) Polonia 8 = 5 – 2 – 1 = 13 – 4 = 12 p.

2) Olanda 7 = 5 – 1 – 1 = 17 – 4 = 11p

3) R.D.Germana 7 = 5 – 1 – 1 = 16 – 8 = 11 p

Era clar ca Olandei îi era suficient si un rezultat de egalitate (pentru ca avea un golaveraj mai bun decît cel al Poloniei) iar R.D.G.-ului în mod obligatoriu victoria Si în acest fel decisiv a fost ultimul joc al grupei, R.D.Germana – Olanda, disputat la data de 21 noiembrie 1979, la Leipzig, pe satadionul cu un nume deosebit (“100.000”), corespondentul celebrului “Centomila” din Roma, în prezenta a 90.000 de spectatori (recordul de asistenta al grupei). A arbitrat portughezul Antonio Da Silva GARRIDO.

Fotbalistii est-germani au dominat copios prima repriza, depasindu-si adversaii de întrecere printr-o riguroasa orientare tactica, multe actiuni în viteza si cele doua goluri rea lizate de Schnuphaze si Streich, în minutele 17 si respectiv 32.

Si totusi nu a fost suficient…

În minutul 45 centrul atacant al olandezilor, Thijsen, scapa de sub supravegherea fundasilor centrali si înscrie un gol de o importanta capitala. A fost un gol care a demolat visul est- germanilor ce s-au crezut poate prea repede calificati si, pe de alta parte, a rena-scut sperantele unei echipe care parca nu ar mai fi crezut în nici o minune.

Cea de a doua repriza a fost una dintre cele mai dramatice din toate aceste jocuri a-le preliminariilor. Aceasta pentru ca olandezii au crezut în sansa lor de a înscrie macar un gol (rezultatul egal fiindu-le suficient), ceea ce le-a reusit prin realizarea lui Kist, în minutul 50. Si ca si cum nu ar fi fost de ajuns, olandezii ataca si ataca mereu si în minutul 67 Willie van De Kerkhof mai înscrie o data. A fost parca picatura ce a revarsat paharul tuturor sperantelor fotbalistilor est–germani. Gazdele nu au renuntat si au atacat furibund pîna la final dar nu au mai putut face nimic …

Pe toata durata acestor preliminarii antrenorul Zwartkruist a utilizat 23 de jucatori, dintre care 12 dintre veteranii de la mondialele din Argentina iar restul nou sositi pe bari- cadele internationale, dintre care s-au evidentiat Kist, Hovenkamp. Metgod, Geels si Ste vens.

Cît priveste nationala Poloniei vrem doar sa mai facem cunoscut faptul ca dupa chiar primul joc, cel cu Islanda, antrenorul Gmoch a fost înlocuit de Ryszard Kulesza, iar antrenorul Elvetiei, Vonlanthen, a fost înlocuit, dupa meciul cu Olanda, de Leon Walker.

Est-germanul Georg Buschner a mai dus o campanie completa si chiar daca nu s-a calificat mai departe n-ar fi exclus sa atinga chiar si suta de meciuri la conducerea acestei echipe.

Golgeterul acestei grupe a fost est–germanul Johan Streich, cu 4 goluri marcate, ur mat de Ruud Geels (Olanda), G.Weber (R.D.G) si polonezii Boniek si Ogaza.

Numarul spectatorilor la toate cele 20 de meciuri ale grupei a fost de aproape 675 de mii.

Grupa a V-a:

În acesata grupa Cehoslovacia a avut ca adversar doar echipa Frantei, cea a Suediei facînd o figura mult prea modesta (surprinzator, chiar un 1 – 1 cu Luxemburg-ul, e adevarat, în deplasare, si pierzînd de doua ori pe teren propriu: 1 – 3 , cu Franta, si 1 – 3 cu Cehoslovacia) excluzînd acel 2 – 2 din primul joc, la Paris, care poate ca a deschis o fereastra de sperante la Stockholm dar în mod cert a fost punctul care a barat Frantei drumul spre …Roma.

În afara de acest punct pierdut de Franta, locul 1 s-ar fi atribuit la golaveraj care e ra mai mai bun în favoarea Cehoslovaciei ( + 1 din disputa directa si + 7 fata de + 5 în partidele cu Luxemburg-ul).

Un singur lucru ar mai fi de adaugat si anume faptul ca la jocul de la Paris, pe banca tehnica a luxemburghezilor s-a aflat Arthur Schoos în locul titularului Louis Pilot.

Alte comentarii cred ca ar fi de prisos…

Golgeterul grupei a fost cehoslovacul Masny, cu 5 goluri, urmat de un alt cehoslovac, Vizek, si suedezul Greenhagen, ambii cu cîte trei goluri.

Numarul de spectatori la meciurile din aceasta grupa s-a ridicat la cifra de 280.832

Cei mai multi,aproape 50.000, la meciul Cehoslovacia – Franta 2 – 0, disputat pe arena “TehnoPole “din Bratislava.

Grupa a VI-a

A fost o grupa nu atît a presupuselor lupte pentru întîietate cît a rezultatelor surpriza si a ordinii stabilite prin acestea în clasamentul final. Apriori s-ar fi acordat prima sansa echipei Uniunii Sovietice si apoi poate celei a Ungariei si nicidecum celei a Greciei sau rezultatelor realizate de nationala Finlandei. Linia finala de clasament a U.R.S.S., 1 – 3 – 2 si golaveraj 7 – 8, din 6 jocuri , este cred cea mai rusinoasa din toata istoria ultimilor 20 de ani de cînd nationala sovietica participa la competitiile organizate de U.E.F.A sau F.I.F.A.

Cu patru puncte si golaveraj 5 – 1, dupa primele doua jocuri, e adevarat “acasa”, Finlanda acumulase maximum posibil în dauna a doua formatii pe care nu cred ca le mai învinsese în istoria sa. Daca pentru Grecia nu stiu cît ar fi sa acordam credit plusului de elan al nordicilor, pentru Ungaria nu stiu ce circumstante atenuante ar mai fi sa acordam. O mie de pariori dintr-o mie nu ar fi mers nici macar pe un “X”, dar-mi-te pe o victorie a finlandezilor. Si totusi asa era la data de 20 septembrie …

A urmat un U.R.S.S.- Grecia 2 – 0 si lucrurile pareau a-si intra în normal.

