Menu

Campionatele Europene de Fotbal - Editia I-a

  • Scris de forfecel (ştie_mucala)
  • Categorie: Fotbal Extern

opzioni binarie tassazione Editia I-a

Euro 1960La prima editie s-au înscris si au participat 17 echipe nationale, printre care si România..

Organizarea turneului final a fost încredintata Frantei, în semn de pretuire pentru initiativa si pentru sustinerea ferventa a marilor competitii sportive. Daca vom reaminti si faptul ca si ideea organizarii Jocurilor Olimpice moderne apartinea unui francez, Pierre de Coubertin, iar aceea a Campionatelor Mondiale altui francez, Jules Rimet, consideram ca natiunea franceza merita stima si atentia fedratiei europene si alegerea facuta a fost una de mult bun simt si cît se poate de îndreptatita.

Sistemul de disputare al competitiei era cel eliminatoriu, în dubla mansa. Datorita numarului de echipe înscrise s-a impus necesitatea instituirii unui joc preliminar, în care si-au disputat calificarea Cehoslovacia si Irlanda. A învins Cehoslovacia dupa 4 – 0 acasa si 0 – 2 în deplasare.

Jocurile primului tur propriu-zis au debutat la 28 septembrie 1958 cu întîlnirea Ungaria – U.R.S.S. Lista completa a acestor partide a fost urmatoarea:

U.R.S.S. -- Ungaria 3 – 1 si 1 - 0

FRANTA -- Grecia 7 – 1 si 1 - 1

ROMÂNIA -- Turcia 3 – 0 si 0 - 2

Norvegia -- AUSTRIA 0 – 1 si 2 - 5

IUGOSLAVIA -- Bulgaria 2 – 0 si 1 - 1

R.D.Germana -- PORTUGALIA 0 – 2 si 0 - 3

Danemarca -- CEHOSLOVACIA 2 – 2 si 1 – 5

Polonia -- SPANIA 2 – 4 si 0 - 3

În sferturile de finala s-au consemnat rezultatele:

Portugalia -- IUGOSLAVIA 2 – 1 si 1 – 5

Franta -- Austria 5 – 2 si 4 – 2

România -- CEHOSLOVACIA 0 – 2 si 0 – 3

U.R.S.S -- Spania 3 – 0 si 3 – 0

Revenind asupra rezultatelor din aceste doua tururi se poate concluziona, fara a gresi, ca nu s-au consemnat surprize. Singurul comentariu care s-ar putea face ar fi cred acela asupra dublei victorii înregistrate de sovietici asupra maghiarilor, aceasta explicîndu-se, probabil, prin neputinta acestora din urma de a mai reusi crearea unei nationale care sa egaleze valoarea acelei mari echipe din 1954 si poate în primul rînd datorita neferici telor evenimente din noiembrie 1956 din Ungaria, dupa care majoritatea jucatorilor maghiari de superclasa au fugit din tara, în frunte cu celebrul Ferenc Puskas ,împrastiindu-se pe la mari echipe din vestul Europei.

În “sferturi”, echipa Spaniei nu s-a prezentat la jocurile cu nationala sovietica pe considerente politice.

Echipa României nu a reusit sa-si depaseasca conditia. A eliminat Turcia, în primul tur, dar Cehoslovacia a fost o nuca prea tare pentru ea.

Meciurile cu echipa Turciei s-au disputat la 2 noiembrie 1958, la Bucuresti, si la 26 aprilie 1959, la Istanbul.

În meciul de la Bucuresti, România a învins mai greu decît o arata scorul, reusind sa puncteze abia în ultima jumatate de ora prin Oaida (min.62),Gh.Constantin(min. 77) si Constantin Dinulescu (min.81). A fost utilizata urmatoarea formula de echipa: C.Toma – Cornel Popa, Al.Caricas, D.Macri – Vasile Alexandru, Nelu Nunweiller III -Nicolae Oaida, Gh.Constantin, C.Dinulescu, Haralambie Eftimie, Nicolae Tataru.

În returul de la Istanbul, pe stadionul “Mithat Pasa”, vom trage cu dintii de un rezultat cît mai strîns si vom scapa cu numai doua goluri la pasiv, opera aceluiasi Lefter, dintre care unul din penalty.

Asadar, ne-am calificat …dar cum? O victorie a la Pyrus, pentru ca în urmatoarele doua meciuri, cele cu Cehoslovacia, vom primi cinci goluri fara a reusi sa marcam vreunul. Si cu asta am încheiat cursa.