Urmatorului joc, Ungaria – U.R.S.S. 2 – 0, iar am putea sa-i acordam un calificativ în zona normalului si sa încercam a crede într-un reviriment de exceptie al maghiarilor si la revenirea, probabila, a acestora la niste vremuri la care multi romantici înca mai traiau sperante (“…Ehei, mai tii minte trupa aia din anii ‘ 50, cînd bateam toata Europa!”), dar nu peste mult timp ne vom convinge ca nu a fost decît o falsa impresie si pîna la finele anului o alta echipa avea sa fie aceea care sa rastoarne toate previziunile.La 11 si mai apoi la 29 octombrie, Grecia învingea cu 8 – 1 Finlanda si respectiv cu 4 – 1 Ungaria, rezultate ce foarte probabil puteau fi catalogate la Atena coborîtoare din pronia Olimpului anticei Helade si deschizatoare ale unei ere noi în istoria fotbalului elen.

Mai mult de atît, în primul jocal primaverii, la 2 mai, pe marea arena budapestana, “Nepstadion”, ca si goala, cu doar 15. 000 de spectatori, echipa Greciei reuseste un miraculos 0 – 0 si se instaleaza în fruntea grupei.

Si totusi grupa nu e jucata, Ungaria mai are doua jocuri, din care unul acasa cu Finlanda, Grecia doar un singur joc, acasa iar echipa sovietica înca patru jocuri, teoretic 8 puncte posibile si cu cele înca doua din portofoliu , ce mai … !

Numai ca ce a urmat e de domeniul incredibilului, al S.F.-ului …

Seria celor patru jocuri ale U.R.S.S,-ului e de povestit copiilor obraznici , ca un fel de bau-bau care sa-i sperie, si de neaducere aminte pentru diriguitorii fotbalului de la Mo- scova. 2 – 2 cu Ungaria , la Moscova, si apoi doar 1 – 1 cu Finlanda, la Helsinki. Scaunul lui Simonian a cazut si a fost instalat Beskov.

A urmat un 0 – 1 la Atena, printr-un gol al lui Nikoloudis înscris în ultimele secunde ale partidei si arena elena parca a luat foc. Era cred cea mai mare victorie a fotbalului elen, întrecînd poate si performanta lui Panathinaikos, cea care jucase o finala a Cupei Campionilor Europeni. Grecia era calificata pentru turneul final.

Fara acest gol al grecilor din minutul 90, nationala U.R.S.S. avea, teoretic sansa calificarii. Dar si mai interesant era ca, în atare situatie, sansa de calificare avea chiar si Finlanda daca ar fi cîstigat la Moscova.

Oricum, Grecia era categoric calificata…

A mai urmat un Ungaria – Finlanda 4 – 1, care nu a mai interesat pe nimeni, decît poate pe antrenorul maghiar Karoly Lakat, cel care l-a înlocuit pe fostul titular Ferenc Kovacs

Si apoi un U.R.S.S.- Finlanda 1 – 1, rezultat care efectiv a îndoliat o natiune…

Sa termini pe ultimul loc într-o grupa în care porneai ca prima favorita e aproape de neconceput. Nu cred ca îmi pot imagina cîte capete vor fi cazut atunci la Moscova…

Si poate chiar de adevaratelea, nu chiar asa ca o simpla metafora.!

Cumva curios a fost acel 8 – 1 al Greciei asupra Finlandei, acea Finlanda care a învins Ungaria ( e adevarat fara Töröksik, Nyilasi si Zombori), care Ungaria a învins U.R.S.S., si asta dupa ce, cu numai un în urma, România a învins, la Bucuresti, Grecia cu 6 – 1., în februarie 1979 aceeasi Grecie pierdea cu 4 – 1 la Tel Aviv, cu Israelul, si apoi din nou la Bucuresti, 0 – 3 cu România. Iar acest Mavros, care a înscris patru goluri nici nu a suflat în fata fundasului nostru Cheran.

Aproape sa nu-ti vina sa crezi dar sînt trairi adevarate ale fotbalului.

Golgeterii grupei au fost grecul Mavros si finlandezul ( e de rîsul lumii ! ) Ismail Atik (e si asta finlandez precum eu popa! ), fiecare cu patru goluri.

Numarul de spectatori la toate jocurile grupei a fost de 272.156, ( cel mai mic din toate cele sapte serii) cu maximum de asistenta, 55.000 , la meciul U.R.S.S. – Grecia 2 – 0, disputat la data de 20 septembrie 1978 , pe arena “Hrajdan” din Erevan.

Grupa a VII-a :

Parca e prea mare coincidenta între situatia echipei nationale a R.F.Germania la a- ceasa editie a Campionatului European si cea de la editia precedenta: în ambele editii a facut parte din ultima grupa a preliminariilor, în ambele editii a plecat din start ca singura si inatacabila candidata la cîstigarea grupei,în ambele editii a fost în aceeasi grupa cu Mal ta, în ambele editii a avut probleme în meciul din insula (abia 1 – 0 în editia a V-a si doar 0 – 0 în aceasta editie), cel din tur, în ambele editii returul a fost în Germania si cîstigat de germani cu 8 – 0, în ambele editii acest meci a fost ultimul joc din grupa si disputat în chiar anul turneului final si nu în anul precedent, în ambele editii Germania nu a pierdut nici un joc, în ambele editii grupa a fost cîstigata de R.F.Germania.

De ce a fost asa nu v-as putea spune. Cele de mai sus se constituie doar într-o sim- pla constatare si nimic mai mult.

Jocurile din grupa au început cu doua victorii ale echipei Tarii Galilor, 7 – 0 cu Malta si 1 – 0 cu Turcia, de credeau galezii ca au apucat pe Dumnezeu de un picior si nu mai e nimeni ca ei. Asta si pentru ca în acea toamna a anului 1978 doar “alea mici” s-au decis sa se aventureze în lupta si sa se macine între ele .

Nemtii, ca mai hîrsiti în razboaie, stiu de pe pielea lor, si a înca altor viteji, ca nu e bine sa pornesti la razboi înspre toamna si sa te apuce iarna. Asa ca ei au pornit campania cam cînd începe sa se împrimavareze, si precum cateii lui Topîrceanu au iesit pe prispa “sa-si usuce labele”, sa se încalzeasca, si de doua ori cîte un 0 – 0, în deplasare le-a fost suficient. A urmat pentru ei o serie de patru victorii consecutive, un golaveraj de 17 – 1 , zece puncte în clasamentul final si … gata .

Restul a fost hîrjoana pentru ciolane între catei.

În aceasta serie de meciuri trebuie sa consemnam pe acela disputat la 21 noiembri e 1979, la Izmir, Turcia – Tara Galilor 1 – 0, pentru simplul motiv ca a fost arbitrat de românul Constantin Ghita, cel care s-a remarcat vreme de multi ani ca portar al echipei Stea gul Rosu Brasov.

Singurele partide cu adevarat serioase pentru vest-germani au fost niste întîlniri amicale. Cea de la 12 septembrie 1979, disputata în Berlinul Occidental, R.F.Germania – Argentina 2 – 1 ( 0 – 0 ) , si apoi în noiembrie, la Tbilisi, U.R.S.S.- R.F.Germania 1 – 3

Golgeterul grupei a fost vest-germanul Klaus Fischer, cu 6 goluri marcate .

La meciurile acestei grupe au asistat 388.078 spectatori, cei mai multi au fost în numar de 73.000 pe”ParkenStadion”-ul din Gelsenkirchen, la meciul R.F.Germania – Tur cia 2 – 0. Înca de pe atunci începuse sa se faca simtita în Germania prezenta unei puternice si numeroase comunitati turcesti. Pe unguri i-au cucerit dupa batalaia de la Mohacs, pe nemti o sa-i cucereasca cu duhul blîndetii lui … Allah.

Dupa cum v-am obisnuit, la acest sfîrsit de an 1979, va aducem la cunostinta rezultatele anchetei revistei “France Football”.

Cel mai bun fotbalist al anului: englezul Keevin Keegan.

La echipe, publicatia franceza ne-a oferit o veritabila surpriza. Pe primul loc, ca cea mai buna echipa din Europa, selectionata IUGOSLAVIEI, chiar în pofida faptului ca aceasta nu s-a calificat pentru turneul final al Campionatului European.

Au urmat-o în acest clasament ( totusi NEOFICIAL) R.F.Germania, Austria, An-glia, Belgia, Olanda, Polonia, Franta si Cehoslovacia. Si, dupa cum vedeti, au fost incluse în aceste primele NOUA echipe care nu s-au calificat pentru turneul final al C.E., precum Polonia, Austria, Franta, în schimb nu se regaseste nationala Spaniei, cîstigatoarea grupei a III –a. Asa dupa cum remarcasem si noi la momentul analizei acestei grupe, Spania nu s-a remarcat întru totul deosebit în aceste preliminarii.

În acest clasament prezentat mai sus au fost incluse 32 de selectionate europene, cea a României fiind plasata doar pe locul …25 ( !!!).

Un cel mai bun “unsprezece”al acestei anchete avea urmatoarea alcatuire: Pantelici (IUGOSLAVIA) – Kaltz (R.F.G.), Krool (OLANDA), Pezzey (Austria),Cabrini (ITALIA) – P.Breitner (R.F.G.), Woodcock (ANGLIA), K.Keegan (ANGLIA) – Susici (IUGOSLAVIA), K.H. Rummenigge (R.F.G.), M.Platini (FRANTA).

În chiar primele zile ale anului 1980, mai exact la 16 ianuarie, la Roma , au avut loc tragerile la sorti pentru stabilirea celor doua grupe ale turneului final al Campionatului European, care au stabilit urmatoarele componente:

Grupa I-a : Cehoslovacia, R.F.Germania, Olanda si Grecia.

Grupa a II –a: Italia, Spania, Belgia si Anglia.

În mod categoric ambele grupe sînt deosebit de echilibrate din punct de vedere valoric si ni se pare deosebit de dificil a ne hazarda sa facem niste pronosticuri. Cel mai bine este sa asteptam desfasurarea acestor partide care sînt programate a avea loc în zilele de 11 si 12 iunie (etapa I-a), 14 si 15 iunie (etapa a II-a) si 17 si 18 iunie (etapa a III-a ) în orasele Roma, Neapole, Milano si Torino.

În ziua de 21 iunie, la Neapole se va disputa meciul pentru locurile 3 si 4,(între e - chipele clasate pe locurile doi în cele doua grupe) iar la 22 iunie, la Roma, se va disputa finala mare, între cîstigatoarele celor doua grupe.

O eventuala rejucare a acestei finale (în caz de egalitate dupa 120 de minute de joc) a fost programata pentru data de 24 iunie, tot la Roma.

Pentru ca spatiul în timp pîna în luna iunie sa nu ramîna nealocat, echipele participante la acest turneu final si-au programat o serie de jocuri amicale, asupra carora îngaduiti-ne sa va facem cîteva relatari.

La Malaga : Spania _ R.D.Germana 0 – 1 (0 – 0 ) .A marcat Streich (min. 56)

La Neapole: Italia – România 2 – 1 ( 0 – 0 ) . Au marcat : Colovatti (min.56) si Causio (min.86) respectiv Bölöni (min. 52). Golul lui Causio a fost înscris în urma unei fla- grante pozitii de ofsaid a atacantului italian, lucru recunoscut, în totalitate, de publicatiile italiene. Portarul romîn Vasile Iordache a avut o prestatie EXCEPTIONALA.

La Paris, pe “Parc des Princes”, în prezenta a 35.000 de spectatori : Franta – Grecia 5 – 1 ( 2 – 1 ) !!! Au marcat : Platini(2), Bathenay (11m), Cristoph si Stopyra.

La Milano, la 15 martie 1980 : Italia – Uruguay 1 – 0 ( 1 – 0 ) A marcat : Grazianni (min.9).

La Bruxelles : Belgia – Uruguay 2 – 0 ( 0 – 0 ) . Au marcat : Verheyen (min.66 – 11m ) si van der Elst (min.86).

La Sarajevo : Iugoslavia – Uruguay 2 – 1 ( 1 – 0 )

München, în prezenta a 80.000 de spectatori: R.F.Germania – Austria 1 – 0 (1 – 0)

A marcat: Hans Müller (min. 34).

La Bruxelles: Belgia – Polonia 2 – 1 ( 1 – 0 ) . Au marcat : Coeck (min. 38 ) si van der Berg (min.58) respectiv Lato (min.63).

La Gijon: Spania- Cehoslovacia 2 – 2 ( 0 – 1 ) .Au marcat : Migueli si Quini respe ctiv Nehoda (2).

La Leipzig: R.D.Germana – Grecia 2 – 0 ( 0 – 0 )

La Torino, la 19 aprilie: Italia – Polonia 2 – 2 (2 – 2 ). Au marcat Causio, Scirea respectiv Sibis si Szarmach (11m).

La Kosice: Cehoslovacia – Ungaria 1 – 0 (0 – 0 ) . A marcat: Nehoda (min.73).