În primul joc, cel de la Bucuresti au marcat Masopust si Bubnik, iar în returul de la Bratislava au marcat Bubernik, de doua ori, si din nou acelasi Bubnik. Nu e mai putin adevarat ca în echipa cehoslovaca jucau, printre altii, portarul Schroiff, fundasii Novak si Po pluhar, atacantii Masopust, Kvasnak, Bubernik, nume care se remarcasera in editia suedeza a Campionatului Mondial din 1958 sau care, si mai mult, vor juca în finala Mondialului din 1962, la Santiago de Chile.

Nu e mai putin adevarat ca si la ai nostri au jucat cîteva dintre celebritatile vremii, portarul Ion Voinescu,Gh.Constantin, Dinulescu, Nae Tataru, Mircea Dridea. Si totusi ,un stigmat al neputintei ne-a stapînit în cele doua meciuri, cum de altfel acesta ar putea fi atributul care l-ar fi meritat evolutia echipei noastre în tot deceniul care se încheia. Fusese “ un deceniu al talentelor pierdute” cum bine îl caracterizase un celebru cronicar de specialitate, un deceniu care avea sa fie unul dintre cele mai cenusii din istoria fotbalului românesc, un deceniu în care o serie de exceptionale valori îi numesc aici pe C.Toma, Ion Voinescu, Apolzan, fratii Zavoda, Calinoiu, Bone, Paraschiva, Petschowski, Ozon, Gh. Constantin, Suru, Nicolae Tataru - nu au reusit pe plan international decît sporadic sa eta leze întreaga gama a talentului lor, s-au risipit fara nici o reusita de marca.

Reamintind doar ca antrenorii echipei care a participat în aceasta campanie europeana au fost Augustin Botescu si Ilie Oana, punem capat acestui capitol al evolutiei noastre si ne vom îndrepta atentia catre turneul final al competitiei europene.

În vara anului 1960, mai exact în perioada iunie – iulie, în semi finalele de la Paris si Marsilia, Iugoslavia va învinge cu 5 – 4 echipa Frantei iar U.R.S.S. va cnockauta Cehoslovacia cu un prea sever 3 – 0.

La Paris, francezii au condus cu 4 – 2 dar “plavii” vor înscrie trei goluri în numai trei minute si vor îndolia un stadion si o natiune. Ba, chiar mai mult, francezii vor pierde si meciul pentru locul 3 , 0 – 2 cu Cehoslovacia .

Finala a avut loc la 10 iulie 1960 la Paris, pe celebra arena “Parc desPrinces”. Din pa- cate, cele doua nescontate înfrîngeri ale francezilor - a nu se uita, cu doar doi ani în urma echipa cocosului galic cucerea bronzul mondialelor- au adus foarte putini spectatori în tribune, facînd din aceasta finala de cupa europeana un eveniment cu totul oarecare.

Si totusi partida a fost la înaltime …

U.R.S.S -- IUGOSLAVIA 2 – 1 ( 0 – 1 ,1 – 1,2 - 1)

Sub conducerea arbitrului englezArthur ELLIS, s-au aliniat formatiile :

U.R.S.S.: Iasin – Cioheli, Maslenkin, Krutikov – Voinov, Netto -Metreveli, Ivanov, Ponedelnik, Bubukin, Meshi. Antrenor : Gavril KACIALIN

IUGOSLAVIA: Vidinici – Djurkovici, Miladinovici, Jusufi – Janetici,Perusici –Sekularac, Jerkovici,Galici, Matus, Kostici Antrenori : Nikolici, Tirnanici, Lovrici.

Echipele si-au împartit perioadele de dominare, prima sovieticii si a doua iugoslavii, concretizate fiecare în parte de cîte un gol,Galici, în minutl 41 si, imediat dupa reluare, Metrveli în minutul 49.

Partida afost o revarsare de situatii de gol de ambele parti dar si de parade de exceptie ale celor doi portari, sovieticul Lev Iasin fiind într-o zi cu totul si cu totul formidabila. În prelungiri va înscrie Ponedelnik , în minutul 113, gol ce va consemna victoria sovieticilor.

S-au detasat, peste media celorlalti, iugoslavul Sekularac, una din stelele mondiale ale anilor 1958 – 1964, iar de partea cealalt, în afara de Iasin, mijlocasii Netto si Voinov, precum si cele doua foarte rapide si inventive extreme, Metreveli si Meshi.

La încheierea jocurilor se poate conchide ca apetitul fusese deschis si U.E.F.A se putea felicita pentru o noua reusita în plan competitional, al momentului si de perspectiva.

Parteneri