La Londra, pe “Wembley”, în prezenta a 92.000 de spectatori: Anglia – Argentina 3 – 1 (1 – 0 ) . Au marcat: Johnson (min.42 si 51), Keegan (min.69) respectiv Pasarella (min.54 - 11m)

La Bremen, 40.000 de spectatori: R.F.Germania – Polonia 3 – 1 .Au marcat: Rummenigge ,Schuster si Allofs respectiv Boniek.

La 18 mai, la Brno : Cehoslovacia – România 2 – 1 ( 1 – 0 ) . Au marcat : Vizek (min.33 si 61) respectiv A.Ionescu(min. 51) . România a facut un joc foarte bun.

La Copenhaga : Danemarca - Spania 2 – 2 ( 0 – 1 ). Au marcat: Simonsen si Bastrup respectiv Saura si Asensi.

Vineri, 6 iunie, la Bruxelles : Belgia – România 2 – 1 ( 0 – 1 )

Au marcat : Coeulemans (min.48), Van der Elst (min. 87) respectiv Camataru (min 24). A fost din nou un joc foarte bun al echipei noastre. Revenit în poarta echipei nationale dupa o absenta de trei ani de zile, Vasile Iordache a avut în aceste ultime jocuri prestatii deosebite, care îl recomanda cu prisosinta pentru viitoarele jocuri internationale, mai a les ca înca nici nu a împlinit 30 de ani. Dar asta e o alta problema …

Referitor la competitia pe care urmeaza a o gazdui, italienii o considera a fi un veritabil minicampionat mondial. În acest scop ei au ales drept gazde ale jocurilor stadioanele cu cele mai mari capacitati la acest moment, carora le-au adus importante modificari, în special la vestiare, locurile din tribuna presei, precum si construirea unor cladiri, în apropierea stadioanelor, destinate ca centre de presa. Se estimeaza prezenta a circa 1500 de zi aristi, din Europa si chiar si alte continente.

Au fost deja stabiliti cei cîteva sute de membri ai personalului auxiliar, oameni de ordine, functionari si translatori, cei mai multi dintre acestia oferindu-se voluntari pentru asemenea activitati.

Si, la 11 iunie, a avut loc festivitatea de deschidere si primul joc al turneului final

În afara spectacolului de deschidere, în aceasta zi s-au si disputat doua meciuri.

La Roma, pe “Olimpico” , în prezenta a circa 20.000 de spectatori

Cehoslovacia – R.F.Germania 0 – 1 (0 – 0 )

Arbitru: Alberto Michelotti (Italia) A markat : K.H.Rummenigge(min.57).

A fost un spectacol mai degraba modest, cu putine faze de poarta, suturi putine si, în final, un singur gol, acela al unei lovituri cu capul a lui Rummenigge, la o eroare a portarului cehoslovac Netolicka.

S-au remarcat Cullmann, Hans Müller, Rummenigge si Stielicke.

La Neapole, pe stadionul “San Paolo” , în prezenta a 15.000 de spectatori

Olanda – Grecia 1 – 0 ( 0 – 0 )

Arbitru : Adolf Prokop (R.D.Germana) A marcat : Kist (min.65 – 11m )

A fost o victorie dificil obtinuta de echipa olandeza, ca urmare a transformarii unui penalti, acordat în conditii discutabile, întrucît arbitrul est-german a sanctionat nu un fault al portarului grec Constantinou ci mai ales simularea accidentarii acestuia în urma impactului cu un atacant advers, de care s-a facut vinovat provocîndu-l.

În ziua de 12 iunie s-au disputat alte doua partide din cadrul primei etape.

La Torino, pe stadionul “Municipal”, în prezenta a cca. 15.000 de spectatori

Belgia – Anglia 1 – 1 ( 1 – 1 )

Arbitru: Heinz Aldinger (R.F.Germania) . Au marcat : Jan Coeulemans (min.29) respectiv Raymond Wilkins(min.26).

Cloo-ul partidei l-a constituit nu atît meciul din arena, cît mai ales un fapt mai putin placut, petrecut în tribune. Dupa golul egalizator al belgienilor, o parte din suporterii englezi, s-ar parea ca îndeajuns de înfierbîntati de bautura consumata înainte de meci, au provocat un enorm scandal care a necesitat interventia politiei si folosirea de gaze lacrimogene pentru a-i dispersa pe spectatorii turbulenti.

Din pacate gazele s-au împrastiat ca o ceata peste toata suprafata arenei si a fost necesara întreruperea partidei pentru mai mult de un sfert de ora, din cauza efectului nociv si asupra altor spectatori si chiar si asupra jucatorilor, unora dintre acestia, de la ambe le echipe, trebuind a li se acorda îngrijiri medicale.

Fapta huliganica a respectivilor spectatori englezi s-a repercutat printr-o sanctiune , în sensul ca Federatia engleza a fost amendata cu 30.000 de franci elvetieni si un serios avertisment care ar putea culmina, în caz de recidiva, cu excluderea formatiei engleze de la aceasta competitie.

La Milano, pe stadionul “Giuseppe Meazza”(San Siro), în prezenta a aproape 50.000 de spectatori:

Spania – Italia 0 – 0

Arbitru: Karolyi Palotay (Ungaria)

Doua foste campioane europene, Spania(1964) si Italia (1968) s-au înfruntat într-o atmosfera vulcanica pe arena milaneza, alimentata la nivelul tribunelor de un grup de suporteri ai echipei A.C.Milan, care au vrut sa protesteze în mod public împotriva federatiei italiene care, nu cu mult timp în urma, a decis retrogradarea echipei A.C.Milan în divizia “B”, ca urmare a dovedirii faptului ca echipa milaneza s-a facut vinovata de implicarea în trucarea unor rezultate din primul esalon al fotbalului italian. De asemenea au fost suspendati pentru totdeauna din miscarea sportiva portarul Albertosi si Alberto Capuano, presedintele gruparii milaneze.

Pentru linistirea acelui grup de scandalagii a fost nevoie de interventia politiei si întreruperea partidei pîna la evacuarea acestora din tribunele stadionului.

În teren actorul principal s-a dovedit a fi arbitrul maghiar Palotay care a refuzat sa acorde ambelor echipe cîte o lovitura de pedeapsa si a anulat spaniolilor un gol înscris de Santillana, pe motiv de ofsaid.

Pe ansamblu spaniolii au fost mai buni, au realizat mai multe actiuni de atac, au avut mai multe ocazii, printre care si un sut în bara portii lui Zoff, în repriza a doua.

S-au remarcat Asensi, în mod deosebit, respectiv Bettega si Graziani.

În zilele de sîmbata14, si duminica 15 iunie s-au disputat jocurile celei de a doua etape. Conform rezultatelor din prima etapa se impunea în mod obligatoriu jocul la victorie, altfel nu se poate accede catre finale. Au fost marcate 13 goluri, deci de trei ori mai mult decît în prima etapa. Asadar…

La 14 iunie, la Neapole , pe stadionul “San Paolo”, 30.000 de spectatori :

R.F.Germania – Olanda 3 – 2 ( 1 – 0 )

Arbitru: Robert Wurtz (Franta) Au marcat: Klaus Allofs(min. 20, 60 si 65) respe ctiv J.Rep (min.79 – 11m) si Willie van de Kerkhof (min.85).

Echipa antrenata de Jupp Derwall nu tine neaparat sa faca spectacol ci joaca disciplinat, construieste cu multa rabdare si asteapta momentul cel mai favorabil pentru a declansa actiuni decisive spre poarta adversa. Mai mult de atît, are si un foarte bun realizator în persoana lui Klaus Allofs, ce pare a deveni un demn urmas al marelui goleador care a fost Gerd Müller.

Echipa Olandei poate cu mai multa fantezie în jocul sau dar mai putin pragmatica decît în alte dati, s-a trezit cam prea tîrziu din somnolenta iar cînd a facut-o, cu toata straduinta nu a mai putut realiza macar un rezultat de egalitate.

În aceeasi zi, la Roma, pe “Olimpico”, în prezenta a doar 7.614 spectatori

Grecia – Cehoslovacia 1 – 3 ( 1 – 2 )

Arbitru: Patrick Partridge (Anglia) Au marcat: N.Anastopoulos (min. 14), respectiv Panenka (min.6), Vizek (min. 26) si Z.Nehoda (min. 63).

Aproximativ pe aceleasi coordonate “nemtesti” de disciplina si coordonare eficienta a jocului s-au prezentat si cehoslovacii, care nu prea le-au lasat nici o sansa partenerilor lor de întrecere, cu tot avîntul lor, materializat prin marcarea primului gol al partidei si apoi lupta dîrza pîna la sfîrsitul partidei.Valoarea si experienta cehilor în partide la aseme nea nivel si-au spus cuvîntul.

În ziua de 15 iunie…

La Milano, pe Stadionul “Giuseppe Meazza”, în prezenta a 11.500 de spectatori

Belgia – Spania 2 – 1 ( 1 – 1 )

Arbitru: Charles Corver (Olanda) Au marcat: E.Gerets (min. 17), J.Cools (min. 65) respectiv E.Gonzalez (min.36).

O placuta surpriza a constituit-o echipa Belgiei, o învingatoare nu prea scontata în fata Spaniei care, foarte probabil ca a crezut ca doar jocul foarte bun facut în fata Italiei îi confera în mod automat si victoria în acest al doilea joc. Efectiv belgienii au fost mai buni detasîndu-se în mod deosebit Coeulemans, probabil cel mai bun de pe teren.

În aceeasi zi, la Torino, pe stadionul “Municipal” , în prezenta a 60.000 de spectatori Italia - Anglia 1 – 0 (0 – 0)

Arbitru: Nicolae Rainea ( România) A marcat : Tardelli (min. 79)

Partida “nomber one”, daca putem sa o numim asa, a etapei poate fi caracterizata drept una a tacticii excelente si a victoriei totodata a lui Enzo Bearzot, cel care a trecut pe ste acuzele presei si ale specialistilor, i-a mentinut în formatie pe Causio si Graziani si a cestia au dovedit ca sînt demni de încrederea acordata de a juca în continuare în “squadra azzurra” si nu l-au dezamagit pe antrenorul si aprigul lor sustinator.

Acest unic gol înscris în doua partide (“patent italian”) si înscris abia în minutul 80 a revarsat un vulcan de entuziasm din piepturile celor 60. 000 de spectatori de pe “Stadio Comunale”, care au trait apoi cu sufletul la gura pîna la sfîrsitul partidei, pentru a putea rasufla usurati. Aceasta si pentru ca, în disperare de cauza englezii au atacat furibund pen tru a reusi un gol. Dar italienii s-au aparat prea în stil italieneste si nu s-au lasat a li se înscrie un gol.

Merita a fi remarcati în întregime jucatorii ambelor echipe care s-au luptat exemplar .

Dar pentru italieni urmeaza o partida foarte dificila împotriva “diavolilor rosii” ai antrenorului Guy Thys , si aceasta deoarece elevii lui Bearzot sînt OBLIGATI SA CÎSTIGE.

În cea de a treia etapa a turneului , în ziua de 17 iunie,

La Milano, pe stadionul “Giuseppe Meazza”, în prezenta a doar 10.000 de spectatori Olanda – Cehoslovacia 1 – 1 ( 0 – 1 )

Arbitru: Hilmi Ok (Turcia ) Au marcat : C.Kist (min. 59) respectiv Zd. Nehoda (min.16)

A fost un joc de un modest nivel tehnic, axat pe o lupta aproape disperata pentru victorie. Dupa egalare olandezii au asaltat cu disperare poarta lui Netolicka dar nu au reusit marca. Cehilor le era suficient un joc egal pentru a accede în finala mica. Aceasta deoa rece era putin probabil ca grecii sa poata face vreo minune în meciul cu germanii.Functie de lupta care a fost calitatea primordiala a jocului rezultatul de egalitate a fost echitabil. Dar numai în favoarea unora.

Al doilea meci al zilei s-a disputat la Torino, pe stadionul “Municipal” , în fata a 16.000 de spectatori.

R.F.Germania – Grecia 0 – 0

Arbitru : Brian McGinlay ( Scotia )

În afara rezultatului care spune practic totul, de aceasta data se poate spune ca a fost vorba de un joc tactic al vest-germanilor care s-au comportat de asa maniera încît sa tempereze elanul grecilor care poate si-ar fi dorit o victorie, pentru ca au si avut cîteva o- cazii, dar a fost cît se poate de clar ca nu se pot întîmpla minuni chiar asa ca din neant. În final a fost un rezultat care a multumit pe ambele formatii si care a dat clasamentului ur – matoarea configuratie:

1) R,F,GERMANIA 3 = 2 – 1 – 0 = 4 – 2 = 5p

2) Cehoslovacia 3 = 1 – 1 – 1 = 4 – 3 = 3 p

3) Olanda 3 = 1 – 1 – 1 = 4 – 4 = 3 p

4) Grecia 3 = 0 – 1 – 2 = 1 – 4 = 1 p

Prin urmare Germania va juca în finala mare iar Cehoslovacia în cea pentru locurile 3 – 4

Apoi în ziua de 18 iunie

La Neapole, pe stadionul “San Paolo”,în prezenta a 15.000 de spectatori

Anglia – Spania 2 – 1 ( 1 – 0 )

Arbitru: Erich Linemayr (Austria) Au marcat : Brooking (min.20) si Woodcock (min. 62) respectiv Dani (min. 52 – 11m)

A fost unul dintre cele mai frumoase jocuri ale acestui turneu final, ambele echipe etalînd o adevarata gama de cunostinte si posibilitati de care erau capapabili jucatorii lor. Englezii au luptat pentru victorie pe care si-au dorit-o deoarece în cazul victoriei italienilor ar fi jucat în finala mica.

Meciul s-ar fi putut termina si cu un rezultat de egalitate daca arbitrul Linemayr nu ar fi anulat, în mod eronat, un gol perfect valabil înscris de Dani.

Ultimul si cel mai important meci s-a disputat la Roma, pe stadionul “Olimpico” , în asistenta a 42.000 de spectatori.

Italia – Belgia 0 – 0

Arbitru: Antonio Da Silva Garrido ( Portugalia).

Se poate spune ca rezultatul a fost o surpriza. O victorie a Italiei ar fi dus-o pe acea sta în finala competitiei. Dar italienii au avut o prestatie îndeajuns de modesta încît sa nu poata învinge o formatie care s-a aparat supranumeric, a recurs, e adevarat, la multe mijloace antifotbalistice, la limita regulamentului, dar si-a atins scopul, acela de a nu primi gol si va juca astfel în marea finala a competitiei.

Italia, chiar daca a fost singura echipa care nu a primit nici un gol, în trei partide, nu putea avea pretentii la mai mult cu doar un singur gol marcat . Asa ca --- !

Clasamentul final al acestei a doua grupe:

1) BELGIA 3 = 1 – 2 – 0 = 4p

2) Italia 3 = 1 – 2 – 0 = 4p

3) Anglia 3 = 1 – 1 – 1 = 3 p

4) Spania 3 = 0 – 1 – 2 = 1p

Asadar, acum era clar, Cehoslovacia si Italia îsi vor disputa finala pentru locurile 3 – 4, iar R.F.Germania si Belgia finala “mare”

Sîmbata, 21 iunie , ora 20.30, s-a disputat la Neapole partida pentru locurile 3 si 4

CEHOSLOVACIA – ITALIA 1 – 1 ( 0 – 0 , 1 – 1 , 1 – 1 ) 9 – 8 la lovituri de la 11 metri

Stadion: “ San Paolo” Spectatori : 24.652

Arbitru: Erich LINEMAYR ( Austria)

Au marcat: Jurkemik (min.53) respectiv Graziani(min. 73)

CEHOSLOVACIA : Netolicka – Barmos, Jurkemik, Ondrus, Gögh – Vojacek, Kozak – Panenka, Masny, Nehoda, Vizek (min.64 – Gajdusek)

Antrenor: Jozef VENGLOS

ITALIA: Zoff(cpt) – Gentile, Cabrini, Giuseppe Baresi, Collovati – Scirea , Causio – Tardelli, Graziani, Bettega (min. 83 – Benetti), Altobelli

Antrenor : Enzo BEARZOT

Timp de 120 de minute ambele echipe au dus o lupta disperata pentru victorie, meciul neiesind în evidenta pentru virtuti deosebite. În afara realizarii, cu dificultate, a acelei egalari din minutul 73, singurul lucru aproape strigator de evident a fost faptul ca nationa la Italiei (cu sapte jucatori de la Juventus, doi de la Inter, unul de la A.C.Milan si unul de la A.S.Roma) este teribil de priceputa în a se apara dar aproape total incapabila de a sti sa razbata în fata unei aparari ferme si bine pusa la punct, lucru dovedit cu prisosinta în toate cele patru partide de la aceasta competitie.

Si asa s-a ajuns la loviturile de departajare de la 11 metri. Primii au executat italienii.

În prima serie de cinci lovituri au au marcat Causio, Altobelli, Baresi, Cabrini, Benetti respectiv Masny, Nehoda, Ondrus, Jurkemik si Panenka.

Apoi urma seria pîna la prima ratare …

Au marcat Graziani, Scirea si Tardelli respectiv Gögh, Gajdusek si Kozak.

La al noualea val… Collovati ,,, a ratat, Barmos a marcat si … 8 – 9 … si s-a terminat meciul si finala mica.

Este pentru a treia oara, în cadrul Campionatelor Europene, cînd gazdele pierd finala mica. În 1960 francezii, în 1976 iugoslavii si acum italienii.

Înaintea disputarii ultimului joc al acestui turneu final e de facut cunostinta cititori lor nostri urmatorul lucru. Meciul Italia – Anglia, din etapa a II-a a acestui turneu final a fost condus de arbitrul român Nicolae Rainea ( de fapt o brigada româneasca). Întrucît observatorul U.E.F.A., vest- germanul J.Malko, a acordat nota maxima prestatiei arbitrilor români, acestia au fost rechemat din tara pentru a arbitra finala mare a competitiei

Întrebat ce-si doreste pentru aceasta finala, Rainea a raspuns : “ Sa am noroc si sa iasa bine!”

Asadar, la 22 iunie 1980, la Roma

R.F.GERMANIA – BELGIA 2 – 1 ( 1 – 0 )

Stadion “Olimpico” Spectatori: 47.864

Arbitru : Nicolae RAINEA (România ), secondat de Otto Anderco si Vasile Tatar.

Au marcat: Hrubesch (min.10 si 88), respectiv van der Eycken (min. 72 – 11m).

R.F.GERMANIA : Schumacher - M.Kaltz, Stielike, K.H.Förster, B.Dietz (cpt.) – B.Schuster, H.B.Briegel(min.55- Cullmann) – K.H.Rummenigge, H.Hrubesch, H.Müller, Kl.Allofs C.G.: K.H.Förster
Antrenor: Jupp DERWALL

BELGIA: J.M.Pfaff – E.Gerets, L.Millecamps, W.Meeuws, M.Renquin – J.Cools (cpt.) R.van der Eycken – W.van Moer, Fr.van der Elst, R.Mommens, J.Coeulemans C.G.: van der Elst, van der Eycken, Millecamps
Antrenor : Guy THYS

Echipa R.F.Germania, fosta dubla campioana mondiala (1954 si 1974), loc 3 la C.M 1934, loc 4 la C.M.1958, vicecampioana mondiala la C.M.1966, loc 3 la C.M 1970, campioana europeana în 1972, si vicecampioana europeana în 1976 era o obisnuita a finalelor de mari competitii, pe cînd Belgia doar un loc 3 la editia din 1972, cînd a fost gazda a turneului final. Prezenta Belgiei în aceasta finala s-a dovedit a fi pe cît de inedita si de putin scontata pe atît de merituoasa si de aceea era de apreciat acest lucru si de luat în con sideratie ca nu era chiar o nechemata la aceasta întîlnire .

Aceasta finala a fost partida care a salvat de fapt aceasta competitie, a adus fata în fata doua echipe care au facut spectacol dar au si luptat pentru victoria finala. Victoria a revenit pe merit echipei vest- germane care s-a dovedit si în acest joc, ca si pe toata durata acestui turneu final, pe ansamblu, cea mai constanta si mai eficace dintre toate echipele

Germanii au pornit puternic din start, au înscris repede un gol printr-un sut foarte puternic al lui Hrubesch, de la aproximativ 20 de metri de poarta, surprinzîndu-l pe portarul Pfaff, un portar care s-a dovedit remarcabil pîna la acest moment al evolutiei sale..

Ca o paranteza, trebuie de spus ca prezenta lui Pfaff la aceasta competitie s-a datorat, poate, si echipei nationale a României, cea care înscriind, în meciul amical de la Bruxelles, doua goluri, chiar daca unul a fost anulat, în poarta echipei Belgiei, mai exact portarului Crujsters, a dus, implicit, la înlocuirea acestuia cu Pfaff. Rechemarea lui Pfaff (27 de ani) s-a dovedit inspirata, acesta avînd o prestatie excelenta la meciurile de pîna acum ale acestui turneu final.

Pîna la pauza tot germanii au fost cei care au controlat jocul si au avut si cîteva oca zii, ratate însa de H.Müller, Schuster, Allofs si Rummenigge. Replica belgienilor a fost destul de modesta.

Dar dupa pauza acestia aplica o noua tactica, ies mai des si mai curajos la atac, pen tru “totul sau nimic”, îsi creaza chiar si cîteva situatii de gol, si apoi, în minutul 72, egaleaza dintr-un penalti acordat de arbitrul Rainea în urma unui fault început în afara careu lui dar încheiat printr-o cadere ceva mai spectaculoasa în careu a lui van der Elst.

Germanii nu au protestat, au reluat jocul, au dominat fara încetare si în minutul 88 au înscris golul victoriei prin acest teribil de tenace si foarte dîrz jucator care era Horst Hrubesch, care a reusit sa fie la întîlnire la o centrare foarte reusita venita de la Rummenigge. O lovitura puternica si precisa cu capul si … 2 - 1 . A fost golul care avea sa consfinteasca o pe deplin meritata victorie a vest- germanilor .

Un mare merit pentru aceasta victorie revine antrenorului Derwall, un demn urmas al celebrului antrenor care a fost Helmut Schön, pentru tactica si excelenta îndrumare a elevilor sai, dar si echipei pe care a avut-o în pregatirea sa , iar în acest joc cu deosebire a portarului Schumacher, a aparatorilor Briegel si Stielike, a coordonatorului Schuster si a acestui excelent marcator care era Hrubesch.

R.F.GERMANIA a reusit absolut meritat sa cucereasca trofeul acestei competitii.

Cîteva date de divertisment…

Anton Ondrus, 30 de ani, capitanul echipei nationale a Cehoslovaciei este diplomat în stiinte economice si comerciale.

Înaintea meciului cu Spania, belgianul van Moer, veteranul de 35 de ani al echipei belgiene a spus: “ Sînt convins ca vom juca una din finalele acestui campionat european, poate chiar în cea mare , de la 22 iunie la Roma”.

O ancheta a ziaristilor prezenti la aceasta competitie a desemnat urmatorul podium al jucatorilor: 1) K.H.Rummenigge. (R.F.Germania). 2) Jan Coeulemans (Belgia). 3) Bernd Schuster (R.F.Germania).

Golgeterii editiei au fost:

Kevin Keegan (Anglia ) – 7 goluri

Klaus Fischer (R.F.Germania) - 6 goluri

Fr.Van der Elst ( Belgia), Marian Masny (Cehoslovacia ), Klaus Allofs (R.F.Germania), toti cu cîte 5 goluri.

Autogoluri :

N.Nicholl (Irlanda de Nord ) pentru Anglia

Gerd Kische (R.D.Germana ) pentru Olanda

Jan Holland (Malta) pentru R.F.Germania

Numarul total al spectatorilor s-a cifrat la 3.806.046 ., asta însemnînd cam cu 200 de mii mai putin ca la editia precedenta, asta desi au fost mai multe meciuri în aceasta e- ditie.

Conform datelor furnizate de apreciatul gazetar sportiv Mihai V.Ionescu, trimis special al ziarului “Sportul” la aceasta competitie, aflam ca la numai doua zile dupa con- sumarea finalei, marti 24 iunie 1980, prestigioasa revista italiana “Guerin Sportivo”, care apare la Bologna, a organizat la Ravenna o masa rotunda , intitulata “PROCESUL EUROPENELOR”, la care au fost invitati multi gazetari italieni si straini, acreditati la aceasta competitie.

A fost de fapt o retrospectiva analitica a competitiei, din care s-au tras, în mare, aproximativ urmatoarele concluzii…

Primul lucru care s-a stabilit, unanim apreciat, a fost acela ca actuala competitie a C.E. s-a situat mult sub nivelul asteptarilor, atît pe plan organizatoric, financiar si mai ales fotbalistic. Referitor la acest din urma aspect, s-a concluzionat ca s-a simtit predilectia la mai toate echipele, pentru asa zis-ul “calcio non calcio”, sau mai exact ANTIFOTBAL.

S-ar putea spune ca aceasta parere a fost lansata în special de specialistii si gazetarii italieni, frustrati probabil de faptul ca echipa lor nationala a ocupat doar locul 4 si ar fi fost împiedicata prin aceasta sa joace fotbal si sa demonstreze ca ar fi fost singura care a facut-o. Dar nu s-au raliat la acesta teorie reprezentantii presei din Cehoslovacia, Belgia si R.F.Germania, adica tocmai din tarile situate în final pe podium..

Dintr-un punct de vedere neutru concluziile ar putea fi urmatoarele:

- rezultatele au dovedit ca alcatuirea grupei “A” a fost superioara celei a grupei “B”

- R.F.Germania si Belgia au fost echipele cu cea mai scazuta medie de vîrsta, 25 si respectiv 26 de ani, iar cea mai ridicata medie de vîrsta a fost cea a Olandei, cu 29 de ani.

La modul general poate cumva cam prea ridicata, iar rezultatele înclina a se concluziona ca pe lînga experienta competitionala mai este nevoie si de multa vigoare fizica.

- per total întrecere revelatia a constutuit-o echipa Greciei,dar în special tînara nationala a Belgiei, iar deceptiile Italia, Olanda, Spania , Ungaria si mai presus de toate echipa U.R.S.S.

Despre fotbalul propriu-zis se pot face urmatoarele aprecieri:

- au stralucit, peste tot aproape, apararile, de aceea s-au si înscris putine goluri de

partida. Se joaca uneori cu doi “libero”, sau uneori, în functie de necesitati, libero-ul îsi mareste raza de actiune, implicîndu-se tot mai mult în dinamica generala a echipei.

- s-a manifestat, în lupta de deposedare a balonului, ideea de deposedare colectiva (la Belgia mai ales).

- participarea aparatorilor la fazele de atac a devenit o regula aproape generala si se induce notiunea de “ fotbal total”, promovata cu cîtiva ani în urma de nationala Olan- dei sub conducerea lui Rinus Michels, în care tot mai adesea i se impune atacantului “ sa faca si faza de aparare”.

- pe plan tehnic nu s-au observat noutati si nici o crestere a calitatii executiilor, ba dimpotriva, în multe cazuri greselile tehnice au abundat înfluentînd negativ cursul jocului

- atacantii, cu unele exceptii, (van der Elst, Coeulemans, Keegan, Dani, Hrubesch) nu au dovedit suficienta personalitate, iar dinamica în ofensiva este mai mult la discretia împrovitatiei si a imprevizibilului si mai putin ca urmare a unei idei tactice de joc.

- eficacitatea în atac poate fi considerata ca nesatisfacatoare, 27 de goluri în 14 partide(deci o medie de mai putin de doua goluri de partida), în schimb a crescut numarul de marcatori, evidentiind, ceea ce am semnalat si mai sus, participarea tot mai frecventa a tuturor compartimentelor echipelor la acest proces, lucru care, într-un anume fel contribuie la cresterea spectaculozitatii jocului.

- un mare accent se pune pe factorul psihic, determinant în unele partide (Italia – Belgia, Italia – Cehoslovacia, Belgia – Spania) mizîndu-se, nu de putine ori pe enervarea adversarului, lucru ce conduce la multe momente de antijoc sau de duritati. Lucru care, în oarece masura vine sa sustina teoria supusa atentiei de italieni.

Cele mai frumoase aspecte ale spectacolului fotbalistic au fost considerate:

- finala R.F.Germania – Belgia, în întregime

- partea a doua a partidei Italia – Belgia.

- repriza a doua a meciului Anglia – Spania

- repriza a doua a meciului R.F.Germania – Olanda.

- momente din ambele reprize ale meciurilor Belgia – Spania si R.F.Germania - Grecia.

În privinta arbitrajelor…Au oficiat 12 arbitri, dintre care doi cu cîte doua jocuri (Linemayr si Rainea- la cîte un joc din grupe si la cele doua finale).

Prestatia generala a arbitrilor a fost modesta, încadrîndu-se în calificativul general al competitiei. Au fost cazuri flagrante de erori:

-la meciul Olanda – Grecia, arbitrul Prokop (R.D.Germana) a sanctionat cu lovitu ra de la 11 metri formatia elena pentru ca a considerat ca portarul Constantinou a simulat un fault comis asupra sa cînd de fapt el fusese acela care provocase incidentul . S-a considerat ca pentru o asemenea atitudine se putea acorda cel mult un cartonas galben.

- la meciul Italia -. Spania, arbitrul maghiar Palotay nu a acordat ambelor echipe cîte un penalti, la faulturi evidente în careu.

- la meciul R.F.Germania – Olanda, francezul Wurtz nu a acordat echipei olandeze un penalti evident, la scorul de 1 – 0 pentru west-germani, în schimb i-a acordat unul absolut gratuit, atunci cînd scorul era 3 – 0 pentru adversari. Si culmea, din golul marcat de Jojnny Rep din aceasta lovitura de pedeapsa s-a declansat un reviriment al olandezilor, ca re nu mult a lipsit sa modifice rezultatul final al partidei.

- la meciul Anglia – Spania, Linemayr a anulat spaniolilor un gol perfect valabil, pentru un ofsaid care nu a fost.

- la rîndul sau, în jocul finalei, Nicolae Rainea, a acordat penalti echipei belgiene pentru un fault petrecut în afara careului de 16 metri.

- în schimb portughezul Garido nu a vazut un hent în careul belgian, la meciul dintre Belgia si Italia.

Acestea au fost cîteva dintre cele mai evidente greseli. Altele care s-au remarcat au fost mai minore, dintre care semnalam: neaplicarea legii avantajului, tolerarea jocului obstructionist si uneori chiar dur, numeroase simulari si trageri de timp, nerespectarea dis tantei de 9 metri la lovituri libere, vociferari la decizii ale arbitrilor si nesanctionarea celor vinovati cu cartonase galbene.

Asistenta la aceste partide a fost în mare suferinta. La cele 14 partide au asistat în total un numar de aproximativ 385.000 de spectatori, cu o medie de circa 27.500 de fieca re partida. Dar si multe stadioane mai mult goale la multe partide.

Cel mai bun “ unsprezece” al competitiei a fost cel prezentat în numarul din 25 iuni e al publicatiei “La Gazzetta dello Sport” si anume: Zoff (Arconada ) – Kaltz, Kroll, Collovatti, Gentile- Schuster, van Moer, H.Müller – K.H.Rummenigge,.Allofs, Coeulemans.

În cadrul acestei mese rotunde de la Ravenna, s-a stabilit ca cel mai bun jucator al turneului a fost west-germanul Bernd Schuster, aceasta în ciuda faptului ca are doar 21 de ani si ca a jucat numai în doua partide ale echipei sale.

Au mai primit voturi west – germanii Hansi Müller si K.H.Rummenigge, precum si belgianul van Moer care, desi la 35 de ani, s-a dovedit a fi un mare exemplu de seriozitate, pregatire si daruire sportiva.
  • Nici un comentariu

Adauga comentariile tale

Postează comentariu ca oaspete

ejen forex 0 http://restauracefantasy.cz/?kljaksade=wechselstrategie-bin%C3%A4re-optionen wechselstrategie binäre optionen gcm forex yatırım uzmanı restricţie de caractere
Textul trebuie să aibă mai mult de 5 caractere

Parteneri